Nu putem să fim toți buni, dar, dacă trebuie să fim răi, măcar să servim unui scop.
Scarlett St. Clair este o autoare de origine americană care s-a făcut remarcată datorită pasiunii sale pentru mitologie, Scarlett a cucerit inimile cititorilor din toată lumea cu seria sa de debut Hades x Persefona. Dacă în urmă cu câteva luni eram fermecată de această serie, astăzi a venit momentul să continui povestea uneia dintre cele mai bune serii pe care le-am citit.
Există anumite puteri cu care jurnalismul nu se poate lupta, iar una dintre ele sunt banii.
„Un strop de distrugere” de Scarlett St. Clair este volumul doi al seriei fenomen, care ni-i aduce în prim-plan pe Hades și Persefona în noua lor postură de cuplu gata să-și revendice iubirea în fața tuturor, muritori și zei deopotrivă.
Romanul se axează de data aceasta pe noi teme menite să îi umanizeze pe zei. Astfel, o vedem pe Persefona confruntându-se cu durerea unei pierderi și o urmăm îndeaproape atunci când face alegeri menite să distrugă, doar din cauza egoismului său și al fricii de moarte. Știu că acest volum este destul de criticat de către cititori, în mare din cauza comportamentului Persefonei care, recunosc, poate fi considerat pueril și un pic cam iritant de la un anumit punct, însă odată ce termini romanul, realizezi că, pentru a se maturiza și pentru a-și înțelege atât rolul, cât și regulile lumii după care trăiește, eroina era nevoită să treacă prin acel drum inițiatic, oricât de enervant ar fi fost el pentru cititori.
Nu știu să pierd pe cineva.
Totodată, relația celor două personaje principale este atacată de fostele iubirii ale lui Hades, ceea ce o face pe Persefona să se confrunte cu un nou sentiment – gelozia. Iubirea lor pare să atragă foarte mulți dușmani gata să facă orice pentru a-i destrăma, însă am apreciat determinarea cu care Hades luptă pentru relația lor și dorința Persefonei de a învăța să fie ceea ce el are nevoie.
-N-am iubit pe nimeni așa cum te iubesc pe tine (…) Nu pot să descriu în cuvinte – nu există cuvinte care să se apropie măcar de a exprima ceea ce simt.
Stilul de scriere rămâne unul dintre preferatele mele, deși este la persoana a treia, cartea te prinde în mreje și nu te poți opri până nu afli deznodământul. Per total, pot spune că a fost o continuare foarte bună și că abia aștept să văd cum va evolua povestea în următorul volum, unde de data aceasta îi avem pe protagoniști într-o nouă ipostază – aceea de logodnici.
Îi ofer cărții nota 9.5 din 10.
Alte recenzii de la Scarlett St. Clair:
