Dacă cineva ar întreba cum arată despărțirea, i-aș da această carte pentru a o citi. Dacă cineva ar întreba ce înseamnă durerea, aș deschide la primele două părți ale acestei cărți și i-aș arăta în cuvinte acest lucru.
Rupi Kaur este cunoscută pentru celebra carte de poezii, Milk and Honey, pe care probabil că toți am citit-o sau, cel puțin, din care toți am regăsit măcar un citat la un moment dat, pe undeva.
La fel ca și în Milk and Honey, în The sun and her flowers este vorba despre o despărțire, despre iubirea de sine, despre viața femeilor și despre sentimente. Scrisă în versuri scurte, însă cu un impact foarte mare și cu emoții foarte profunde, este o carte care mie cumva mi-a frânt inima. Mi-a frânt-o pentru că sunt adevăruri, sunt situații similare și povești pe care le-am trăit și în care m-am regăsit, frumoase și dureroase.
La fel ca la Milk and honey, nu pot spune că versurile sunt sublime sau că există o mulțime de metafore, numai că există adevăr și există ceva simplu care în această simplitate se transformă în ceva complex. Mi-a plăcut mult și m-a pus pe gânduri, indiferent de cât de scurtă ar fi, indiferent de limbaj, indiferent de așteptările pe care eu le aveam de la poezii.
Sunt convinsă că Rupi Kaur a scris din propriile trăiri, din viața ei și din povestea ei, tocmai de aceea noi ne regăsim în strofele ei și tocmai de aceea mie mi s-a părut atât de uman și de real totul, de la despărțire, la felul în care sunt femeile privite, la prime și ultime iubiri, la nedreptăți, vindecare și fericire.
what is stronger
that the human heart
which shatters over and over
and still lives
in a dream
i saw my mother
with the love of her life
and no children
it was the happiest i’d ever seen her
-what if
Poate că nu oricui i-ar plăcea, poate că nu toți iubim poezia sau frazele scurte înșirate printre emoții, dar mie mi-au plăcut aceste cărți atât de banale de la care nu m-aș fi așteptat să trec prin atatea emoții și mă bucur că le-am dat o șansă, că am trecut peste anumite principii impuse de mine însămi și am apreciat desenele stângace, fără proporții, cu imperfecțiuni, defecte, la fel ca oamenii, la fel ca viața, pentru că asta evidențiază Rupi Kaur, cât de perfectă este de fapt imperfecțiunea.
