Sunt doar cuvinte, iar cuvintele n-au nicio valoare. Numai faptele au valoare.
După ceva timp, Jennifer L. Armentrout revine în rubrica mea de recenzii. În ultima perioadă m-am confruntat cu un reading slump cum nu cred ca am mai avut vreodată. Trebuia să știu că romanul care mă va salva va fi cu siguranță unul scris de Armentrout. Scriitoarea americană rămâne preferata mea și singura autoare care poate scrie orice, iar eu voi fi convinsă că îmi va plăcea.
Am fost sceptică în privința seriei Legământul, pentru că am citit seria Titanii și nu voiam să mă întorc în timp, riscând să-l văd pe Seth de dinainte să o cunoască pe Josie și cunoscând o parte din el care ar fi putut să-i strice imaginea în fața cititorilor. Însă mi-am luat inima în dinți și am început seria.
„Semipur” de Jennifer L. Armentrout deschide lumea purilor și semipurilor. Ne spune povestea lui Alex, o semipură de 17 ani care este îndrăgostită de un pur, Aiden. Fugită de la Legământ în urmă cu trei ani, Alex este adusă înapoi în campus după ce mama ei este ucisă de demoni.
Reîntoarsă în vechea ei viață, Alex trebuie să demonstreze că își merită locul la Legământ, altfel riscă să devină o simplă slugă. Dar destinul fetei nu este atât de simplu pe cât credea. În spatele măștilor stau secrete care îi vor schimba viața pentru totdeauna și care o vor lega de entități ale căror puteri depășesc imaginarul.
-Nu-i nimic rău în a spera, Alex.
-Dar?
-Dar trebuie să știi când să renunți la speranță.
Alex este un personaj puternic, cu moralitate și principii clare. Din păcate, are momente în care lipsa de maturitate își spune cuvântul, iar acest lucru o aduce în fața unor probleme delicate. Deși sinopsisul ne vorbește despre dragostea ce se leagă între ea și Aiden, eu nu am simțit chimia dintre ei atât de mult pe cât mi-aș fi dorit. Apogeul interacțiunilor dintre ei mi s-a părut forțat având în vedere modul în care s-au comportat până atunci. Iar declarația lui Aiden de iubire a părut total ruptă de context, după ce 60% din roman îi vedem abia zâmbindu-și și atingându-se fugar.
Din noaptea în care te-am găsit în Georgia, mi-ai intrat pe sub piele. Ai pătruns înăuntrul mea, ai devenit o parte a ființei mele. Nu mă pot elibera de tine. E greșit.
Despre Aiden nu pot spune prea multe. Nu m-am îndrăgostit de el așa cum mi-aș fi dorit, pentru că nu i s-a dat șansa să strălucească cum trebuie în acest volum. Cred că este un personaj cu potențial și sper din suflet să se dezvolte pe partea asta, deși în Titanii nu pare să fi ajuns prea departe.
Romanul este scris doar din perspectiva lui Alex, ceea ce nu m-a deranjat, chiar dacă aș fi preferat să văd și ce gândește Aiden, în acest fel cred că ar fi ajuns mult mai ușor la cititor și anumite scene nu ar mai fi părut nelalocul lor. Stilul de scriere nu se rupe de tiparul cu care Armentout ne-a obișnuit. Acțiunea curge bine, dialogurile sună natural și personajele sunt plăcute. Universul este contruit cu mare atenție, introducându-te în lumea seriei care se va deschide în cele cinci romane.
Chiar dacă au fost lucruri care nu au ajuns la nivelul așteptărilor, apariția lui Seth a îndulcit lucrurile, deși să văd interacțiunile dintre el și Alex nu mi-a fost tocmai ușor. Pentru mine Seth și Josie sunt soulmates, așa că refuz să îl văd pe Seth atât de apropiat de altă fată. Cel puțin acum, când sentimentele lor nu sunt încă explicate, așa cum știu că se va întâmpla.
Recomand să citiți prima dată această serie și apoi Titanii. Dar dacă sunteți ca mine, atunci le puteți citi și inversate. Per total este un început de serie bun și cu siguranță voi citi și celelalte volume atunci când vor apărea.
Îi ofer nota 9 din 10.