Imnul generației beat Pe drum de Jack Kerouac. La ce mă așteptam? O carte plină de aventură, libertate și poveste de viață. Dar după cum s-a dovedit, însuși fenomenul beatnicilor în forma în care a fost nu este al meu. Da, mi se pare mișto (și aici chiar îi înțeleg) – negarea visului american, succesul reușit (atât de la modă astăzi), tot acest romantism al vieții în mișcare și reflecție…
Ce obținem în roman?
Oameni absolut dezgustători, infantili, fără nici cele mai mici aspirații și scopuri, leneși, care duc un stil de viață aproape marginal… Nu arată confuzi sau nefericiți. Oh, nu, ei doar se delectează cu existența lor așa. Fă un alt copil pentru o altă doamnă oarecare, fură ceva, îmbătă-te undeva și te droghează-te gratuit… Și ar fi în regulă dacă s-ar distruge pe ei însuși doar. Dar acești copii abandonați, aceste călătorii în timp ce conduceți sub influența alcoolului sau a drogurilor… Ei bine, asta este… În general, părerile noastre cu beatnicii se uită în direcții foarte diferite.
Această carte a evocat sentimente amestecate. Pe de o parte, mi-au plăcut descrierile de călătorii și poveștile rutiere. Pe de altă parte, m-a enervat infantilismul lui Dean și atitudinea lui consumeristă față de ceilalți. Acțiunile lui au înfuriat, maximalismul său adolescentin nu a dispărut odată cu vârsta. Citind cartea și ascultând acele compoziții sau tendințe în muzică care sunt atât de des menționate în roman, te poți plonja în atmosfera anilor 50 cu 120%. Citirea acestei cărți a fost o experiență interesantă, în timp ce te cufunzi în atmosfera de rebeliune împotriva societății, permisivitatea în relații și sex, crime și murdărie, droguri și jazz. Și când termini de citit cartea, poți ieși din această nebunie fără nicio consecință pentru tine. Cartea descrie generația care a luptat în al Doilea Război Mondial. Acest lucru poate explica parțial faptul că tinerii care au trecut prin asta a vrut să se desprindă și să apuce totul și puțin mai mult din viață.
Alte recenzii de la Jack Kerouac:
