Fiți sinceri! Arătați deschis lumii dacă nu ce e mai rău în voi, măcar o trăsătură din care să se poată deduce ce e mai rău! (pag. 328) Nobil îndemn, dar de unde, oare, curajul?…
Cu Litera stacojie a scriitorului american Nathaniel Hawthorne (n.4 iulie 1804 Salem, Massachusetts – d. 19 mai 1864, Plymouth, SUA ) pătrundem în strâmta societate a puritanilor, unde fapte pe care astăzi le găsim banale, puteau aduce oprobriul public și chiar condamnarea la moarte.
Romanul, scris în anul 1850, păstrează o doză considerabilă din autobigrafia autorului, care a mai scris, pe lângă romane ca: (1860) „Faunul de marmură” sau (1851) „Casa cu șapte frontoane” , nuvele și povestiri.
Litera stacojie spune, pe lângă povestea iubirii dintre Hester și Arthur, istoria unei lumi cu mult diferită de ceea ce cunoaștem astăzi.
Sigur, nu am ajuns încă să aplaudăm iubirea extraconjugală dintre un preot și o enoriașă, dar cu siguranță societatea a evoluat mult față de acel secol 17, în care pedepsele – atât cele ale conștiinței, cât și ale justiției – erau cu mult mai aspre.
Plasată în Bay Colony, în apropiere de orașul Boston, acțiunea din Litera stacojie debutează cu nici mai mult nici mai puțin decât scena tulburătoare de la zidul infamiei.
După câteva luni petrecute în închisoare – acolo unde își începe existența și fructul “păcatului”, mica Pearl – Hester, care fusese condamnată la moarte, atunci când i se descoperise adulterul, este supusă unei judecați publice.
La scenă asistă majoritatea localnicilor, printre care și cei doi bărbați importanți din viața femeii. Unul este reverendul Dimmesdale, care ajunge în trista situație de a fi însărcinat cu salvarea sufletului păcătos al acestei femei, iar celălalt…ei bine, celălalt este medicul Roger Chillingsworth, despre care, după cum veți descoperi (dacă nu ați intuit deja) este mai mult decât ceea ce pretinde…
Dar să mai privim putin paginile de început ale cărții. Pentru că, înainte chiar de a pătrunde în povestea propriu – zisă, avem de parcurs secțiunea Introducere, intitulată Vama, cu destulă substanță.
În Introducere fixăm câteva dintre trăsăturile scriiturii – analiză pshihologica, fraze adesea lungi, detaliu și descrieri plastice.
Îl cunoaștem cu această ocazie pe narator, un scriitor originar din același Salem, care, printr-o întâmplare ciudată (sau firească) revine în orașul natal și ajunge să ocupe timp de 3 ani un post de inspector la Vamă, acum într-un evident declin.
Lunga tradiție de familie în aceste locuri, pare sa-l subjuge o vreme; genelogia, amintirile, materia, il determină sa revină de câteva ori, chiar atunci când devine evident că nu își mai are locul acolo.
Reusită analiză a adultului-copil, care vă va ajuta, zic eu, să vă înțelegeti mai bine locul în lume.
Sec.17. Orașul Boston, întemeiat de coloniști britanici alături de alte state, pe care le numeau pe atunci Noua Anglie, trebuie să decidă.
Hester Prynne, al cărei soț lipsește de o bună bucată de vreme, este însărcinată, deci, adulteră. Dar cine este el? De ce îi tainuieste numele? Și fetița aia, nu e cumva sămânța răului?
Să poarte litera stacojie (A, de la adulter), au zis ei! Martiriul îi va fi astfel mult mai aspru. Și nu s-au înșelat. De acolo, viața lui Hester se schimbă dramatic; autorul surprinde fiecare nou ecou al poverii, fiecare spaimă, fiecare tremur.
Explorând îndeaproape teme ca păcatul, vinovăția, pedeapsa, căința, demnitatea, scriitorul trasează un roman romantic, cu multiple învățăminte. Alegorie morală de inspirație puritană, Liteja stacojie studiază îndeaproape femeia, dar și fisurile vieții în comunitate.
Citiți! Citiți Litera stacojie! Citiți Nathaniel Hawthorne!
NOTĂ: 9 /10
Alte recenzii de la Nathaniel Hawthorne:
