Vreau să vă vorbesc despre o carte foarte specială pe care am primit-o de la Editura Litera. De ce anume specială? În primul rând pentru că am avut ocazia de a o lectura înaintea multor cititori, cu ceva timp înainte să apară pe piață. În al doilea rând pentru că această carte are numele Booknation pe ea, lucru ce cântărește mult pentru comunitatea noastră. Nu trebuie să vă mai detaliez sunetele scoase atunci când am văzut cartea sau timpul pe care l-am petrecut cu aceasta în brațe, fiind extrem de fericită că muncă mea este răsplătită în așa fel 🙂 După ce mi-am revenit, m-am pus pe treaba, pentru că eram atât de curioasă să aflu cum este „thriller-ul anului” și de ce anume criticii au numit-o așa. Iubesc romanele polițiste și orice derivă din acestea, de la thrillere la drame sau povești de investigație și vreau să văd tot timpul ceva diferit.
„Pacienta tăcută” de Alex Michaelides promite extrem de mult încă din descriere… o descriere șocantă, care inițiază o carte deosebit de bulversantă, așa cum trebuie să fie un thriller bun, promițător. După ce am aflat că este și o carte de debut am fost și mai curioasă de stilul folosit și de mesajul transmis. Ce concluzii am tras? Momentan sunt într-o semi stare de șoc și refuz să mai citesc altceva până nu îmi revin…Cartea s-a jucat cu mintea mea și încă mă resimt.
Alicia este un artist, o pictoriță talentată cu o carieră strălucită. Are și o căsnicie perfectă cu un fotograf de fashion. „Căsnicie perfectă” până în seara în care își ucide soțul împușcându-l în față de 5 ori. Din acel moment nu mai scoată o vorba și devine „pacienta tăcută”. Fiind într-o stare aproape vegetativă și evident traumatizată, este internată la „The Grove” unde se manifestă extrem de violent. Devine o umbră, o persoană care stârnește milă dar în același timp intrigă foarte mult, pentru că vrei să știi neapărat ce i s-a întâmplat și ce anume a adus-o în acest stadiu. Decăderea a fost prea bruscă și totul s-a petrecut mult prea rapid, cel puțin pentru mine și am empatizat foarte mult cu Alicia. Deși nu poate să vorbească, Alicia a lăsat arta să vorbească pentru ea, însă ca cititor mi-a fost destul de greu să înțeleg din prima ce vrea să îmi spună. M-a frustrat foarte mult acest aspect pentru că am luat-o ca pe o datorie să o ajut pe Alicia să iasă bine din această poveste și nu găseam mijloacele pentru a o face în timp util.
Exact ca mine a gândit și Theo, psihoterapeutul Aliciei și aparent singura ei șansă de a spune adevărul. Acesta este un personaj extrem de complicat și de dual, încă nu prea știu în ce categorie să-l situez, still pending aici. Cert este că se pune foarte mult accent pe relația dintre cei doi, pentru că sunt foarte multe momente în care rolurile se inversează și jocul capătă alte dimensiuni, povestea se joacă cu mintea ta și nu te lasă să îți tragi propriile concluzii. Dragoste, obsesie, răzbunare, confuzia, dramă și furie sunt doar câteva din stările care îi încearcă pe cei doi și sincer, mi-au transmis starea și mi-au insuflat o stare de alertă continuă, deoarece mereu eram gata să se întâmplă ceva care să îmi schimbe cursul gândirii.
„Pacienta tăcută” nu are stofă de carte de debut. Are un iz de experiență, de poveste rulată și supusă criticii, de talent pur care s-a cizelat o dată cu multe apariții editoriale, nu doar cu una. Este o carte ce îmbină mai multe stiluri și care cu greu se poate încadra FIX într-un format, trezind stări foarte ciudate în cititorii săi. Pune accent pe psihologic și duce la extrem puterea minții umane, aducând în față probleme serioase de care mulți suntem conștienți dar poate nu știm exact cum să le încadrăm și discutăm. Îmi plac extrem de mult aceste cărți care te fac să te îndoiești de capacitățile tale și care îți trezesc această îndoială. Înseamnă că autorul și-a făcut foarte bine treaba și a mai făcut o victimă 🙂
Alte recenzii de la Alex Michaelides:
Suna tare bine tot ce-ai spus despre ea. Am vazut numai pareri pozitive. Multumesc pentru recomandare!
Mi-am petrecut duminica perfecta ieri. Am citit cea mai buna carte din ultimii ani, o descriere a complexității unor minți mai mult sau mai putin bolnave. O carte devorata de o persoana depresivă… ceea ce mie mi se pare extraordinar!
Clar. Vreau si eu sa o citesc acum! Pare fix genul meu.