Cu siguranță că mulți dintre noi și-l amintesc pe Kirk Douglas actorul, cu un carismatic caracter, care a sucit mințile multor femei, indiferent de vârsta și rangul acestora.
Dar iată-l pe inegalabilul star holywoodian într-o nouă ipostază, cea de scriitor, dăruindu-ne o mătăsoasă poveste de iubire care, oscilând între canonic și non-conformism, aduce în literatură puritatea simplității și necesara scuturare de inutilele înflorituri mercantiliste.
Într-un stil cursiv, care alunecă sinuos peste pietrele realității, romanul ” Ultimul tango în Brooklyn” mustește de romantism și de mirifică iubire, creând o poveste de dragoste care refuză să respecte standardele șablonardiste ale societății, ignorând diferența de vârstă și cea socială dintre cele două personaje principale ale povești.
Poate că , într-un anume fel, este doar o încercare de idealizare a conceptului de iubire și poate că asemenea cazuri cu happy-end sunt extrem de rare. Însă ele undeva totuși există, ca o excepție de la regulă, freamătă și corupe, mângâie și biciuie, uneori ca un vis, alteori intempestiv precum spinul unei năvalncice dorințe.
Nu pot afirma că romanul ” Ultimul tango în Brooklyn” are mari veleități literare, dar, totuși, în pofida acestui aspect, cartea este cotropitoare, reușind cumva să se strecoare prin crăpăturile felului nostru de a fi, readucându-ne în suflet bucuria existenței care, în ciuda vicisitudinilor îndurate, își dovedește abilitatea de a îi smulge vieții măcar câteva clipe de fericire adevărată.
Personajele din romanul ” Ultimul tango în Brooklyn” oscilează între alb și negru, rătăcindu-se adeseori într-un gri aparent tern, dar care încă mai păstrează lumina speranței presărată peste coridoarele dorințelor mătăsoase.
Poate că unora această carte li se va părea mult părea comercială, ba chiar o vor considera a fi non-literatură. Stilul facil, simplist la suprafață, poate creea această falsă impresie, expresivitatea literară a lui Kirk Douglas neavând nimic surprinzător și uluitor, fiind lipsit de complexitatea unităților frazeologice și de zborul tăios al adjectivării în poleielile orbitoare. Totuși cartea păstrează între coperțile ei un parfum aparte, care prozelește sufletele oarecum dure și privirile prinse inexplicabil într-o ipohondrică orbire.
Vă recomand această carte ca un mijloc aflat la îndemână pentru relaxarea de după o istovitoare zi de muncă.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Kirk Douglas:
