„Unei gheişe nu îi este permis să dorească. Unei gheişe nu îi este permis să simtă. Gheişa este artista lumii plutitoare. Dansează, cântă, te distrează, face orice vrei. Restul e în umbră, restul e secret.”
Interviul lui Arthur Golden te duce către Oroido, un mic sătuc în care, izvorul micii noastre eroine prinde viață, pentru că elementul ei este apa, cea care scaldă ochii ce îi încununează privirea. Chiyo Sakamoto crește în cea mai umilă familie, visând să fie adoptată de vecinul său care avea pește destul ca să hrănească întreaga familie. Incapabilitatea celor apropiați să o crească, îi determină să o vândă pe ea și pe sora sa în Kyoto. Chiyo ajunge să fie slujitoare în casa celei mai frumoase gheișe din oraș, iar viitorul îi promitea o școală care avea să o pună pe același făgaș, să devină o artistă desăvârșită. Soarta însă are multe turnuri, așa cum un râu își are cursul șerpuit, așa va fi drumul micuței Chiyo (în devenire Sayuri) câțiva ani, până când cel mai neașteptat oaspete va apărea și îi va împlini destinul, îmbrățișând-o cu marea sa dragoste.
Nu cred că putem vorbi deschis despre suferinţa noastră decât după ce ea s-a sfârşit.
Cât era de frumoasă și complicată lumea femeilor, care luptau pentru atenția bărbaților. Străduința continuă de a fi plăcută, de a fi maestră în arta frumosului și a grației. Cea care poseda setul de calități rare sau dacă mai deținea în arsenalul său arta conversației – monopolul în mijlocul chimonourilor care pluteau pe străzile din Myiako îi era asigurat. Chiar fiind centrul atenției, admirația unui public enorm, gheișele erau sclavele acelei meserii. Monedă cu două părți, un pleonasm al vieții lor, reputație și dragoste. Oare ce valorează cel mai mult? Chyio (Sayuri) ne lasă să descoperim o pagină de istorie, care era ferită de ochiul occidentului modern. Dragostea ei a fost curajul care a făcut-o să își continue drumul, să-și atingă inevitabilul mult sperat.
Care este succesul unui roman? O fi stilul autorului, subiectul, poate personajele bine alese, conjunctura, perioada istorică sau traducerea reușită… Fericit este acel cititor care a găsit cartea, unde sunt prezenți toți acei piloni pe care se ține narațiunea. Fluxul de idei și dialoguri, sensul de neperturbat, cursivitatea și imaginea clară a unei epoci desprinse de realitate, adaugă acel gust perfect, aș spune eu, care te obligă, în sensul bun al cuvântului, să recomanzi cartea mai departe, să-ți dorești ca, în anii ce urmează, câți mai mulți oameni să cunoască povestea adevărată. Basmul lumii unei gheișe să nu mai rămână un mister, ci să fie devorat de curioși.
Arthur Golden ne-a dăruit nu doar o poveste de dragoste, cât de dulce nu ar suna asta, dar și un roman istoric care te ia gentil de mână, te instigă să-ți îmbogățești imaginația, îți cântă în strună pe parcursul întregii cărți, și te mulțumește la urmă cu o doză de curaj demn de admirat.
