O carte despre un dramatic eveniment al istoriei, în speță atentatele de la Munchen din data de 5 septembrie 1972, intitulată ” Septembrie”, scrisă de scriitorul francez Jean Mattern, care pune într-o lumină nouă și oarecum dulce-amăruie, tragedia și viziunea asupra lucrurilor de după săvârșirea atentatelor.
Doi ziariști se întâlnesc în ajunul ceremoniei de deschidere, între ei născându-se o fascinație reciprocă, bazată pe sinceritate și admirație profesională.
Lumea de după atentatul de la Munchen nu va mai fi niciodată la fel. Așa și-au spus atunci. Însă lumea nu s-a schimbat cu nimic de atunci, căci atentatele au existat, există și vor mai exista din motive religioase sau interetnice.
Însă Jean Mattern nu caută să ne ofere o exorcizare totală a faptelor sau a idealurilor acestora, ocupându-se mai mult de supraviețuitorii atentatului, dar și de victimele acestuia, așezând simțirile post-traumatice într-un ținut gloduros situat între două garduri de sârmă ghimpată. Poate ca o polemică a sufletelor îndurerate sau ca un strigăt al ființelor simple care nu pot înțelege de ce dumnezeul oricărei religii poate permite ca asemenea atrocități să se întâmple.
Nu, nu este vorba despre ateismul deznădejdiei și nici despre imprecații șerpuitoare adresate divinității sau hazardului. Poate că este vorba doar despre trăirismul celor care vor privi întotdeauna după umăr, al celor care vor tresări la orice zgomot imprevizibil, mai mereu suspinând oclusiv în temnița spaimei împământenită în subsidiarul gândurilor mărturisite doar pe jumătate. de obicei cu jena eroului care nu are nevoie de decorații pentru a simți că a făcut ceva pentru patrie.
Nu este cerșire de empatie din partea generațiilor ce vor urma, poate doar o pildă împănată în descriptivismul lăuntric, unul al reconsiderării condiției umane situată dintr-odată (poate nu chiar atât de subit!), între pansarea și recondiționarea ritmului conjugării.
O carte interesantă.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Jean Mattern:
