Am primit cartea de la editură fără să știu cine este Laura Frunză, fără să am habar cu ce se ocupă și fără să-i urmăresc blogul (am aflat toate acestea după ce am deschis prima dată cartea). Și până n-am citit sinopsisul habar n-am avut că e vorba de un romance. Eu nu sunt cel mai înflăcărat cititor al acestui gen, dar din când în când nu strică să schimbi registrul. E un fel de aerisire, o gură de altfel de aer care îți redeschide papilele literare către cărțile pe care le cauți de obicei.
Nu-i ușor să fugi de fericire este povestea de dragoste a doi oameni obișnuiți, dar total diferiți. Ileana și Bogdan se cunosc din liceu, pe care l-au făcut împreună, dar n-au păstrat legătura. Se reîntâlnesc la reuniunea de 20 de ani, ajunși la aproape 40 de ani, unul realizat profesional, dar rebel fără cauză, singur și concentrat să-și păstreze starea de libertate, celălalt, văduv, tată de două fete pe care se chinuie să le crească singur, cu un job bun, dar cu o situație financiară destul de problematică datorată unor datorii făcute pentru îngrijirea medicală de care a beneficiat soția lui înainte de deces.
Ileana este fotograf profesionist, de renume mondial. Bogdan, inspector de poliție. Viața ei este dezordonată, haotică, nu știe niciodată unde va dormi a doua zi (și cu cine), în timp ce el este tipul boem și calculat, riguros și decis să nu încalce niciun fel de convenție morală.
Singurele lor puncte comune sunt numărul mare de schelete pe care le ascund în dulap și copilăriile furate. Dar și acestea din motive diferite. În timp ce Ileana se luptă cu trauma abandonului și refuză să lege o relație stabilă cu cineva din cauza fricii de a nu fi abandonată din nou, Bogdan alege să rămână singur pentru a nu mai fi pus în situația de a simți că dezamăgește.
Totul începe cu o aventură de-o noapte la care Bogdan se convinge să participe cu timiditatea unei virgine, în timp ce răbdarea Ilenei dă în clocot. Dar după acest prim contact intim lucrurile se schimbă radical, atât pentru unul cât și pentru celălalt. Diverse incidente și conjuncturi nefericite insistă să-i readucă împreună chiar dacă ambii fug de dragoste ca dracu’ de tămâie. E adevărat că nu fug amândoi odată, ci pe rând. Ceea ce face lucrurile și mai dureroase. Durere care este resimțită pe rând, când de Ileana, când de Bogdan. Destinele i-au purtat până la 40 de ani în direcții diferite, dar acum se încăpățânează să se reîntâlnească în cele mai neașteptate situații.
Cred că povestea va prinde la plaja de cititori de gen (cititoare în special, cărora chiar le-o recomand) deoarece are suișuri și coborâșuri, răsturnări de situație neașteptate, suspans și degajă acea tensiune sexuală ce dă sarea și piperul acestui gen.
Personajele sunt construite în antiteză: pe cât de decisă este Ileana să experimenteze toate tabuurile sociale, pe atât de închistat și sever cu orice formă de imoralitate sau indecență este Bogdan. Unul abia așteaptă să se ivească ocazia să sară în primul avion și să meargă la capătul lumii, celălalt își urmărește neclintit rutina: job, casă, copii, fără vacanțe, fără pauze, fără excese. Cei doi formează un cuplu exploziv și condimentat: sarcasmul Ilenei și seriozitatea lui Bogdan generează zâmbete.
Ileana este decisă să țină fruntea sus și să trăiasca cu ce i-a fost dat fără să mai încerce să dezlege enigme de aceeași vârstă cu ea, nu mai caută motive și vină la alții, preferă să-i ignore, s-a convins să țina cu dinții și să se bucure de alea bune și puține pe care le trăiește la intensitate maximă și să le ignore pe cele îndurate fără motiv. Este genul de om care urăște să pozeze în victimă, preferă să-și ascundă rănile sub masca trufiei, sarcasmului și teribilismului. Problemele lui Bogdan sunt de altă natură și îi generează o stare continuă de suspiciuni și nesiguranță. Stima de sine este inexistentă. Este o carte despre iertare și despre a-ți acorda a doua șansă. Este despre împăcare cu trecutul și speranță. Este despre faptul că niciodată nu e prea târziu pentru un nou început. Este despre a încerca, chiar dacă presimți un eșec. Încercarea este cea mai bună alegere. De fiecare dată când vei încerca, îți va ieși mai bine ca înainte. Este despre dreptul fiecăruia la fericire.
Este un roman de dragoste, povestea unui cuplu de oameni ancorați în contemporan, cu probleme și traume des întâlnite în realitatea imediată, trecuți de prima tinerețe, cu copii, cu griji și responsabilități, cu secrete pe care frica de rușinea socială le păzește cu strășnicie, cu speranțe și visuri, cu greșeli și regrete, dar caractere oneste și empatice înăbușite de o platoșă de zale. Invit iubitorii de romance la o lectură lejeră și relaxantă, scrisă pe un ton cald și optimist.
Alte recenzii de la Laura Frunză:
