Spre seară nu se întâmplă nimic a lui Cătălin Marin este o gură de aer în literatura română contemporană, fiind un roman diferit de tot ceea ce se scrie astăzi, atât prin conținut, cât și prin tematica abordată. Acțiunea se petrece într-un mediu exotic, toposul fiind un oraș portuar, foarte bine reliefat și pot afirma că, de-a lungul lecturii, m-am simțit învăluit de un amestec îmbietor de mirosuri de tutun, de diferite condimente, de alcool rafinat și chiar de praful din atelierul ceasornicarilor.
Acest volum este ca un labirint de trăiri ale mai multor personaje, mai presus de originale, care reprezintă fiecare câte o tipologie umană. Sunt relevate multe dintre diferitele moravuri pe care oamenii le-au avut dintotdeauna, fiecare dintre personaje ajungând, într-un final, să fie într-o pace relativ solemnă cu sinele.
Scriitorul surprinde printr-o poveste relatată din perspectiva unui narator martor, care are tangențe mici cu acțiunea, dar foarte însemnate. Este introdusă o nouă tipologie de instanță narativă – subiectivă, dar omniscientă, care vede tot și evoluează într-un eu prolific, ce dă impresia cât se poate de adevărată de atotcontrol.
[…] oare hazardul este influențat de expectativa surprizei potențiale? Ar fi, axiomatic vorbind, posibil, dar fiind vorba de o axiomă depindea chiar de luarea ei în calcul așa că, pentru obținerea rezultatului căutat, axioma trebuia ignorată, afectând contextul prin acceptarea ei, prin urmare luarea în calcul a acestei axiome va conduce către punctele anticipate, din calcul, desigur.
În calitatea sa de autor care se inspiră mult din matematică, Cătălin Marin surprinde, prin reflexiile personajului Django, așa-zise intermezzo-uri filosofice, ce ilustrează procesul de cunoaștere și de auto-cunoaștere umană și trupească.
Deoarece multe dintre detaliile cărții sunt inspirate din realitate, din întâmplări cât se poate de mărunte, se cade să vorbim de o verosimilitate absolută, o autenticitate rar întâlnită, care îți dă prilejul să simți că participi la absolut toate evenimentele operei epice.
-Știți ce mă mai intrigă pe mine? Dacă noi facem constant alegerea de a nu muri, sfârșind prin alegerea implicită a sfârșitului?
Dincolo de toate, Spre seară nu se întâmplă nimic este un univers ficțional cu totul și cu totul aparte, care vorbește despre relativitate, despre oamenii care caută ceva diferit în viață și ajung să se închidă pe sine înșiși într-un castel al amăgirii și a măgulirii aparente și care când, în final, se eliberează din propria lor închisoare, sfârșesc prin a nu mai fi deloc. Neființă caracterizată, totuși, prin fericire absolută și demult uitată.
Alte recenzii de la Cătălin Marin:
