Dacă e să fiu sinceră, cum v-am obișnuit și cum am de gând să fiu în continuare, colecția din care face parte cartea aceasta nu este printre preferatele mele. Mai degrabă citesc ceva de la BuzzBooks pentru că thrillerul și suspansul mă prind mai ușor. Dar în ciuda nelipsitului sirop romantic, inevitabil întâlnit în această colecție, ideea a fost drăguță. Ideea având la bază sentimentul de apartenență, de moștenire, de păstrare a rădăcinilor și de găsire a propriului drum. Peste toate acestea predomină bucuria de a-ți trăi viața și de a-ți permite să-ți întâlnești fericirea în detrimentul altor satisfacții: materiale, profesionale, sociale. Până la urmă, așa cum constant vă reamintesc, toate acestea ar trebui să fie doar mijlocul și niciodată scopul. Fericirea nu are termen de comparație și de obicei n-are legătură cu materialul ci cu spiritualul. Dacă partea sufletească e împlinită, lipsurile materiale sunt mai ușor de înfruntat.
Pe de altă parte, putem vorbi și de curajul de a-ți înfrunta destinul. Pentru că oricât ai fugi, ceea ce ți-e predestinat te va prinde din urmă la un moment dat, indiferent cât de tare încerci tu să te pierzi în ceață. Putem vorbi de altfel și despre asumare, despre stabilirea unor noi reguli de viață care să se potrivească dorințelor tale, chiar dacă acest lucru înseamnă să încalci tradiția și să îți urmezi propriul drum.
Este o carte despre moștenirea spirituală pe care te simți obligat s-o duci mai departe. Un lucru care te sperie atât de tare încât pentru a scăpa de responsabilitate ești gata să renunți la ceea ce-ți place cel mai tare să faci. Până la urmă totul depinde de curaj și dedicare, lucruri la care un pic de noroc nu strică. Proveniența și rădăcinile nu ți le poți schimba, sunt deja trasate de la naștere, dar poți schimba modul în care te raportezi la lume și modul în care aceasta se raportează la tine. Este doar o chestie de perspectivă. Nu are rost să negi cine ești, atât timp cât acest lucru te definește și nu face rău nimănui. Bucuria vine din lucrurile mărunte și nu trebuie abandonată din cauza prejudecăților și gurii lumii. În plus, ajungi la un moment dat să realizezi că unii oamenii nu se schimbă niciodată și de altfel nu e treaba ta să încerci să-i schimbi, scopul tău e să-ți îndeplinești visele, oricât de tare le-ar dezaproba alții. Călătoria ta prin viață ar trebui să fie în primul rând despre și pentru tine.
Bees are like people, little girl. They attack when they feel threatened—when they’re afraid. It’s the same for us. It’s always the things we fear that sting us in the end. The things we hide from or push against. When we drop the fear—the resistance—things take their course in a more natural and painless way.
Mi-a plăcut ideea de jurnal generațional și motivațional care are rolul să îndrume și povățuiască urmașii. Mi-au plăcut relațiile din carte, unele legate la naștere, altele în copilărie, dar reluate dintr-o altă perspectivă și cu mai multă deschidere și toleranță la maturitate. Mi-au plăcut și noile prietenii legate, bazate pe încredere și respect. Mi-au plăcut și persoanjele chiar dacă îți dau senzație de unilateral, idealizare și naivitate.
Lumea, în general, n-a fost prea blândă sau tolerantă cu femeile din familia lui Lizzy. Lunga succesiune de femei din acest neam a avut de înfruntat o istorie aprigă de la prima până la ultima. Admirate și ponegrite, căutate și repudiate, disprețuite și marginalizate au fost de-a lungul timpului vânate, acuzate, blamate, torturate, alungate, vinovate de orice lucru rău ce se întâmplă în apropierea lor, de la uragane până la copii născuți morți. Lumea s-a temut mereu de acest neam „vrăjitoresc” înzestrat cu haruri speciale și din această cauză le-a ținut la distanță. Au trăit singure și au învățat să n-aibă încredere în nimeni și să se descurce fără ajutor.
We need no church, no graven image, no rules scratched on stone tablets or ancient scrolls. No sacred ritual or initiation is required to become what we already are—bits of god and stardust held together by divine breath and pure love.
Când bunica lui Lizzy moare, aceasta este nevoită să se întoarcă acasă pentru a organiza ferma ce i-a fost lăsată moștenire. Este ultima urmașă chiar dacă mama ei încă există pe undeva, ducându-și traiul în stil hipiot și aventurier. Planul este să vândă și să se întoarcă în oraș la slujba în ascensiune și la izolarea ei socială autoimpusă. Dar nu a luat în calcul oamenii care o așteaptă acasă și impactul acestora asupra ei. Și bineînțeles că și-a permis să nesocotească puterea dragostei! Of, inima! Pe lângă toate acestea, simte că are obligația morală de a reabilita numele bunicii, închizând cazul celor două crime comise cu ani de zile în urmă, al căror asasin n-a fost încă descoperit.
Alte recenzii de la Barbara Davis:
