Pe aripile vântului de Margaret Mitchell este continuarea poveștii lui Scarlett O’Hara. Ca să fiu sinceră, acest volum mi-a plăcut mai mult decât primul. De ce? Pentru că o regăsim pe Scarlett continuând lupta pentru a nu mai simți vreodată foame, pentru a salva Tara și strădania ei de a avea alături în continuare pe Ashley – îi dă de lucru, așa îl determină să rămână în viața ei. Dar până să se transforme Scarlett într-o femeie de afaceri, ideea salvatoare pentru Tata e minciuna. Se recăsătorește, fără să țină cont de nimeni și nimic. Reușește, dar fiecare acțiune va avea, mai devreme sau mai târziu, consecințe sau o răsplată. Este tânăra soție pregătită pentru toate aceste evenimente ce vor urma?
La finalul primului volum am sperat că o voi regăsi pe Scarlett ceva mai schimbată – în bine, evident. Și citind pagină după pagină, am conștientizat că nimeni nu se schimbă de plăcere, nu de bine, cu bucurie. Schimbarea nu este un proces ușor pentru cineva precum Scarlett O’Hara. Nu am sperat în zadar că ea se va schimba, dar a fost pas cu pas, nu brusc, nu de bunăvoie, căci continuă să facă numai ce vrea, numai cum vrea și ce crede că îi aduce succesul în afacere – adică bani, să aducă foarte mulți bani, din ce în ce mai mulți bani. Când spui Scarlett, spui dorința de a fi bogată, de a nu mai simți lipsa acestora. Înțeleg nevoia de a avea bani – a simțit prea mult cum e să nu-i aibă, dar până unde? Ce preț e capabilă să plătească pentru asta? De multe ori acționează din impuls, abia apoi realizează totul.
Ce mi-a plăcut la Scarlett? Mi-a plăcut că mereu avea puterea de a merge mai departe, de a nu renunța. Mi-a plăcut de Scarlett atunci când era alături Rhett Butler – el o cunoaște cel mai bine, îi spune totul fără menajamente și reușea cumva să o mai scuture puțin.
Nu mă pot gândi la asta chiar acum. Dacă o fac, o să înnebunesc. Mă voi gândi la asta mâine.” – Scarlett O’Hara
Vorbele lui Scarlett care parcă întotdeauna, odată rostite ca intenție, genera o soluție potrivită. Ziua următoarea începea întotdeauna cu soluția pe care era pregătită să o pună în aplicare.
Deși nu iubește copiii, cea de-a doua căsătorie o transformă, din nou, în viitoare mamă. O perioadă cumplită, căci nu se poate ocupa de afaceri, nu are încredere prea mare în nimeni altcineva, iar câștigul i se pare a fi mult prea mic. Mai deschide o facere și iar e în stare de orice ca să câștige cât mai mult. Nimic nu o oprește, nici bârfele, nici încercările altora de a-i spune că greșește, că pune în pericol mai multe persoane. Se expune, iese în Atlanta de una singură. E precum un uragan, opreliștile nu sunt motive reale să se îngrijoreze. Totuși, ceva anume o sperie de-a dreptul, dar soțul ei nu reacționează așa cum se așteaptă.
Ai putea crede că la cât este de ocupată, Scarlett nu se mai gândește atât de mult la Ashley, dar nu. El continuă să fie în mintea și sufletul ei – încă este convinsă că îl iubește. E convinsă și că este iubită. Eu insist și îi spun că nu-l iubește pe băiatul acesta. Oare chiar să fie în perioada în care Scarlett doar câștigă? Câștigă bani, dar are parte de pierderi ireversibile, iar prima dintre ele este doar începutul. E puternică și trece repede peste – nu că ar avea de ale în această privință.
După o perioadă în care îi aduce pe Ashley și Melanie cu ea, alte evenimente au loc în viața femeii. Banii nu o ajută să readucă oamenii dragi înapoi, dar ea poate întotdeauna să-și continue viața – care nu e deloc ușoară. Prin perioada de doliu a mai trecut o dată, dar de data asta nu mai așteaptă ani până la următoarea căsătorie – Rhett îi mărturisește că o iubește și că renunță la burlăcie. Căsnicia aceasta îi e și mai benefică – știe că între ei nu e iubire, dar banii lui o pot ajuta să-și îndeplinească alte dorințe: cea mai frumoasă casă, cele mai luxoase petreceri în care să invite cât mai multă lume.
De ceea ce ți-e frică de aia nu scapi – asta ar cam trebui să știe și să nu uite Scarlett. Al treilea copil – și ultimul zice mama, o fiică pe care Rhett o iubește mai mult decât și-ar fi putut imagina vreodată. Copila se teme de întuneric, iar atitudinea mamei față de frica aceasta, îl face pe tată să-și protejeze fiica. Care e pasiunea pe care micuța o duce mai departe? Adoră să călărească – precum bunicul ei din partea mamei.
Dacă crezi că între Scarlett și Rhett e doar lapte și miere, crede-mă că relația lor e oricum, numai cordială nu este. Nici măcar de dragul fetiței – Rhett iubește și ceilalți copii, dar pe Scarlett nu prea o interesează. Se simte vinovat pentru ceea ce ar fi putut fi și nu va mai trăi – poate și din vina lui. Ceea ce ar fi fost firesc să-i apropie, îi distanțează și mai mult pe soți: ea îl acuză pe el, iar el nu-și poate reveni din șoc.
De când a tot început să piardă altceva mai valoros decât banii, schimbarea lui Scarlett nu mai este doar o probabilitate, ci o realitate – pe care nu știu cât de mult o conștientizează ea. Nu știu cât înțelege ea că toate aceste lovituri nu îi vorbesc doar despre cât este ea de puternică și imposibil de doborât, ci și despre faptul că a venit vremea să aprecieze ce are, pe cine are alături, că banii nu sunt chiar cei mai importanți în viața asta.
Bine, Scarlett a avut ceva regrete – și s-a simțit vinovată când a murit al doilea soț, dar i-a trecut mult prea repede. Nu a regretat suficient cât să priceapă mai mult decât ”nu mă mai gândesc la asta, a trecut”. A simțit, i-a trecut. Așa că viața i-a arătat încă o dată. Apoi încă o dată. Și de fiecare dată o fi înțeles ce vrea să-i transmită viața, de fapt.
Abia în ultima zi a înțeles că Melanie a fost singura ei prietenă, singura care a iubit-o, i-a fost alături și a avut încredere în ea. În ultima zi a simțit că nu e de fier și că pierde, iar pierde. Cu această ocazie, o dat Bunul Dumnezeu să-i pice ceața de pe ochi și ei – a înțeles în ultimul ceas că nu-l iubește pe Ashley. Dar promisiunea îi unește în continuare, iar asta o enervează peste măsură. În aceeași noapte are parte de ”trezirea” despre care îi spunea Rhett.
Te-am iubit mai mult decât am iubit vreodată orice femeie și te-am așteptat mai mult decât am așteptat orice femeie. -– Rhett Butler
Ultimele cuvinte ale lui Rhett par să pună punct acestei povești. Totul pare că a ajuns, în sfârșit la final. Oare să fie finalul pe care să-l accepte și Scarlett?
Volumul acesta care încheie povestea Pe aripile vântului mi-a trezit curiozitatea pentru o altă continuare – cea scrisă de Alexandra Replay. Urmează Scarlett – trei noi volume captivante, sunt absolut sigură.
Alte recenzii de la Margaret Mitchell:
