Continui cu aceeași plăcere de a vă propune cărți care sunt o stare de repaus pentru profunzime, și editează pagini de alertă în fișierile monotone ale vieții noastre.
„Poștașul sună întotdeauna de două ori” este caruselul care te va zgâlțâi de câteva ori pentru a te relaxa, prin dinamica acțiunii, prin dialogurile alerte și nărăvașe, neordinare și neortodoxe. Frank Chambers, protagonistul istoriei este un adevărat pierde-vară, care prin karma cerească ajunge să fie angajat de la un restaurant condus de un grec, unde, pe lângă alte dureri de cap, ajunge să se îndrăgostească iremediabil de soția acestuia. Și desigur, ca o adevărată istorie care aparține romanului noir, istoria nu se termină cu fluturi și colțuri rotunjite,
Cei doi îndrăgostiți se pomenesc a fi prinși de sentimente, disperați, de parcă se termină lumea unde ei nu vor mai fi împreună. Drama prinde noi culori atunci când planul lor trage de mâneca justiției.
Ce se întâmplă când prinzi un animal sălbatic într-o cușcă? Cum s-ar comporta un leu, o găină, dar un șarpe?
Rămâne să descoperiți singuri cum minciunile îneacă o relație, și cât de simplă de fapt este viața dacă nu am complica-o noi. Triunghiul acesta amoros te face părtaș la sentimentul pe care îl simt vinovații, de parcă nu este de ajuns că le citești povestea, mai ești impus să fii co-participant la ceea ce, poate, îți este străin.
Ușor de imaginat, personaje aprinse, perfect conturate, tipice pentru cutura americană, cu care suntem obișnuiți. Subiectul pare a fi epuizat, dar Cain ne trezește ușor spre sfârșit. Nu vă grăbiți să îl judecați prea devreme, are mici surprize.
Lectură cu suspans vă doresc!
