RĂZBOI? CRIME? CRUZIME? SACRIFICIU?
În mod normal, nu citesc cărți ce au teme atât de cutremurătoare, însă uneori fac și excepții, iar Printre tonuri cenușii de Ruta Sepetys este una dintre ele. Deși este ficțiune, autoarea m-a făcut să mă pun, pentru puțin timp, în pielea personajelor care trăiau într-o lume sinistră, întunecată și teribilă, dar în care, predomina, în același timp, speranța, bunătatea și iubirea.
Acțiunea romanului se desfășoară în Lituania, în anul 1941, și este văzută prin ochii unei adolescente de doar 15 ani, Lina, o fată talentată, optimistă și isteață. Când credea că este pe cale de a-și îndeplini unul dintre cele mai importante vise ale sale, acela de a studia la faimoasa ”Școală de Arte” din Vilinus, niște bubuituri amenințătoare la ușă, în miez de noapte, schimbă destinul tinerei și a familiei sale pentru totdeauna. Lina, mama ei, Elena, și fratele ei, Jonas, sunt arestați de poliția secretă sovietică și aruncați în vagoanele vechi ale unui tren ce avea ca destinație Siberia. Fiind despărțită de tatăl ei, tânăra încearcă să-i transmită informații despre ea trimițând desene și scrisori prin intermediul oamenilor pe care îi întâlnea pe drum cu speranța că, într-un final, se vor regăsi.
În tren, sute sau chiar mii de suflete respiră la unison și împărtășesc aceleași emoții: frica și teroarea. Cu ce greșise ei de li se fura dreptul la libertate și la o viață normală? Pur și simplu, se născuse într-un secol greșit, o perioadă în care Țările Baltice sunt distruse de către ruși, iar oamenii din comunitatea intelectualilor sunt deportați în îndepărtate lagăre și supuși la tortură și muncă zilnică.
Pe parcursul călătoriei spre iadul ce îi aștepta atunci când aceasta se va încheia, oamenii dau dovadă de solidaritate, iubire și curaj, ajutându-se între ei, împărțind puțina mâncare pe care o mai aveau și, încercând să facă față soldaților care îi băteau sau chiar ucide. Pentru că nu vreau să vă dau mai multe detalii deoarece, astfel nu o mai aveți aceeași tragere de inimă să citiți cartea și să aflați sfârșitul poveștii Linei, mă gândesc să vă prezint, puțin, fiecare personaj ce mi-a intrat pe sub piele, într-un fel sau altul.
Lina este o artistă în adevăratul sens al cuvântului, iar desenele ei sunt atât de frumos creionate și au câteva detalii atât de dureroase încât, este imposibil, să nu lase o amprentă asupra minții cititorului. În frățiorul ei am regăsit puritatea, iar în mama ei sentimentul de bunătate și fericire: se îngrijea, mai întâi, de ceilalți și apoi de ea, dar încerca să mențină și un zâmbet constat pe chipul oamenilor și a copiilor săi. Un alt personaj ce merită menționat este Andrius, un adolescent de 17 ani care este atât de curajos, puternic și blând la suflet încât nu se poate să nu-l apreciezi, iar povestea de dragoste ce se înfiripă între el și Lina te face să simți fluturașii iubirii în stomac.
A fost prima ficțiune istorică pe care am citit-o și, cu siguranță, una dintre cele mai frumoase. Între timp, am încercat să mai citesc și altele, dar niciuna nu s-a ridicat la nivelul acesteia. Sper că am reușit să vă atrag puțin atenția asupra acestei cărți și că, în viitorul apropiat, o veți citi. Chiar merită!
Alte recenzii de la Ruta Sepetys:
