Rochia Aurie este ceea ce-mi place mie să numesc competiţia veritabilă a cuplului de recuperatori, Marc şi Oriana (asta fiindcă în secret tot mai sper ca Theo Anghel să încropească o poveste de dragoste nemaipomenită pentru cei din urmă).
Revenind la Rochia Aurie trebuie să admit că după ce m-am ataşat şi am trăit alături de Oriana aventura vieţii mele ca recuperator, a venit vremea să trăiesc şi povestea de Cenuşăreasă alături de Ana.
Romantism cu aer de curte regală, unde crinolina era nelipsită din vestimentaţia femeilor, iar gesturile cavalereşti erau nelipsite din comportamentul bărbaţilor, asta mi s-a desfăşurat în faţa ochilor citind Rochia Aurie. Doar când şi când m-am mai trezit ca apucată de un sughiţ când m-am „împiedicat” de câte un termen modern precum telefonie mobilă sau instructor de fitness.
În rest, aerul boem al romanului nu se pierde nicicum. Odată cu apariţia romanului Rochia Aurie, fanii Theo Anghel se văd îndatoraţi să se împartă în două categorii: recuperatorii, ce vor rămâne fani fideli Orianei, şi romanticii, ce se vor alătura Anei. Un singur lucru îi va ţine totuşi împreună pe cei doi R: Theo Anghel, de care ne vom ruga să nu ne dăruiască o poveste nouă care să ne ceară să ne trădăm adoraţii, dar pe care, în secret, o vom ruga să ne ignore şi să ne făurească noi poveşti care să ne încânte imaginaţia de cititor.
Ana şi Mason sunt competiţia mult mai romantică şi cu mai multe şanse de „vor trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi” ai Orianei şi a lui Marc din seria Am murit, din fericire.
Cu o poveste de dragoste fulminantă, Ana şi Mason trăiesc aşa numita dragoste la prima vedere. Ana are cea mai traumatizantă întânire pe nevăzute din viaţa ei. Partenerul, iritat de refuzul Anei faţă de avansurile deplasate, încearcă să o abuzeze în toaleta restaurantului unde “marea întâlnire” avea loc. Mason, cavalerul în „armură strălucitoare” aflat în locul potrivit, la momentul potrivit, o salvează pe Ana din mâinile individului. De aici până la nopţi nedormite şi visarea cu ochii deschişi la poveşti cu prinţese şi prinţi nu a mai fost decât un pas.
Ea, instructor de fitness, sensibilă şi cu multă iubire de oferit. El, chipes, tânăr, bogat şi cu o inimă frântă. Iubirea apare exact când este mai multă nevoie şi demonstrează încă o dată că poate vindeca pe oricine.
Dar ce se poate întâmpla când cel mai mare competitor şi inamic îţi este propriul frate? Faci faţă şi câştigi sau îţi laşi judecata să-ţi fie întunecată şi pierzi?
Dar dacă te temi mereu ca nu cumva să fii abandonată ca un pisic în ploaie? Te laşi pradă nesiguranţei sau îţi demonstrezi că ai în piept o inimă de războinic?
În final ce sentiment va ieşi câştigător: nesiguranţa sau gelozia?
Theo Anghel dă naştere unei poveşti de iubire moderne dar cu aer boem, o poveste ce vrea să aducă magia basmelor copilăriei în lumea crudă şi rece a modernismului asaltat de tehnologie şi pixeli.
Alte recenzii de la Theo Anghel:
Am citit cartea si mi-a placut foarte mult 🙂
Şi mie mi-a plăcut, dar trebuie să recunosc că tot în fanclubul Orianei rămân :))