Mereu femeile au fost mai bune la spionaj. De ce? E simplu, bărbații sunt mai ușor impresionabili, ca să nu folosesc alt cuvânt, ce nu ar face cinste breslei. Mata Hari, scrisă de Eugen Campanella, ilustrează foarte bine acest aspect.
Dacă este cineva care nu a auzit de Mata Hari, atunci ar trebui să știe pe scurt, că a fost poate cea mai cunoscută spioană a tuturor timpurilor. De origine olandeză, a locuit o vreme în Java, de unde și-a luat și numele și tot acolo s-a apucat de dans. După o căsătorie care nu a mers, s-a mutat la Paris unde s-a apucat să lucreze și altceva.
Autorul, pune transformarea ei pe seama abuzurilor săvârșite de soț în timpul căsătoriei și a unei iubiri neîmplinite. Asta o face pe Mata Hari să trăiască cu un soi de disperare și nepăsare, în același timp.
Folosindu-și farmecele spionează pentru Germania în timpul primului război mondial. Tot atunci, ia contact și cu celelalte țări, fiecare încercând să afle ce face adversarul. Cum pe vremea aceea nu existau calculatoare, ea nu folosea pentru spionaj vreun computer nu știu de care. Își folosea propiul trup, la propiu și la figurat.
Expertă în arta seducției și în manipulare, știa cum să se joace cu bărbații, cum să îi facă să se îndrăgostească și îi spună tot, ca nu cumva să iasă din grațiile ei. Asta deși nu o dată, dă peste personaje demne de Tăcerea Mieilor.
Este o carte interesantă ce amestecă o poveste de spionaj cu povestea unei tinere femei și cu niște povești de viață și de dragoste. Cartea își atinge scopul, te relaxează. Poate fi citită rapid, într-o singură seară.
Alte recenzii de la Eugen Campanella:
Cărui gen literar îi aparține cartea dată? Mulțumesc.
Spionaj/mister.