Theo Anghel a făcut din seria Regatul inocenților o aventură a curiozității și a așteptării. Așteptăm o veste de la Saelind, așteptăm să mai fie sorții și de partea Torililor, așteptăm să mai găsim pe cineva drag, așteptăm vești bune, așteptăm o minune. Așteptăm până pornim a le căuta pe toate noi înșine. Câteodată norocul ne surâde, dar după fiecare surâs vine o porție bună de lacrimi amare. Și ne întrebăm: Mai merită surâsul?!
Datoriile au un fel al lor de a se cer răsplătite când și cum vor ele, nu când și cum plănuim noi.
Nunta dintre Nayan și Raeran, făurită după ritul oamenilor, ar trebui să reprezinte o clipă de stabilitate și fericire în rândul oropsiților noștri însă, apariția celor lăsați în urmă la fermă, ne readuce aminte de lipsa celor dragi. Atât a celor plecați în neființă cât și a celor dispăruți fără urmă. Și astfel, o clipă de fericire furată se transformă în momente prelungi de tristețe și neajutorare.
–Dă-i cuiva un context cu care să deosebească în spaima altuia frânturi dintr-a lui și va întelege și ceea ce nu credea c-o să înțeleagă vreodată.
Bineînțeles că atunci când crezi că ai un moment de respiro este necesar să începi a fugi din nou. Astfel, eroii noștri în loc să se bucure de reuniune sunt nevoiți să fugă din nou. De această dată sunt nevoiți să evadeze dintre zidurile capitalei. Și pe premiza ‘divide și cucerește’, ai noștri trebuie să se separe din nou pentru a avea mai multe șanse de a fugi din calea dușmanilor. Astfel, ajunge Nayan sa fie capturată, torturată și descoperitoare de adevăruri șocante.
Dacă inițial pierderea documentul ce atesta căsătoria dintre un om și un elf reprezenta pierderea unicii șanse a salvării familiei Toril, prin intermediul lui Nayan vom descoperi că șansa de a pune capăt unei răzbunări fără sens nu a fost niciodată posibilă. Cu sau fără vreun document. S-ar părea că singura salvare a oamenilor ar fi doar prin intervenția militară a elfilor. Dar ce interes ar avea elfii în cucerirea oamenilor și conducerea lor spre pace? Dacă mai adaugăm și lipsa mezinei familiei regale sunt mai multe șanse ca elfii să treacă prin sabie tot teritoriul oamenilor în loc de instaurarea păcii.
Experimente pe oameni, un secret devastator ținut sub tăcere, o conducere din umbră diabolică și descoperirea faptului că boierul Tanay nu numai că a fost știutor de toate cele dar și că a fost părtaș la incipitul acestui prezent nu va constitui doar distrugerea căminului onest al familiei Toril dar va marca și ideea cum că familia și a construit viitorul cu mâna lor, ca o răzbunare karmică a cuvântului încălcat.
Theo Anghel scrie un holocaust al familiei Toril unde ei sunt cei supuși experimentelor, ei sunt cei închiși și deportați ca pe vite și tot ei sunt și cei ce trebuie să cucerească teritoriul de la nemți, bineînțeles cu ajutorul aliaților sub formă de elfi. O variantă a holocaustului în lumea fantasy a elfilor.
Cert este că Regatul inocenților continuă seria dramelor și, dacă credeam că Theo Anghel și-a epuizat izvorul de tragedii și durere, al cincilea volum al seriei ne demonstrează că imaginația autoarei este inepuizabilă când vine vorba de suspans, surprize și mister. Aproape că începem să credem că în salvarea familiei Toril nu mai stă nici o speranță în ciuda aliaților de la dreapta lor. Cu ce a apărut nou Theo Anghel în volumul de față, vă las să descoperiți singuri. Garantez că nu veți fi dezamăgiți.
Alte recenzii de la Theo Anghel:
