Am citit O mamă perfectă la recomandarea cuiva care n-a trecut prin minunata experiență a nașterii. Nu mă surprinde că pentru ea a fost cartea lunii iar pentru mine a fost mediocră. Și ar fi fost chiar slabă dacă m-aș referi strict la intriga detectivistică care a fost prea puțin dezvoltată ca să confere și senzația de credibil și verosimil.
Dar experiențele pe care le trăiesc proaspetele mămici sunt foarte interesante și recunosc că m-au făcut să retrăiesc perioada pre și postnatală la maximum și să-mi amintesc cât a fost de dureroasă și de incomodă…măcar n-am alăptat, save God…da, știu, îs denaturată (n-aș avea curajul să împărtășesc chestia asta benevol pe un grup de mămici decât dacă aș ține neapărat să mă sinucid). N-o să-mi caut scuze, n-o să vă povestesc că m-am întors la munca în prima lună, n-o să vă spun că am luat pastile care să-mi oprească lactația. N-o să vă spun nimic pentru că nu-i treaba voastră. O să vă spun doar că n-am alăptat nici măcar o săptămână și fie-mea, cel puțin până la 5 ani, nici măcar nu pare retardată în ciuda faptului că a fost privată de alimentul „optim și vital din primele 6 luni” supt direct din sfârc sau muls dacă trebuie și chiar clefăit, molfăit, plescăit, mușcat, sodomizat, hăcuit… Urâtă treabă!!! La fel de urâtă ca nașterea naturală și la fel de grețoasă ca împreunarea dacă n-ai fluturi în stomac și ai scuza că ești practic bezmetic. Dar, divaghez…să revenim.
Da, mi-a fost greu și nu înțeleg încântarea cu care povestesc unele mămici nici despre perioada sarcinii, care pe mine personal m-a zdrobit, m-a frânt și mi-a ieșit prin toate oasele. Nu, perioadele sarcinii și ale nașterii nu sunt minunate, te storc de toate puterile și îți testează toate limitele și toată răbdarea, dar rezultatul…rezultatul este cu totul altă mâncare de pește. Și pentru acest rezultat merită tot efortul și toate durerile de șale.
Cartea propune diverse tipologii de femei care se străduiesc să-și crească bebelușii conform standardelor nou apărute: no sugar, patiance, kindness, brestmilk is a must, no screaming, no yelling, no shouting, no, no, no…
Și nici măcar una dintre ele nu reușește să se încadreze în aceste tipare perfecte impuse de oameni care parcă n-au crescut niciodată copii. Unele îs atât de absurde că nici măcar nu știi cum să le combați pentru a le dovedi absurditatea. Este o concurență acerbă, o cursă în care fiecare încearcă să se alinieze la standard și, pentru că nu reușesc, fac tot ce pot ca măcar să salveze aparențele. Să ascundă gunoiul sub preș și să pară că le iese totul perfect și a fi mamă, una perfectă, e un mizilic și floare la ureche. Ei bine, vă zic eu sigur că nu e. Așteptați-vă să greșiți, așteptați-vă să iasă fix pe dos, așteptați-vă la haos și la momente imprevizibile, așteptați-vă la ce e mai rău pentru că o să le experimentați pe toate. Și la fiecare succes o să mai bifați și câteva eșecuri.
Și pentru că am bătut destul câmpii să vă povestesc câte ceva și despre acțiunea cărții. Dorindu-și să ia o pauză de la proaspătul job extenuant de mamă, un grup de femei, Mamele de Mai (își născuseră copiii în aceeași lună și se cunoscuseră pe un forum de proaspete mămici) organizează o ieșire de câteva ore la un bar din oraș. Dar în timpul întâlnirii, unul dintre bebeluși, lăsat în grija unui baby-sitter, dispare și ceea ce părea o ieșire nevinovată între câteva prietene este privit și judecat de comunitate ca fiind un act de iresponsabilitate și depravare.
Investigând dispariția, ne este prezentată situația socială și familială a acestor Mame de Mai, femei puternice, femei de carieră, și greutățile cu care se confruntă în funcție de partener și de presiunea la care sunt supuse pentru a-și dovedi „perfecțiunea”. Scoțând la lumină tot felul de secrete din trecutul acestor mame, această ieșire este tot mai aspru sancționată de lumea din exterior, este considerată un derapaj din cauza căruia viața copiilor a fost pusă în pericol. Și adevărul este că parentig-ul modern, aceste norme impuse pe care îți este imposibil să le aplici câteodată, nasc monștri.
Este epuizant, este frustrant și te transformă într-o oală sub presiune când tu trebuie să arăți ca un om care face meditație yoga tot timpul. Concluzia cărții este că mamele sunt în marea lor majoritate imperfecte, dar sunt oameni minunați care fac eforturi supraomenești pentru puii lor. Sfatul de bază este să renunțați la stres și la mirajul perfecțiunii și să faceți lucrurile așa cum considerați voi că este bine. Pentru că nu există un tipar pe care să-l urmezi pas cu pas iar creșterea unui copil diferă de la caz la caz și de la situație la situație. De asemenea, evitați grupurile online de mămici pentru că veți experimenta una dintre cele două extreme: ori o să vă duceți cu capul încercând să puneți în aplicare toate ciudățeniile auzite, ori vă veți răscula împotriva lor și veți fi pusă la zid și mazilită.
