Jules și Josh se urăsc.
Se tachinează încontinuu, își aruncă vina unul altuia, fiecare se crede mult mai bun decât celălalt.
O au în comun pe Ava.
Ava e prietena cea mai bună a lui Jules și sora lui Josh (singura lui rudă).
Din cauza ei, sau mai bine zis datorită ei, cei doi se întâlnesc frecvent așa că interacțiunile lor sunt continue.
O grămadă de ochi dați peste cap, multe bătălii pierdute și tot atâtea victorii, defecte și eșecuri scoase în evidență, un maraton al clasamentului ratatului de succes.
Bineînțeles că toate aceste joculețe nevinovate dar pline de adevăr duc undeva.
Și normal ca știm exact unde. Dar nu știm exact cum și când.
Cum se întâmplă magia? Cine “cade primul”? Și cum se va termina?
Toată alergătura asta de-a Tom și Jerry se evaporă când Josh o sărută pe Jules (știam că aici se va ajunge, să fim serioși!).
S-a mișcat atât de fulgerător, încât nici n-am apucat să respir. M-a înșfăcat și m-a lipit de el, iar gura lui mi-a strivit buzele.
Iar lumea mea, așa cum o știusem eu până adineauri, s-a sfărâmat într-un milion de bucăți.
Dar normal că nu se oprește totul la asta și Josh plusează riscând totul sau nimic și îi propune lui Jules “o relație” de tip “prieteni cu beneficii” (de fapt Inamici cu beneficii, așa cum corectează Ana Huang).
Dar totuși nu știu ce să zic…Oricât ar părea de tentant să anticipăm un super happy end siropos, sunt prea multe semne de întrebare în toată povestea asta.
Josh
Josh, afișează o mască de mascul alfa, sigur pe sine, invincibil, care nu doar că face regulile dar le respectă și le încalcă după bunul lui plac. Tot clocotul lui interior este foarte frumos mascat de burlacul perfect, râvnit de toată feminitatea.
Surpriză sau nu, el nu își dorește nimic din tot ceea ce i se oferă. Are deja orice ar putea visa un bărbat de vârsta lui.
Sau nu?
Nu. Desigur că nu. Nimic nu e așa de simplu.
Dar atunci ce? Ce își dorește de fapt Josh și nu poate avea și mai ales “de ce” nu poate avea ceea ce își dorește?
Nu eram făcut pentru angajamente emoționale. După câteva săptămâni mă plictiseam. În plus, toată faza cu cuplurile mi se părea epuizantă: să ieși constant la întâlniri, să-i telefonezi celuilalt, să verifici ce mai face…
Gândul ăsta mă îngrozea.
Jules
Jules pe de altă parte chiar nu își dorește absolut nimic. Doar o viață de rutină, liniștită, să își aleagă partenerii cu aceeași ușurință cu care să îi și poată respinge și cam atât. Bine: și o carieră de succes care îi consumă toată energia.
Doar asta? Atât de simplu?
Da! Da, pentru că Jules știe ce înseamnă “să trăiești complicat”. Are multe amintiri de care vrea să uite și fiecare zi pe care o trăiește “corect” e o bătălie câștigată.
Nu mai eram o adolescentă neajutorată din Ohio.
Acum locuiam într-un alt stat și eram pe punctul de a obține tot ce visasem.
Bani. Libertate. Siguranță.
Și să fiu a naibii dacă aveam de gând să-i permit cuiva să mă împiedice!
Trecutul însă o prinde din urmă și revine în viața ei cu și mai multă forță.
Greșelile pe care se tot străduiește să le repare riscă să fie repetate. Și de data aceasta efectele lor amenință să strice și alte vieți, nu doar a ei.
Ci și viețile celor pe care a ajuns să îi iubească!
Morala, dacă ar fii să numim una, s-ar rezuma la: “fie că urâm, fie că iubim, sinceritatea sentimentelor noastre este sâmburele de adevăr care dă esența fericirii”.
A ne strădui să fim altcineva, în fiecare zi, de dragul altora și în numele unor idealuri plasticizate nu va aduce nimic bun. Niciodată!
Explozia realității și implozia simplității vor dormi alături de noi seară de seară, ne vor șopti în urechi în fiecare zi și ne vor măcina pe dinăuntru ca un nanobot flămând care nu se va opri până nu ne va epuiza și ultimul milimetru de materie.
Traducere: între riscul de a deranja pe alții și de a te fericii pe tine, tu ce ai alege?
Alte recenzii de la Ana Huang:
