” Orașul de deasupra” publicat la editura Librex Publishing, este reușita încercare a scriitoarei Nicoleta Tudor de a continua ceea ce a început cu ”Cercurile mistice”, adică prelungirea acelui amestec de basm și realitate trăit la intensitate maximă.
De data aceasta avem în ” Orașul de deasupra” o altfel de poveste, una care diferă în mod vizibil de prima, în primul rând că avem mai puțin fantasy și mai multă realitate, mai mult teluric decât ancestral, cu evadări sporadice, acțiunea se desfășoară într-o covârșitoare proporție peste cocoloșul teluric, printre oameni obișnuiți sau mai puțin obișnuiți.
Avem mai multă trăire, vălătuci sentimentali ale căror simțiri dansează tangoul întrebările între tenebre și vitralii, nu în sensul hamletian, ci mai degrabă într-un metisaj de urcări și coborâri pe care viața i-le oferă Mădălinei, personajul principal, prin intermediul unei răscruci de destin ale cărei secunde pâlpâie între ceva și altceva, între minusurile și plusurile existenței.
Două lumi se interesectează, dăruindu-i Mădălinei pe Sorin teluricul și pe Naum ancestralul, picurând în sufletul tinerei două sfâșietoare iubiri. Posibilul și Imposibilul se ghemuiesc cotropitor în sufletul tinerei acolo unde o undă de antagonism îi pitrocește gândurile și modul de a fi, contorsionându-i și dilatându-i modul de viață cu viforul întrebărilor răscolitoare.
Într-un amestec pasional de carnal și senzorial, Mădălina pășește lăuntric printre glodurile ezitării, trăind două iubiri cu aceeași unitate scalară, ciugulind pe furiș iubirea, deși odată cu fiece zi sufletul ei vrea din ce în ce mai mult, nu din pricina avariției, ci din cauza dorinței de a se cufunda în beatitudinea împlinirii supreme.
Zburând adeseori cu aripile sufletului într-o entropică sfidare a prohibitivismului canonic, Mădălina trece prin mistuitoare chinuri lăuntrice, alegând totuși, cu aajutorul prietenilor și a rudelor, Palpabilul, certitudinea lucrurilor, prin intermediul căsătoriei cu Sorin. Însă Fereastra rămâne deschisă. Întotdeauna va rămâne așa, Nicoleta Tudor presărându-ne în suflet ideea că lucrurile nu se termină niciodată, totul fiind doar o Firească Continuitate.
Personal cartea mi-a dăruit un amestec de freamăt și împlinire, un parfum aparte care mi-a presărat pe cărările sufletului o anumită simțire care a galopat între nemărginirea onirică și mixajulș de lumini și umbre al lăuntricului capricios.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Nicoleta Tudor:
