O lume întunecată sub un regim întunecat
„Trăiau in întuneric. Erau ca niște umbre. Cu mâinile vârâte în adâncurile buzunarelor, cu degetele înghețate strânse pumn. Nu se priveau ochi în ochi, de teamă ca frica să nu pună stăpânire pe ei. Și totuși, ochi invizibili erau ațintiți necontenit asupra lor. Chiar și în întunericul cel mai adânc urmăreau. În permanenţă. Veșnicul sentiment că românii erau sub supraveghere. Așa era descrisă atmosfera; împovărată de norii unei furtuni mocnite. Și nu sunt vorbe goale.”
Într-o lume în care comunismul se prăbușea pretutindeni, în România nimic nu se schimbase. Când restul țărilor ieșeau de sub dictatură, Ceaușescu era în continuare cel mai mare coșmar al românilor. Ne aflăm în perioada în care oamenii erau terifiați de securiști și se ascundeau chiar și în propriile lor case. Nimeni nu avea încredere în nimeni. Oricine putea fi informator, chiar și membrii familiei tale.
Așa începe povestea lui. Cristian Florescu. Elev de șaptesprezece ani la liceu, acesta ajunge să se implice în ceva mult mai mare decât el. Cu un bunic bolnav și cu teama ca acesta să nu pățească ceva, Cristian devine informator. Visul sau de a deveni scriitor este cea mai mare amenințare. În mica debara din casa lui, unde își ascunde lucrurile, Cristian are un caiet. Tot ceea ce se întâmplă în Europa de Est se află acolo. Dacă cineva ar găsi scrierile lui, acela ar fi sfârșitul.
Numai că bunicul sau l-a încurajat mereu să stea drept în fața regimului, să fie rebel. Însă cu ce preț? În lumea unde oamenii nu știau gustul fructelor și nu aveau electricitate și căldură, Cristian visează la o lume imposibil de atins. Așa că acesta pune la cale un plan. Poate să rămână un trădător sau poate să bată regimul cu propriile lor arme. Așa apare revoluția. Dar va reuși Cristian să își ducă planul la bun sfârșit sau va fi victima propriilor sale fapte?
Părerea mea despre cartea care ascunde povestea românilor
Cât este de ironic că atunci o astfel de carte te-ar fi costat viața? Sfârșitul șoaptelor este o poveste tulburătoare și dureroasă, mai ales pentru un român. Mi se pare minunat cum Ruta Septys reușește să adune informații despre țările despre care scrie și să dea naștere unor astfel de ficțiuni istorice!
Povestea lui Cristian este povestea bunicilor și a părinților noștri, povestea poporului român. Este imposibil să nu simți furie când citești această carte. Dar furia este bună și ne ajută să prețuim gustul libertății pentru care au muncit atâția oameni în trecut. Poate că nu a existat un Cristian Florescu, dar au existat atâția alți oameni care au trăit asta. Acest personaj este imaginea românilor care au luptat și au învins.
Sfârșitul șoaptelor este o carte dură și tristă, dar este frumoasă și adevărată și orice român merită să o citească! Mi se pare minunat că Ruta Septys a scris despre noi și este demnă de tot respectul pentru munca pe care a depus-o. Cred că este nevoie de ani de informare pentru a ajunge să cunoști istoria unui popor despre care vrei să scrii un roman!
De aceea trebuie ca și voi să citiți această poveste și să vă amintiți încă o dată de trecutul care a ajutat ca noi să avem prezentul de astăzi! Sfârșitul șoaptelor vă va întrista și vă va îndurera, dar vă va face să vă simțiți mândri în final!
Alte recenzii de la Ruta Sepetys:
