Recunosc, auzisem de existența cărților după ce am vizionat primul (și singurul) film creat pe baza cărților. Pe-atunci se făcuse mare caz de Orașul Oaselor, toată lumea era fascinată de lumea creată de Cassandra Clare, toți vorbeau despre film și carte.
După ce am văzut filmul, mi-am zis că trebuie să citesc și cărțile. Finalul filmului m-a cuprins precum o umbră care te înghite cu totul, reușind să creeze în mine o adevărată obsesie pentru nebunia Orașul Oaselor, care de-abia atunci începuse.
-Te-ai îndrăgostit deja de cine nu trebuia, până acum?
Jace spuse:
– Din nefericire, Patroană a Refugiului, singura mea adevărată iubire rămâne cea pentru persoana mea.
Am citit Orașul Oaselor, primul volum, acum destul de mult timp, dar n-am vrut să-i fac o recenzie decât după ce citesc întreaga serie, crezând că îmi voi schimba părerile despre roman pe parcursul lecturării și celorlalte volume. De obicei așa pățesc, citesc un prim volum, sunt captivată de acțiune și personaje, după care citesc și restul seriei și realizez că celelalte cărți sunt mult mai bune decât prima, trecând astfel de la entuziasm la dezamăgire cronică.
Instrumente Mortale a fost prima serie cu care n-am pățit așa. Cassandra Clare a reușit să-mi păstreze același entuziasm pe parcursul celor șase volume. Cred că Instrumente Mortale e una din seriile fundamentale ale literaturii contemporane 😀
La început a fost confuzia. În Orașul Oaselor așa a început totul. Nu înțelegeam care-i faza cu toți termenii fantastici, vânători de umbre, conclav și alții. Pe parcurs însă, totul capătă formă și sens, totul se creează din nimic. Romanul e deschis cu moartea unui personaj într-un club, moment captat doar de Clary, ea fiind singura care vedea ucigașii. Clary realizează că e diferită, că vede vampiri și alte creaturi, iar dispariția mamei sale o face să-și pună întrebări. Îl cunoaște pe Jace, un adolescent fermecător care o ajută să înțeleagă că nu e o mundană oarecare.
Orașul Oaselor e un roman extrem de dinamic, a reușit să mă țină în priză, deși e destul de stufos la prima vedere. Mi-a plăcut cum accentul cade pe evoluția personajelor, Clary fiind o tipă pe care la început aproape o detestam. Naivă, fricoasă, oarecum pesimistă, reprezenta exact tipologia personajului de care fug să mă atașez. Pe parcurs însă, am ajuns să o îndrăgesc, admirându-i maturizare, proces prin care trec aproape toate personajele cărții.
Nici Jace nu mi-a fost simpatic de la bun început. L-am găsit cum l-a găsit și Clary, arogant și plat, fără o personalitate proprie, fiind doar o reflexie a celor din jurul lui. Apoi, interacționând mai mult cu celelalte personaje, l-am descoperit ca fiind misterios și chiar amuzant.
A iubi înseamnă a distruge, iar a fi iubit înseamnă a fi distrus.
Orașul Oaselor e un prim volum incitant, captivant și unic în literatura contemporană, un prim volum ce deschide o serie care te surprinde prin fiecare pagină, o serie surprinzătoare, dinamică și de-a dreptul fascinantă.
Alte recenzii de la Cassandra Clare:
