Recenzie „Orașul și câinii” de Mario Vargas Llosa

de | nov. 17, 2021 | Beletristică, Ficțiune, Literatura Universală, Recenzii cărți

ACUM GĂSEȘTI CARTEA ORAȘUL ȘI CÂINII PE Cartepedia

We play the part of heroes because we’re cowards, the part of saints because we’re wicked: we play the killer’s role because we’re dying to murder our fellow man: we play at being because we’re liars from the moment we’re born. —JEAN-PAUL SARTRE

Aceasta este încă o capodoperă care își merită pe deplin laurii. Llosa scrie impecabil într-o manieră complexă și ambivalentă care te obligă să interpretezi și să tragi singur concluziile în funcție de modul personal de gândire, convingeri și raționament. E la fel de adevărat că, pentru mine, fan înfocat care însă își recunoaște păcatele, tot ce scrie Llosa intră în categoria #capodopera, #deneratat și #must deci recunosc că aș putea fi subiectivă în afirmații. Dar de gustibus non est disputandum…

Este prima carte a lui Llosa și, în ciuda acestui lucru, rămâne una dintre cele mai bune scrieri ale sale și de referință pentru societatea peruană a secolului XX din perspectiva convingerilor și nemulțumirilor autorului.

Scena o reprezintă, în egală măsură, colegiul militar Leoncio Prado cât și orașul Lima și pe această scenă se perindă o generație de adolescenți din toate categoriile sociale și din toate colțurile țării care timp de trei ani învață aici legea pumnului și își tocesc la maximum umanitatea și empatia. Se studiază după legea junglei, cu cât ești mai crud cu atât îți cresc sorții de izbândă. Unii se impun prin brutalitate și violență, ca Jaguarul, alții simulează nebunia ca Alberto, alții se aliază cu cei mai puternici și se folosesc de umbra acestora ca de un scut și alții rămân doar victime, sclavi, câini. Iar ofițerii sunt convinși că această adunătură pestriță nu poate fi educată decât cu bastonul și bătaia.

Ferocitatea și vulgaritatea sunt principii de bază în acest colegiu, tacit acceptate și respectate, dar ascunse de o fațadă poleită. Nu există disciplină, nu există corectitudine. Un om, unul singur, oricât ar fi de corect, nu poate înfrânge această caracatiță. Ba luptând contra ei se va trezi înghițit, iar ceea ce cunoștea ca regulamentar i se va șterge din memorie prin ordin, dacă singur nu e capabil să se supună majorității.

Cadeții chiar par o haită de câini turbați și înfometați care abia așteaptă să-și înfigă colții în ceva. Între ani există o rivalitate feroce. Cei tineri din anul 3, câinii sunt abuzați și maltratați fără milă din prima zi în care ajung. Botezul pe care îl primesc de la cei din anii mari lasă urme adânci și se trezesc înrăiți peste noapte, transformați din victime în mici psihopați. Dar toți se dedau exceselor și bullyingului. Este practic imposibil să-ți păstrezi empatia și principiile morale în acest colegiu unde violența și forța fizică sunt atât de apreciate și lăudate. Cei ajunși la colegiu sunt în marea lor majoritate copii problemă pe care părinții nu-i mai pot controla sau influența și îi trimit aici în speranța că această educație cazonă va scoate din ei bărbați adevărați.

Alberto, Poetul, și Ricardo, Sclavul, leagă o prietenie ciudată, care se bate cap în cap cu dragostea pe care o au pentru aceeași fată. Poetul și Sclavul sunt cele două elemente care fac notă discordantă în acest mediu ostil și violent. Sclavul este considerat de ceilalți slab și tratat în consecință, abuzurile asupra lui fiind la ordinea zilei. Alberto joacă un rol de șmecheraș și cu ajutorul vicleniei reușește să-și înșele colegii. Nici unul, nici celălalt însă nu se încadrează în clica bătăușilor și abuzatorilor. Problema lor este că abuzurile și violența nu se opresc nici în timpul permisiilor când părăsesc colegiul și petrec câteva zile în familie. Violență domestică, familii disfuncționale, adulter, discriminare sexuală, sărăcie, cam asta le oferă permisia acestor cadeți traumatizați, dezorientați și vulnerabili.

Sclavul dispare la un moment dat, victimă într-un incident ce tulbură rutina și stereotipiile ilicite ale colegiului și ai senzația că este înlocuit de Jaguar, dar este doar o senzație deoarece cei doi sunt temperamente și mentalități total diferite. Acest incident declanșează un iureș de remușcări și vină, acuze, exmatriculări, retrogradări, dar fără a stârni ceea ce ar fi fost normal, o anchetă. Aceasta este mușamalizată de conducerea colegiului și Vargas face o acuzație gravă: prestigiul colegiului este mai important decât viața unui cadet. Pare că educația, de fapt non-educația promovată de acest colegiu militar, are o influență nefastă și schimbă radical ideologia și convingerile cadeților, dar nu numai a lor ci și a ofițerilor. Este de fapt scena socială peruană redată la scară mai mică.

Principiile unora sunt sfărâmate de preconcepțiile colective, este promovată corupția, indiferența, negarea, cinismul, vulgaritatea și grotescul. Curajul, disciplina, onoarea și munca susținută nu sunt valori ce ghidează această societate. Iar acest lucru este evident mai ales în dialogurile și confruntările dintre locotenentul Gamboa și căpitanul Garrido. Chiar dacă amândoi își urmăresc promovarea, modul în care o fac este edificator pentru diferența de valori dintre ei. Pentru fiecare dintre ei noțiunea de „a fi bărbat” implica lucruri diferite. Pentru unul este disciplină și organizare, pentru altul este îndrăzneală și risc. Unul este cerebral, celălalt este slab, dar din cauza ierarhiei și a legilor nescrise are câștig de cauză cel cu valori greșite, iar celălalt înțelege că nu are puterea de a schimba ceva și se vede constrâns să renunțe la demascarea greșelilor și să accepte situația injustă și vicioasă.

ACUM GĂSEȘTI CARTEA ORAȘUL ȘI CÂINII PE Cartepedia

Vezi Top 100 cărți ale anului 2022
Titlu: Orașul și Câinii
Autor: Mario Vargas Llosa
An apariție : 2017
Editura: HUMANITAS
Nr. Pagini: 368
Limba: Română
Gen Literar: Fictiune
Nota recenzorului: 9 / 10
Vizualizari recenzie: 249

Alte recenzii de la Mario Vargas Llosa:

Alte recenzii care ți-ar plăcea:

Recenzie ”Femeia cu fustă violet” de Natsuko Imamura

Recenzie ”Femeia cu fustă violet” de Natsuko Imamura

Femeia cu fustă violet de Natsuko Imamura este alegerea mea pentru această zi autentică de toamnă. Coperta este prima care m-a convins – este în ton cu anotimpul în care suntem, dar mi-am și dorit foarte mult sparg gheața în ceea privește literatura japoneză. Recunosc...

Recenzie ”Te rog, nu mă iubi” de Vi Keeland

Recenzie ”Te rog, nu mă iubi” de Vi Keeland

Totul începe cu o iubire interzisă... Annalise și Bennett fac cunoștință în momentul în care află că se vor lupta pentru același post de muncă. Aceștia sunt gata să își pună armele la bătaie și să scoată tot ce au mai bun pentru a câștiga. Numai că între ei și...

Recenzie ”Perfecți” de Cecelia Ahern

Recenzie ”Perfecți” de Cecelia Ahern

Celestine North, perfectă printre Defecți... Celestine North este acum fugară, dar toată lumea o privește ca pe o eroină. Celestine este cea mai Defectă și cea mai însemnată persoană din toată țara, dar e un exemplu. Nimeni nu a făcut ce a reușit ea să facă față de...

0 0 votes
Article Rating
Angela este redactor Booknation.ro de 1357 zile și a scris până acum 447 articole. Se află pe poziția 3 din 40 de redactori. Dacă îți place acest articol, poți vedea toate articolele scrise de Angela aici. Angela are și un blog pe care scrie - îl găsești aici.
Subscribe
Notify of
guest

0 Comentarii
Inline Feedbacks
View all comments