Mario Vargas Llosa și „Rătăcirile fetei nesăbuite” care au ajuns cu plăcere în topul cărților mele, de succes. Da, da, eu m-am îndrăgostit! De fapt, mă îndrăgostesc de autorii care: îmi creează atmosfera lui Zweig, are povestea lui Marquez, realitatea lui Maugham, tristețea lui Teodoreanu și realitatea lui Remarque!
Ricardo este peruanul care este blestemat să iubească aceeași femeie, până la moartea sa. Unii visează la o asemenea binecuvântare, așa ca în filme (sună naiv, dar sunt care încă visează cu ochii deschiși), dar pe fata asta, chilianca pe care o întâlnește încă în copilărie, fata asta îl urmărește ca o piază rea, amărându-i sufletul și viața în același timp ce i-o umple cu sens. Love it or leave it!
Llosa mi-a deschis mii de pagini din wikipedia, pentru că pe lângă istoria celor 2, afli o gălăgie de lucruri interesante. Autorul este cea mai bună agenție de turism, având cel mai iscusit ghid posibil, penița lui iscusită care te va duce prin Lima, Paris, Londra, prin străzile din Tokyo, tocmai până la Madrid. Dar nu vă opriți aici, turul este mult mai mare și extins decât aveți impresia.
Scriind, probabil, cea mai internațională carte posibilă, Llosa nu a uitat să contureze fiecare personaj cu o detaliere strașnică :). Chiar dacă te pomenești Vrei, nu vrei, tu ești prezent în istoria celor 2, ca a 3-a roată la bicicletă, fără să depui mult efort. Domnul Mario Vargas Llosa este direct responsabil de culturalizare, construirea noilor unghiuri de vedere ale relațiilor, aparent obișnuite, care țin, precum pilonii de rezistență ale zgârie-norilor, cele mai complicate construcții și concomitent, nu lasă urmă de prejudecăți. Fascinantă și greoaie lectură în același timp, și nu din cauza cuvintelor intrigante, nu, mai degrabă datorită consistenței hrănitoare a informației, care vine mână în mână cu fiecare propoziție. Și să nu dea Dumnezeu sau alți sfinți să considerați acest aspect ca ceva negativ! Au contraire prieteni, căpătați un exemplar demn de colecția de cinste a cititorilor înrăiți.
Așa că, șlefuiți-vă cornițele, și spor la citit!
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Alte recenzii de la Mario Vargas Llosa:
Editura Minerva 1971. Radu Tudoran : Fiul risipitor. Cred ca este mai buna.