Top 98 Cărți din Literatura Română | PDF inclus

Cărți din Literatura Română

Cauți cărți din Literatura Română? Descoperă Top 100 cărți din Literatura Română pe care oricine ar trebui să le citească.

1. Permite-mi sa te mai iubesc putin - Ela E.H. | carti din literatura romana

Cazuta la pamant in furtuna suferintei, dupa ce singurul barbat pe care il iubise ii intorsese spatele fara niciun regret, o simpla femeie este salvata de un strain. Nu doar ca o prinde de mana, ci o aduce la pieptul lui, cat sa o vindece si sa o protejeze.   Va ramane femeia in bratele lui sau va alerga sa imbratiseze barbatul ce candva o abandonase? Mai mult, cat poate schimba un copil decizia si, implicit, viata femeii? Cine si cui va ajunge sa spuna: Permite-mi sa te mai iubesc putin? Cine era bolnavul de iubire, cand se imbolnavise si, mai ales, cum avea sa se vindece?    Toate aceste intrebari isi gasesc raspunsurile in paginile romanului ce va va frange inimile cu suferinta, vi le mangaia cu iubire si le va salva prin iertare. Fragment din romanul Permite-mi sa te mai iubesc putin" de Ela E.H.: "Cand am deschis usa garsonierei, un miros de singuratate mi-a sufocat plamanii. Am pasit sfasiata de durerea anilor trecuti si mi-am lasat usor geanta pe canapea. Cartile mele, aruncate prin toate colturile casei, erau dovada ca nu avusesem alaturi de mine in viata mea decat niste personaje create de oameni, dar eu aveam nevoie de oameni in carne si oase, creati cu maiestrie de Dumnezeu. Am deschis usa frigiderului si am gasit o sticla de vin rose. Candva, plecasem cu gandul ca n-am sa ma mai intorc probabil niciodata, dar cu o speranta in suflet ca acel niciodata nu va dura prea mult. Mi-am deschis sticla de vin si am lasat lichidul vechi sa isi gaseasca locul in paharul suferintei din care bausem cu ani in urma si care inca era pastrat la uscat in suportul de vase. Primul pahar l-am inghitit pe nerasuflate de parca nu mai simtisem gustul acela de o vesnicie... de parca aveam nevoie sa imi amortesc sufletul inainte sa imi deschid fiecare cusatura si fiecare rana si sa le las sa sangereze pana ce aveau sa se opreasca de la lipsa de sange incarcat cu durere. Am mai turnat lichid in pahar si am deschis fereastra larg lasand aerul de afara sa ma cuprinda, sa ma scalde si sa ma mangaie cum stie mai bine. Acum, eram acasa... Curand, dupa ce pulsul mi-a revenit la normal, m-am asezat la birou si am gasit vechiul meu jurnal. Paginile incepusera sa-si schimbe culoarea... de lipsa mea, de singuratate sau poate... de vreme lunga. Pe unele foi puteai sa simti lacrimile copilei ce cautase fericirea intr-un strain ce nu avea suficienta nici pentru el. Nu el era vinovat pentru starea in care eram. Nu el fusese cel care imi rapise fericirea, caci nu putea fura ceva ce nici nu dobandisem si nici cel care era dator sa imi resusciteze inima moarta din cauza lipsei de iubire, ci cei ce provoacasera aceasta risipa de fericire - tata si mama. Doar ca ei nu se regaseau nicaieri in filele jurnalului meu... Am luat pixul asezat pe marginea biroului si am inceput sa scriu prima scrisoare catre mama. Am lasat-o sa se reverse pe paginile jurnalului meu, cum se revarsa izvorul de munte printre pietre."   | carti din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

2. Sindromul Cesafac - Savatie Bastovoi

Ierom. SAVATIE BASTOVOI - ”SINDROMUL CESAFAC” - Cum sa-ti alegi calea in viata in functie de darurile pe care ti le-a dat Dumnezeu. ”Societatea de consum a educat generatia in care persoana se poate eschiva de la responsabilitate si poate comite orice fapta daca are pentru aceasta o hirtie: un contract, un regulament al firmei sau al companiei, un vinovat pe care sa dea vina. Totusi viata nu este facuta doar din munca si contracte. Viata e un tumult de sentimente, de legaturi si sfisieri carora trebuie sa le faci fata. Uneori o hirtie de divort nu te elibereaza de omul pe care l-ai iubit, dupa cum nici un certificat de casatorie nu te face sa iubesti si sa fii iubit. Ce sa faci cu tine in viata de dincolo de hirtii, acolo unde nici un argument nu-ti poate impaca indoiala, unde regretele te pot distruge si unde o alegere care, formal, este un succes iti poate aduce prabusirea?”   | cele mai bune carti din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

3. Omul care muta norii. Sapte intamplari - Radu Paraschivescu | cele mai bune carti din literatura romana

Un barbat se trezeste ducandu-si viata sub dominatia unei cifre. Un altul e luat de pe o banca din parc si pus sa imite, intr-un show tinut in inima Capitalei, un sarlatan presat de urgente neamanabile. Un preacucernic angajeaza un evlavios care trans­forma un cantonament in loc de rugaciune si plaseaza matanii in locul televizoarelor din camere. Doi surdomuti deschid, intr-un targusor din Provence, un joint venture care cheama la lupta gustul si mirosul. O fata cu nume inselator se indreapta spre groapa ascultand obsesiv Sepultura. O pereche de pungasi adolescenti fura de prin case si lasa o semnatura sfidatoare, colorand de fapt visul unui al treilea. O povestitoare bizara deapana o patanie in care lucrurile scapa de sub control in centrul Romei.   Sunt sapte intamplari de ieri si de azi, din Franta sau din Italia, dintr-un colt al Bucurestiului sau dintr-altul. In Omul care muta norii, Radu Paraschivescu se suie la volanul prozei scurte si isi plim­ba cititorii pe un traseu cu o serie de opriri la cerere: stu­poare, veselie, tandrete, deznadejde si speranta. Fragment din cartea "Omul care muta norii. Sapte intamplari" de Radu Paraschivescu "- Tu precis stii diferenta dintre propriu si figurat? m-a intrebat, ca de la arhanghel la arhanghel. Relatia dintre Michael si Antonia mi-a dovedit, cu fiecare zi, cat de igienica era conceptia mea despre lume, viata si mai ales femei. Era genul de relatie in care balanta sta in echilibru doar in primele clipe. Antonia raspundea iubirii cuminti a lui Michael prin filaj, banuieli si izbucniri de gelozie. Nu era clar ce anume il califica pe danez pentru postura de fustangiu, cata vreme isi pierdea din ochi jumatatea – o performanta cu totul remarcabila, date fiind dimensiunile ei. Ceva insa – poate urmarile unui trecut contorsionat, poate dezamagiri recente – surpase rezervele de incredere ale Antoniei si-o facuse sa vada in fiecare privire a lui Michael uvertura unui adulter si in fiecare gest de politete la adresa altei femei o invitatie la rut. - Dac-as avea atatea cuceriri cate u am tinut deschise, as fi peste Casanova, Don Juan si Cristian Borcea, am incercat sa-l consolez pe Michael. - Cine e Cristian Borcea? - Cineva care e peste Casanova si Don Juan. Traita in cheia geloziei, idila dintre Michael si Antonia s-a sfarsit seara cand danezul s-a intors acasa mai vesel decat ar fi fost prudent dupa atatea ore departe de aleasa inimii. Roscata a mirosit imediat ca nu-i a buna. Si s-a interesat, cu o licenta de exprimare provocata, fara doar si poate, de tensiunea momentului: - Unde vii la ora asta?" | opere istorice din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

4. Caterina - Corinne Rakoczy

Caterina este un roman istoric de dragoste cat un veac –  a doua carte semnata de Corinne Rakoczy. O poveste care debuteaza in zorii secolului al XIX-lea, pe mosia boierului Cristache Hristu Caloteanu din judetul Mehedinti si care se sfarseste la mijloc de secol XX, undeva in New Mexico, Statele Unite ale Americii.   Caterina este un roman despre dragoste, suferinta si blestem, o poveste despre evenimentele unui secol romanesc vazut prin ochii, sufletul si trairile oamenilor din Mehedinti, care au propria intelegere a istoriei pe care o traiesc. - Corinne Rakoczy | carti din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

5. Trairi nespuse Vol.2: Neimplinirea - Dana Lupsa | carti din literatura romana

Cartea Trairi nespuse. Vol.2: Neimplinirea continua seria povestirilor a cincisprezece femei de succes, femei puternice si hotarate, fiecare cu visul ei, cu implinirile ei, cu asteptarile ei... 1. Dana Lupsa -  (coordonatorul volumului), lector univ. dr. ec., Asociatia Happy Moms, specialist PR, Brand strategist 2. Dana Anghelescu - jurnalist de profesie, cu specializari in antreprenoriat si managementul afacerilor, General Manager Editura Creator 3. Bianca Buca - jurnalist si fashion designer 4. Bianca Dragomir - jurnalist, Coordonator Editorial la Cosmopolitan Romania 5. Ela E.H. - autoarea best-seller-ului Iarta-ma ca te-am iubit 6. Alina Gheorghiescu - Travel Manager & Writer, Founder In This Together Romania, Owner Familia Hai Hui, Specialist Digital Marketing 7. Daniela Irimia - Trainer, autor de carti si fondatoarea femeiaindependenta.ro 8. Diana Mihaila - Primul Blogger, specialist in solutii de organizare din Romania 9. Tony Moot - scriitoare, solution Focused Coach, art-terapeut si trainer pentru facilitatori de sanatate mintala, expert dezvoltare organizationala 10. Andreea Paul - Presedinte INACO - Initiativa pentru Competitivitate, Conf. univ. dr. la Facultatea de Relatii Economice Internationale, A.S.E.  11. Liviana Tane - Editor la The Writing Journey si fondator The Storytailors 12. Dana A. Tudose-Tianu - Consilier Vacational, Mediator relational, Cercetator Sociologie 13. Gabi Urda - Consultant de imagine 14. Daniela Visoianu - Presedinte Coalitia pentru Educatie 15. Nadine Voindrouh Apostolescu - Autor, Tv host, Fondator asociatia non profit Do Good Din aceasta serie regasim volumele: Volumul 1: Trairi nespuse Volumul 2: Trairi nespuse. Neimplinirea | cele mai bune carti din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

6. Plan diabolic - Rodica Ojog-Brasoveanu

Al treilea roman din seria Minerva Tutovan   La bordul unui avion se afla un preot, un caricaturist, un scriitor, un economist si alte personaje. Ceea ce poate parea inceputul unui banc savuros devine repede inceputul unui film horror, atunci cand niste oameni sunt ucisi in timpul zborului, dupa „un plan diabolic.“   Cine este autorul dublei crime? Cum si de ce s-a petrecut ea? Ce ascund personajele de la bord?   Rodica Ojog-Brasoveanu propune un final care te lasa fara glas, unul imposibil de banuit, ca in orice roman politist care se respecta.   Ori laie, ori balaie exista doar la coafor. In viata, lucrurile sunt policrome… - Rodica Ojog-Brasoveanu   Ovidiu Diamantopol isi lasa carjele pe bancheta masinii si rasufla usurat. Soferul intreba fara sa se intoarca, prinzandu‑i privirea in oglinda retrovizoare: – Unde mergem? – Aeroportul Otopeni. – Aha! intelese celalalt… Cursa de Viena, 22 si 5. Diamantopol zambi distrat. – Da, da… Cursa de Viena. Abia isi stapanea tremurul mainilor. „In sfarsit! Dumnezeule! In sfarsit… Nu, n‑a fost in zadar!“ Tot drumul nu vazu nimic. In fata ochilor avea o singura figura. O figura fara trasaturi: Diavolul Alb. | cele mai bune carti din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

7. Recviem vesel pentru tata - Radu Paraschivescu

Pe mama n-o mai am de aproape doi ani. Pe tata, de aproape patru. In apartamentul in care au locuit cincizeci si trei de ani, din cei cincizeci si sase cat au fost impreuna, urla linistea. Apartamentul e gol, dar mobilat. Va fi scos la vanzare, golit, umplut la loc de un alt ocupant, transformat in amintire. Ma ajuta in vreun fel scrierea acestei carti? Prea putin. Dupa trei-patru pagini, banuiala devine certitudine: prezenta tatei in carte nu-i suplineste absenta in carne si oase. Si atunci, de ce o scriu? Fiindca nu pot sa n-o fac. "Prea putin" e mai mult decat "deloc". Ajutorul, mai cu seama in vremurile astea, nu se refuza. Iar Recviemul vesel e o carte pentru cititori si un sprijin pentru mine. - Radu Paraschivescu, aprilie 2020 | cele mai bune carti din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

8. Toate panzele sus! - Radu Tudoran

Anton Lupan, un roman scolit la Paris, porneste in 1881 in cautarea bunului sau prieten, Pierre Vaillant, care disparuse pe mare. La bordul goeletei lui, Speranta, Anton aduna oameni unul si unul: neinfricati, omenosi si dornici de aventura. Intre ei se leaga o prietenie trainica si impreuna cutreiera mari si oceane, tin piept piratilor si stihiilor naturii, si isi infrunta propriii demoni. „Toate panzele sus! este mai mult decat o carte. Este o nava care te transporta in spatiu si in timp. Te scoate cat ai clipi din peisajul ordonat si previzibil al cotidianului. Iti livreaza la domiciliu aventuri, locuri exotice si prieteni de nadejde. Citind, devii membru al fantasticului echipaj de pe Speranta. Daca esti mic, te vei simti mare si puternic, iar daca esti deja mare si puternic, te vei simti din nou copil, vrajit de farmecul acestei carti picurandu-ti in suflet elixirul tineretii fara batranete.“ Florin Bican | carti din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

9. Necenzurat - Radu F. Constantinescu

Necenzurat este prescriptia perfecta pentru diagnosticul de ipocrizie sociala. O imbinare originala intre povesti de viata si reflectii personale - totul pe un ton relaxat si natural. Cu intelegere si umor, Radu F. Constantinescu da raspunsuri directe mai ales acelor intrebari pe care nimeni nu le pune cu voce tare: Cum arata relatia perfecta? Ce e preludiul? Ce greseli fac femeile in amor? De ce se strica o relatie oficiala? Cum sa-ti parasesti iubitul sau iubita? Ce faci cand iubesti un barbat care nu e al tau? Raspunsurile sale sarmante, ironice, profunde sunt pe masura intrebarilor: dragostea nu e relatie - e revelatie; femeia iarta mai degraba un barbat obraznic decat unul indecis; nu exista o singura iubire adevarata; bunele maniere sunt altele decat cele pe care le stii tu; omul se obisnuieste mai greu cu singuratatea decat cu nefericirea; fiecare poveste de iubire este mai putin Romeo si Julieta si mai mult Imblanzirea scorpiei. Fragment din volumul "Necenzurat" de Radu F. Constantinescu: "De ce se strica mai repede o relatie oficiala decat una neoficiala?   Pentru ca intotdeauna ceea ce vrei cantareste mai mult decat ce ai. Ce e sigur devine asfaltul pe care alergam dupa ce e posibil.. Rampa de lansare e singurul lucru sigur din tot angrenajul unei misiuni NASA. Si e lasata in urma. Pe barbati siguranta ii ingrasa. Pe femei le face mai neatente. Uneori chiar le face mame si uita sa mai fie femei. Ni se pare ca suntem impreuna cand ne uitam sase zile din sapte la cate un film. Fara sa admitem ca, daca ar cadea curentul si ea ar fi la menstruatie, n-am mai avea despre ce sa vorbim. Intr-o relatie oficiala, daca misterul e primul sacrificat, zilele devin un terci fara gust. O relatie frumoasa e ca un vin rosu care trebuie lasat sa respire. O sa-mi sara lumea in cap, dar intr-o relatie oficiala se spun prea multe. Sunt lucruri pe care nu vreau sa le stiu. Pe care nu trebuie sa le stiu. Larry Hagman spunea ca a avut o casnicie senzationala pentru ca n-au mers la aceeasi toaleta. Cand sunteti intr-o relatie neoficiala si te suna, simti ca flirteaza cu tine, cand sunteti intr-una oficiala... te verifica. Cand relatia este „neoficiala", pentru barbatul care atrage femeile ca un magnet simte iubita ca trebuie sa lupte ca sa-I cucereasca. In cea „oficiala" vrea sa lupte ca sa le indeparteze pe celelalte. Asa iI indeparteaza si pe el. Pare nesigura pe ea. Mai grav, nesigura pe EI. La neoficiala se raceste friptura, la oficiala e prea adesea rece patul. La neoficiala orice rezultat pare deschis, la oficiala all bets are off. La neoficiala spui: „Noi nu suntem ca altii" pentru ca toti par incapabili sa traiasca o dragoste asa de mare ca a voastra. Dincolo spui: „Ca la noi, la nimeni" pentru ca toti par sa se descurce mai bine ca voi, sa se certe mai putin decat voi, sa fie mai fericiti decat voi.  Cand ni se cere sa fim impreuna la bine si la rau totul suna asa romantic. Ne si vedem in lupta, ca-n filmele artistice. Dar viata e un serial si in multe episoade nu se intampla mai nimic. Ar trebui sa ne intrebe daca vrem sa fim impreuna si la... plictiseala. Plictiseala e mai coroziva pentru cuplu decat raul. La rau ne strangem. La plictiseala cautam vinovati. Si nu stiu cum se face ca de vina e mereu celalalt. Si asa ajungem sa fim intr-o relatie la distanta cu omul cu care stam in aceeasi casa." | carti literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

10. Ajuta-ma sa nu dispar - Petronela Rotar

In noaptea aceea, in acea prima noapte, m-a strins in brate spasmodic. Eram ca doua fiinte care se ineaca si se agata una de cealalta ca sa se salveze. Trebuie ca asta faceam, fiecare avea nevoie de celalalt ca sa nu cada in propriul hau si sa dispara. Ajuta-ma sa nu dispar.   In mintea mea se facuse intuneric, un intuneric bun si nu-mi mai era frica de el.   Nu trebuia sa adormim. Trebuia sa raminem treji, pina la capatul celalalt al noptii. Dar corpurile deveneau tot mai grele. Nu trebuia sa alunecam in somn, nu trebuia sa adormim, cine iubeste nu doarme, tresaream, iar ziua parea tot mai departe, tot mai lipsita de stralucire. Ce ar fi putut aduce, cind noaptea adusese deja totul, o iubire proaspata ca un les cald? Fragment din volumul "Ajuta-ma sa nu dispar" de Petronela Rotar:   "Iubitule. (Iar iubitule e o afirmatie, nu un apelativ.) Eu sint inca uluita. Nu stiu cind si daca o sa imi revin. Ma simt asa 80% din timp. E foarte mult. E aproape insuportabil, de fapt. As vrea sa inventez niste cuvinte noi, pentru ceea ce simt pentru tine, astea nu sint bune, sint mici si strimte si goale de inteles fata de ce vreau eu sa iti spun. Daca ai fi linga mine, m-as uita la tine, te-as stringe in brate, m-as lipi tare de tine si as face dragoste cu tine, totul tacind. Si ai sti. Dar nu esti si trebuie sa ma descurc cu ce am la dispozitie. Lucrurile pe care le faci, pe care le zici, pe care le intuiesc sau pe care le stiu despre tine. Tu. Daca exista Dumnezeu, atunci stiu exact cit e de cinic. Si de jucator. Am si o teorie despre asta. Cred ca Dumnezeul asta sau ce o fi El s-a jucat cu mine toti anii astia, fara intrerupere, fara sa oboseasca, fara sa slabeasca. Mi-a dat sa duc, sa vada cit pot. M-a testat, ca pe un prototip. Am fost jucaria lui de incercare. Cind nu am mai putut, mi-a dat inca putin mai mult. Cind m-am prabusit, mi-a dat un sut si apoi inca unul. Si eu am putut. I-am ris in fata si i-am urlat: te provoc, mai da-mi, poate reusesti sa ma omori si ma scapi. Si atunci, cind s-a plictisit de mine si a ajuns la ultimul nivel, ca la un joc pe calculator, m-a premiat. Nu avea de ales. Ori una, ori alta. Putea sa ma omoare sau sa imi dea ceva atit de frumos, de rotund, de minunat, incit sa compenseze si recompenseze tot restul. Altfel nu aveai cum sa fii. Dar esti. Tu. Ma gindesc la o nuvela pe care o voi scrie cindva, cind din toate astea nu vor mai ramine decit imaginile stocate in lobul frontal: dragostea in vremea recesiunii. Nu sintem atit de batrini ca Florentino Ariza si Fermina Daza, dar m-ai putea curta inca 50 de ani. Uneori, dimineata, inainte sa ma dezmeticesc cu totul, ma ia o spaima cumplita, fiindca mi se pare ca am visat totul; inca nu pot crede ca mi se intimpla mie. Atunci e momentul in care ma suspectez ca sint atit de smintita incit te-am inventat si caut gauri in matrice care sa imi demonstreze ca sint victima propriei mele minti. Stiu ca pare exagerat si literatura ce iti scriu eu, dar nu e. Cind vii din haul din care vin eu, nu poti crede pur si simplu ca lumina a fost tot timpul acolo si doar tu nu ai putut ajunge la ea.” | carti din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

11. Morometii Vol.1+2 - Marin Preda | carti din literatura romana

Prin Morometii, Marin Preda ne vorbeste de tarani cum nu se mai vorbise pana la el. Intr-o literatura saturata, aparent, de materia vietii taranesti, aceasta aparitie parea imposibila. Izvorul parea epuizat si o adevarata campanie pragmatica impotriva literaturii cu subiecte rurale contribuise si ea, decisiv, la consolidarea impresiei. Marin Preda ne descopera totusi o lume inedita, scaldata intr-o lumina solara care alunga tenebrele. - Mihai Ungureanu   Morometii e povestea nu numai a taranului roman si a schimbarilor prin care acesta trece, ci o poveste actuala a romanului in general, al carui caracter este subliniat de umorul negru si conexiunea cu viata la sat. Morometii 2 a fost ecranizat in 2018 de Stere Gulea, film in care a pus la un loc scene si stari din mai multe carti ale lui Marin Preda. Fascinant e felul in care romanii de azi s-au regasit in film, faptul ca istoria pare a se repeta sub forme diferite, dar cu aceeasi esenta. Pachetul contine 2 volume: Morometii, volumul I (464 pagini)  Morometii, volumul II (560 pagini) Fragment din cartea "Morometii" de Marin Preda: "- U-manism, citi Moromete lasandu-se in voia sunetului cuvantului, in speranta ca in felul acesta i se va dezvalui poate si intelesul, u-umanism, repeta el, in gandirea secolului... Aici, relua Moromete, spune ca trebuie sa te duci in pustie si sa propov-duiesti?! Ce sa propovaduiesti?! exclama el redevenind stapan pe situatie, dar cu o alarma si in acelasi timp cu o amenintare in glas. Ce sa propovaduiesti, Niculae, crezi ca nu e lumea plina de propovaduitori? Numai la noi, in sat, sunt vreo saptesprezece, sa-i auzi ce spun si cum stau si se aduna intr-o casa cu lumanarile in maini si canta dupa o carte de-a lor. Dar alde Busuioc, care e un fel de sef, nici nu stie sa citeasca! Dar el sta cu cartea in mana si se uita in ea! adauga Moromete subliniind comedia cu sprancenele. - Busuioc e pocait, nu adventist, zise Niculae. - Tot aia e, zise Moromete, vaz ca-i stii! - Si ce daca ii stiu? - Nimic, zic si eu, te intreb despre ce vreai tu sa propovaduiesti. - Ti-am aratat ca nu intelegi, zise Niculae linistit si ii facu tatalui sau semne sa se duca de acolo, adaugand ca altfel, daca mai sta si o sa-i spuna mai departe cuvinte pe care el nu le pricepe si n-o sa-i explice ce inseamna, o sa moara de pofta sa afle si n-o sa aiba cum. Mai bine sa raneasca la cai, fiindca la asta se pricepe, s-au dus vremurile alea cand statea cu el si ii explica... - S-au dus? murmura Moromete. - Da, s-au dus, afirma cu tarie Niculae. Si dupa cateva clipe adauga de parca i-ar fi fost mila sa-l lase pe taica-sau chiar de tot in intuneric. Nu mai e nicio speranta cu voi! Asta vorbeam si cu bietu nea Sandu, cum putu, ma, zice, Ciorosbulinga, alde socru-meu sa nu te mai lase la scoala? Ca imi scria Tita ca va merge mai bine ca niciodata. Si eu zic, pai tocmai d-aia, nea,Sandule, ca daca ne-ar fi mers rau ar fi facut orice, ca sa termin scoala, pe cata vreme asa, cand a inceput sa traiasca bine a scuipat pe carte. La ce mai trebuie cartea daca traiesti bine! - Si nu e asa? zise Moromete cu o mica energie de protest, mai degraba vrand sa-l impiedice pe fiu sa-i dea inainte in felul cum incepuse decat ca credea cu adevarat ca facuse bine oprindu-l sa invete. Spune si tu, nu e asa? Din moment ce traiesti bine, la ce-ti mai trebuie cartea?" | cele mai bune carti din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

12. Nopti la Serampore. Biblioteca Maharajahului. Secretul Doctorului Honigberger - Mircea Eliade

Desi naratiunile lui Mircea Eliade cu tematica indiana propriu-zisa nu sunt foarte numeroase, ele reverbereaza constant in intreaga sa opera fictionala, multe dintre liniile de forta ale fantasticului eliadesc avandu-si „radacinile" in literatura si filozofia Indiei, acea Indie profund metafizica, apta sa ofere Europei „nu un adevar, ci o cale", reveland Occidentului ca „viata spirituala (...) e bucurie, e voluptate si dans, cateodata tumultuoasa si salbatica asemenea ploilor Bengalului, altadata calma si elevata asemenea culmilor himalayene. Viata spirituala e inocenta si e libertate, e drama si extaz. - Carmen Musat    | opere istorice din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea ▸ verifică PDF

13. Fluturi. Volumul 3 - Irina Binder | carti literatura romana

Romanul Fluturi, un fenomen fara precedent, aduce, odata cu acest ultim volum, deznodamantul povestii de iubire dintre Irina si Robert. Protagonistii se confrunta acum cu tensiuni ireconciliabile si cu sentimente devastatoare. Irina Binder isi poarta cu magie cititorii prin meandrele unor suflete mistuite de pasiuni puternice si de slabiciuni profund umane. Ce va prevala: fiorul iubirii unice si desavarsite sau simtul datoriei fata de cei dragi? Oare iubirea adevarata este imposibila? Voce a tinerei generatii, Irina Binder este citita si indragita de mii de oameni; recent, blogul ei a ajuns la 10 000 000 de vizualizari. Autoarea se numara printre cei mai cititi scriitori romani, iar primele doua volume din Fluturi au ocupat timp de 3 ani locul 1 in topul vanzarilor. Fragment din romanul "Fluturi. Volumul 3" de Irina Binder "In pofida faptului ca ma dezamagise si ma ranise, nu puteam sa-l urasc. Eram suparata pe el si simteam nevoia sa il torturez cu reprosuri. Voiam sa-l fac sa simta toata durerea mea, sa simta gustul amar al vinovatiei, dar asta nu mi-ar fi adus mie alinare. Imi era ciuda ca nu-l puteam uri, fiindca aveam impresia ca daca l-as fi urat sau daca macar nu l-as mai fi iubit, suferinta mi-ar fi fost mai usoara.  Cand cineva ne raneste avem tendinta sa cautam alinare in bratele protectoare ale cuiva care ne iubeste si in care avem incredere. Eu nu mai aveam brate primitoare care sa-mi ofere liniste si siguranta. Aveam doar bratele imaginare ale tatalui meu pentru a ma adaposti. Priveam omul care ma dezamagise cel mai tare. Avea un aer vinovat, spasit, resemnat. Nu-si ridica privirea si aveam impresia ca nici macar nu respira. Statea ca un condamnat care isi astepta ingrozit sentinta. Mi-am amintit de indata de tatal meu care imi spusese candva sa nu lovesc niciodata un om aflat la pamant, oricat de grava ar fi greseala lui." | carti din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

14. Din lumea celor care nu cuvanta - Emil Garleanu

 Provocarile venite in ultimul timp din campul literar romanesc au modificat substantial lectura textelor scriitorilor moderni. In colectia „Literatura romana moderna“ sunt „arhivate“ contributiile unor participanti majori la schimbarea de discurs literar. Incercam astfel sa adresam o invitatie elevilor si profesorilor de a cauta sa inteleaga mizele si subtextul unei schimbari de paradigma literara.   Deosebita de toate cartile anterioare ale autorului, aparitie fara precedent in intreaga proza romaneasca este Din lumea celor care nu cuvanta (1910), album de pictura animaliera in genul celui din Histoires naturelles de Jules Renard si care o anticipeaza pe aceea, mai rafinata, a lui Anghel, Arghezi si E. Lovinescu.- Dumitru Micu | literatura romana carti

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

15. Ion - Liviu Rebreanu

   Liviu Rebreanu, intemeietorul romanului romanesc modern, a carui opera se caracterizeaza printr-o diver-sitate tematica, a surprins, in scrierile sale, o multitudine de aspecte umane, reusind sa prezinte viata in complexitatea ei sociala si psihologica. De altfel, Liviu Rebreanu este autorul primului roman obiectiv din literatura romana, "Ion", si al primului roman de analiza psihologica din proza romaneasca, "Padurea spanzuratilor". | opere istorice din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

16. Fara. Despre iubire, suferinta si pierdere - Aurora Liiceanu

Toti am pierdut la un moment dat pe cineva drag. Sint pierderi previzibile – stim ca partenerul de viata sau prietenul care sufera de o boala incurabila nu va mai fi mult timp linga noi – si pierderi neasteptate, ca atunci cind primim vestea ca el a murit intr-un accident. Sint pierderi pe care nu le putem evita si pierderi pentru care chiar noi sintem responsabili. Cum ne impacam cu ideea disparitiei celor pe care ii iubim? Cum ne continuam viata fara ei? Pentru a ilustra strategiile prin care oamenii fac fata suferintei, Aurora Liiceanu alege trei scriitori – Julian Barnes, Joan Didion si Joyce Carol Oates – si un personaj literar – Fermina Daza, protagonista romanului lui Garcia Marquez Dragostea in vremea holerei. Toti isi pierd partenerii de viata, toti incearca sa inteleaga moartea acestora si sa-si invinga durerea. Desi diferite, povestile lor duc la aceeasi concluzie: odata cu cei dragi moare si o parte din noi, dar, asa cum spune o alta scriitoare, Anne Lamott, trebuie sa invatam sa dansam schiopi.   Fragment din cartea "Fara. Despre iubire, suferinta si pierdere" de Aurora Liiceanu: "Cei doi erau foarte ingrijorati, fiindca isi iubeau nespus de mult fiica, pe care o adoptasera. Si, dupa cum am mai spus, sotul lui Joan Didion a murit brusc. Pentru ea a fost o lovitura neasteptata, chiar daca el era bolnav de mult timp. Dar, asa cum scrie in cartea ei, suferinta care apare nu este nici pe departe asa cum credem noi si, fiindca o nenorocire nu vine niciodata singura, fiica ei a facut un hematom, iar mai apoi pancreatita si, dupa nici doi ani de la moartea sotului, Joan Didion a trebuit sa se confrunte si cu moartea Quintanei, care avea doar 39 de ani. In cartea ei povesteste cum a cautat saptamani, luni in sir un sens pentru ceea ce a trait, zdruncinandu-i-se orice idee bine cimentata pe care o avea despre moarte, boala, dar si despre casatorie, copii, destin, memorie.  Despre viata.  Suferinta, cum am amintit, cand vine, este departe de ceea ce ne asteptam noi sa fie. Cunoastem cu adevarat aceasta traire doar atunci cand ne atinge, cand devine realitate. Inainte de asta nu este decat imaginatia noastra. E adevarat ca trauma intra in firescul vietii, ramanand in acelasi timp o experienta personala. Acceptam, vrand-nevrand, caracterul ei universal, dar acest lucru nu inseamna ca intelegem mai usor modul nostru propriu de a suferi.  Joan Didion stia ca suferinta este un proces si ca dupa un timp ea va duce la solutia vindecarii. Dar a realizat ca nu va reusi niciodata sa se vindece complet. Chiar daca persoana draga pierduta va trai mereu in inima ta franta, chiar daca nu o vei uita, nu te vei intoarce la eul tau dinaintea traumei. Un picior rupt nu mai este niciodata un picior perfect, ca inainte. Tot asa se intampla si cu inima franta." | literatura romana carti

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

17. Nunta in cer - Mircea Eliade

Nunta in cer este o Maitreyi autohtona, in care Maitreyi a luat numele de Ileana. Este, incontestabil, acelasi mare imn de iubire, aceeasi puritate de sentiment si o aceeasi fina si ciudata substanta din care este modelata eroina. Exaltarea lirica se transforma insa in epic vioi, exotismul preferat in valori comune, mult reale si expresive. - Octav Sulutiu Fragment din cartea "Nunta in cer" de Mircea Eliade "Am plecat pe la trei jumatate, nestiind ce am sa fac, odata ajuns in strada. Am iesit in Calea Victoriei si mi s-a parut pustie, murdara. Am luat-o agale spre Posta, fara nici un chef. M-am oprit in fata unui chiosc cu ziare, ca sa privesc cateva magazine ilustrate. Parca ar fi fost una din acele zile triste din mijlocul sarbatorilor Craciunului, cand orasul intreg se cufunda sfasietoare tacere. In dreptul Cercului Militar am luat-o pe bulevard, indreptandu-ma spre Cismigiu. Dupa-amiaza incepea sa ma apese, tot mai cumplita. Parca mi-era si mie teama de amurgul care se apropia. Coperisurile incepeau sa straluceasca. Am luptat cu melancolia vreo jumatate de ceas; pana ce, in cele din urma, m-am predat tristetei aceleia crepusculare a iernilor marilor orase. In asemenea ceasuri, de obicei, nu ieseam niciodata din casa singur. Uneori petreceam dupa-amiezile de iarna la Sosea, plimbandu-ma voiniceste pe jos cu un prieten sau o prietena. Marsurile acelea pe zapada, intoarcerile in oras cu cele dintai lumini care se aprindeau le faceam aproape intotdeauna intr-o tovarasie bine aleasa. Nu pot suporta, singur, apusurile de soare, decat afara din orase sau, in orice caz, intr-un oras necunoscut. Bucurestiul, indeosebi, are cele mai toxice amurguri, in toate anotimpurile. E greu sa ramai singur, sa nu te indragostesti, sa nu-ti cauti pereche intr-un astfel de oras, in care soarele se stinge cu atata melancolie... De cate ori, mai tarziu, n-am coborat noi doi bulevardele vechi, cu roscovi si castani, indreptandu-ne, stransi unul intr-altul, spre Cotroceni!... Ceasul acela coplesitor nu ne surprindea aproape niciodata in casa... Am trecut prin Cismigiu, si veselia insufletita a patinatorilor mi-a risipit, pentru cateva clipe, melancolia. Dar nu puteam ramane acolo intepenit cu mainile in buzunarele paltonului, privind. Am pornit pe o alee singuratica. Undeva, nelamurit, in fata mea, se aprindeau felinarele. Parca incepea sa se pogoare o ceata usoara, transparenta, prinsa ca o panza de paianjen intre arbori." | carti literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

18. Prevestirea - Ioana Parvulescu | carti literatura romana

O prevestire care schimba oamenii. O carte despre cum binele si raul se fac deodata, despre cei simpli, care nu deosebesc dreapta de stanga si despre cei complicati, care se cred alesii lui Dumnezeu. Despre povestile care indreptatesc si nedreptatesc, despre tati si despre Tata, si despre o fiica isteata, care nu lasa povestea sa moara. O carte in care dragostea vine neinvitata, ca oricand si oriunde pe lume. Un roman cu suspans, despre marea aventura a incercarii omului de a gasi un rost vietii.   Pentru prima oara in literatura romana, un roman care reface realist o pagina din Vechiul Testament: istoria nesupusului profet Iona. O lume colorata, cu personaje din satul lui Iona, de pe corabia pe care calatoreste si din cetatea cu sclipiri ca din 1001 de nopti, Ninive. Nu lipsesc monstrul din ape si cei de pe pamant.   Prevestirea este al 4-lea roman publicat de Ioana Parvulescu. Dupa 4 ani de la Inocentii, romanul copilariei brasovene, si dupa mai bine de un deceniu de la debutul cu Viata incepe vineri (continuat cu Viitorul incepe luni), despre Bucurestiul epocii frumoase, autoarea schimba complet decorul si costumele, dar amprenta ei stilistica ramane: ironia tandra si jocul narativ care ascund, niciodata complet, hohotul marilor intrebari fara raspuns. | opere istorice din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

19. Cartea nuntii - George Calinescu | literatura romana carti

Cartea nuntii este romanul a doua lumi, una ultraarhaica alta ultramoderna. Iata un spectacol cu atat mai sesizant, cu cat si contrastul e mai artistic si mai minutios studiat si care face din Cartea nuntii unul din valoroasele documente ale societatii noastre contemporane. Poezia citadina, in care mari autori au dat pagini clasice, isi adauga astazi acest roman ancorat puternic in inima Bucurestilor moderni. - Perpessicius Carte recomandata de  Ioan-Aurel Pop in cadrul proiectului Libris, " Oameni si carti ". | carti literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

20. Ulita copilariei - Ionel Teodoreanu | cele mai bune carti din literatura romana

„Ulita copilariei“ este prima carte tiparita de Ionel Teodoreanu (1897-1954) si cuprinde cateva texte: „Bunicii“, „Ulita copilariei“, „Vacanta cea mare“ si „Cel din urma basm“. Cartea s-a bucurat de aprecieri dintre cele mai elogioase, in care se subliniaza „intimitabila capacitate de evocare si retraire a varstei infantile“. „In casa bunicilor“ cuprinde o suita de note lirico-epice fermecatoare, inspirate din propria copilarie, si un ciclu de nuvele si povestiri. Ionel Teodoreanu este, in aceste carti de amintiri, un „poet al starilor nelamurite ale adolescentei“, urmarind neintrerupt „vibratiile nuantate ale sufletului copilaresc“. Descrierile de o caldura si de o sensibilitate aparte a anturajului si a personajelor te indeamna sa te cufunzi in lectura cat mai rapida a acestor pagini. | carti de literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

21. Isus al meu - Gabriel Liiceanu

Pentru cititorul evlavios, aceasta carte e scandaloasa. Habotnicul trebuie s-o evite cu orice pret. Ateul nu va fi satisfacut. Cititorul instalat in certitudini va fi tulburat. In alt secol, ar fi fost socotita eretica si pusa pe foc. Dar cel ce traieste paradoxurile si nedumeririle propriei credinte, scepticul si insetatul de cunoastere, aflati si ei in cautarea unor raspunsuri, se vor regasi in intrebarile presarate de-a lungul acestei calatorii.   Despre Isus nu stiu sa spun decat atat: e fiinta care a suferit cel mai mult din pricina felului in care aratam noi, oamenii. I-a pasat de noi ca nimanui pe lume. De aici si incercarea lui de a crea o noua stare morala a omenirii, de a ne da alt chip interior. Nimeni, vreodata, nu ne-a propus o schimbare din adancuri de o asemenea anvergura. - Gabriel Liiceanu Gabriel Liiceanu este unul dintre cei mai importanti autori de „literatura personala“ din Romania de azi. In ultimul sfert de veac, cartile sale au constituit repere pentru diferitele variante ale acestui tip de discurs. | literatura romana carti

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

22. Tu ai iubi un om ca tine? - Cristi Grosaru

Natura umana este facuta in asa fel incat sa caute. Sa caute ce nu are. De aceea alergam dupa persoane care nu ne vor si dupa lucruri care nu ne trebuie. Secretul este sa te opresti si sa te uiti la persoanele care te doresc si la lucrurile pe care le detii. Renunta la a mai alerga! Renunta, ca sa poti deveni prezent!  A renunta la oameni si lucruri care nu-ti apartin presupune, printre altele, descoperirea propriei persoane.   Ceea ce te leaga de aceste lucruri este doar atasamentul care-ti asigura o nevoie falsa de afectiune. De ce? Pentru ca tu ai nevoie de oameni si de lucruri, nicidecum de atasamente. Asa ca, renunta la toata aceasta alergatura ca sa poti deveni liber.   Si nu uita un lucru: esti tratat in functie de gradul de confort pe care-l oferi. Asa ca, nu te astepta ca oamenii din jurul tau sa-ti aplaude suferintele. Fragment din cartea "Tu ai iubi un om ca tine?" de Cristi Grosaru: "DACA TE-AI INTALNI CU TINE PE STRADA, CARE SUNT CELE MAI FRUMOASE CUVINTE PE CARE AI VREA SA TI LE SPUI?  „Viata de zi cu zi este atat de putin importanta si se aseamana atat! Viata interioara este greu de descris; parca ti-ar fi rusine un pic. Este atat de dificil sa vorbesti despre ea... Dar, crede-ma, acesta este singurul lucru care conteaza pentru mine."  - Antoine de Saint-Exupery    „La o prima vedere ai dreptate, pare un nonsens sa spui despre tine ceva si sa crezi altceva. Cuvintele pot reprezenta pentru unii un simplu sunet sau niste simple zgomote. Insa, e irelevant ce reprezinta pentru unii sau pentru altii. E relevant ce reprezinta ele in esenta. E relevant ce pot transmite ele.  Cand suntem autentici, transmitem insasi esenta cuvantului in cel mai pur mod posibil. Transmitem vibratia emotiei. Iar emotia nu este o stare sau o senzatie. Ea este un cumul. Emotia cuprinde toate starile. Se poate confunda cu bucuria, cu entuziasmul, cu tristetea sau cu anxietatea. Este precum un fluid. Curge. Ca e bucurie, ca e tristete, ea curge. O simtim cu totii, ii dam sens, cautam motive sa o fluidizam, mai ales cand e vorba de tristete sau de depresie. O savuram, o devoram, iar mai apoi ne cufundam in ea.  Cuvantul, prin emotia pe care o transmite, este poarta noastra spre lume si invers. Gandeste-te cum ne simtim atunci cand suntem cuprinsi de o stare de bucurie, de fericire. Parca o mare de energie ne cuprinde fiinta. Pur si simplu am trai-o. Din pacate, cu ignoranta. Am ajuns sa nu ne mai bucuram de bucurie, ne aducem aminte de ea, insa, cand dispare. Cand in locul ei apare tristetea. ar tristetea o traim cu toata fiinta. O ducem cu noi peste tot. O folosim in toate domeniile vietii. Dar uitam un lucru esential. Ea nu exista. Exista doar neputinta, exista doar frustrarea, teama, furia, neincrederea, invidia. Si, adunandu-le la un loc, dam sens ignorantei, urland cu toata puterea ca suntem tristi. Ne folosim necazurile ca sa ne vada lumea lacrimile. Plangem oceane intregi de lacrimi. Nu mai stim cum sa cinstim aceasta tristete, ii aducem ofrande, ii facem cruci, parca e concurs. Toata lumea plange. Si tu esti unul dintre ei." | carti din literatura romana care trebuie citite

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

23. Gradina de sticla - Tatiana Tibuleac

Gradina de sticla  a fost distinsa in 2019 cu Premiul Uniunii Europene pentru Literatura. Tatiana Tibuleac revine, in forta, intr-un alt context si la un alt nivel, la tema materna, a copilului iubit/neiubit, a consecintelor tragice ale ”neiubirii”, a remuscarii, intr-o carte la fel de tulburatoare ca si Vara in care mama a avut ochii verzi. Orfana care descopera un Chisinau multicultural a fost infiata dintr-un orfelinat satesc de o femeie singura si ambitioasa, care vrea sa-i ofere un viitor prosper ori poate cumparata ca mana de lucru si exploatata la fel de nemilos ca in romanele lui Dickens? Intrebarile te urmaresc si dupa lectura pasionanta a acestui roman de formatie a unei fete care creste intre doua limbi si doua culturi, in anii cand se schimba frontierele si sistemele politice. Gradina de sticla reconfirma intrarea in literatura de azi unei scriitoare pe cat de talentate, pe atat de inteligente, care stie sa alieze cruzimea observatiei si compasiunea fata de suferinta, scotand la iveala tragedia destinelor si frumusetea vietii. - Gabriela Adamesteanu Tatiana Tibuleac e o povestasa paradoxala. Ea stie, ca foarte putine scriitoare romane contemporane, ca «o poveste nu lasa niciodata lucrurile nerezolvate». Mai stie ca atunci cand existi «intre coastele moi si fermecate ale povestii», adica intre povestitor si eroul povestirii, ajungi sa te impaci «cu raul si cu durerea, cu bolile si cu tradarile». Daca in Vara in care mama a avut ochii verzi Tatiana Tibuleac exorciza o lume a cruzimii dintr-o perspectiva fragil-masculina, in noul sau roman ea povesteste o lume aflata pe granita miscatoare dintre coagulare si dezagregare, dintre Rusia si Europa, dintre lupta si fatalitate. Gradina de sticla este, in mai multe feluri, romanul unei intregi generatii feminine si al unei povestitoare pe cat de autentice, pe atat de surprinzatoare. - Simona Sora   Fragment din cartea "Gradina de sticla" de Tatiana Tibuleac: "Aveam toti stelute. Cate un punct rosu pe cate o inima de copil. Devenisem octombrica si puteam iubi deschis. Pe Lenin imi era mai usor sa-l iubesc decat pe femeia ce ma hranea si ma imbraca. Eram mandra de steaua mea. O scoteam din piept de zece ori pe zi ca sa-i verific acul. Incepusem sa-l inteleg pe Zahar Antonovici si grija lui pentru medalii. Da-i omului mic o insigna, o hartie cu stampila si se va simti erou intr-o secunda. In pauze, ne intreceam la spus cat de tare il iubim pe Lenin. Eu il iubesc cat toate planetele. Eu il iubesc cum iubesc Patria. Ca pe Anul Nou! Copii prosti. Nici parintii, de fapt, nu erau mai destepti. Dupa lectii duceam toate neghiobiile acelea acasa. „Mama, eu il iubesc pe Vladimir Ilici Lenin mai tare ca pe tine!», i-a spus Maricica maica-sii. „Asa si trebuie, Maricica, Lenin e mai presus ca mama", i-a raspuns ea. La scoala imi placea. Mai greu imi venea la limba moldoveneasca, insa, oricum, eram prima din clasa. Matematica o mancam pe paine. In timp ce restul copiilor abia invatau sa scada si sa adune pana la zece, eu stiam deja tabla inmultirii in doua limbi. Pe vremea aceea, primul an de scoala era simplu, un fel de incalzire. Citit, scris, numarat. Mai aveam stiintele naturii, la care invatam despre anotimpuri, pasari si animale. Si, desigur, limba rusa - cea mai frumoasa limba din lume. Nu ca as fi cunoscut altele. Abia in clasa a patra, programa scolara prevedea o limba straina. La sat - mai mult franceza. La oras - engleza, spaniola, rar germana. Scoala noastra a avut mare noroc sa aiba tocmai doua profesoare de engleza: Berta Abramovna si, printr-o ironie a sortii, Tamara Pavlovna. Incepusem, ce-i drept, sa aud cuvinte frumoase si in limba moldoveneasca. Juramant, deschizator, podgorie. Podgorie imi placea foarte mult, iar cand i-am spus Tamarei Pavlovna ce cuvant frumos am invatat, ea a ras urat. E rusesc acest cuvant - podgorie. Iata ce limba ti-ai ales, nici cuvinte n-are. La lectia de limba rusa ma simteam in apele mele. Dupa triunghiurile Tamarei Pavlovna vorbeam chiar mai corect ca invatatoarea. Citeam prima toate textele cu voce tare, ca sa auda si ceilalti copii. In momentele acelea ma umflam in pene de nu mai incapeam in banca. Aveam si eu bucurii - din astea." | opere istorice din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

24. Fratii Jderi - Mihail Sadoveanu | literatura romana carti

Trilogia Fratii Jderi este o epopee care reconstituie timpul si atmosfera din epoca de stralucire a domniei lui Stefan cel Mare, cuprinsa in perioada 1469 - 1475, dar in acelasi timp o cronica, o legenda, un poem folcloric, un roman realist, un roman de aventura, un roman de dragoste, un roman de familie, un roman social.     Fragment din roman:       “Pana intr-amurg de asemeni nu era pentru Ionut hodina.     Gandurile — dovedise comisul cel batran — sunt cei mai harnici dusmani ai omului. Nu-i alta doftorie pentru Jder cel mititel decat sa cada butuc in culcus si sa doarma somn fara vise. Cu toate acestea demonii care se cheama ganduri gaseau chip sa-l cerceteze si-l cercetau mai ales atuncea cand el parea mai alinat. Orice rana de asemeni are vindecare, adaogise batranul comis Manole. Omul, chiar tanar, are mai multa intelegere decat un cal; s-ar putea spune ca are si intelepciune; deci acolo unde calul sare in doua picioare si bate cu copitele, omul sta putintel si cugeta. De aceea vracii au pentru cai alte mestesuguri si pentru oameni altele.     Intr-o sambata, catre sfarsitul lunii septemvrie, amandoi fratii coborau la curte inainte de asfintitul soarelui, ca sa dea sama batranului comis de slujba lor si sa primeasca alte indreptari pentru alte treburi. Gasira la odaie un cal strain; argatii ii luau saua si-l grijeau. Comisul Simion cunoscu calul.     - Avem veste de la fratele nostru Damian, dadu el lamurire lui Ionut.     Mezinul casca de truda. Ajungand la pridvor, vazu pe Iosip slujitorul de la Liov, si se bucura intrucatva, ca de o cunostinta veche. Ii ramasese placuta amintire sfatul de la focul gospodarilor, in noaptea inaltarii, cand se intorcea singur la Timis.     Slujitorul negutatorului Damian se inchina cu voie buna inaintea fratilor. Dupa asta se intoarse iar la comisul Manole.     Sosise in prag, ca s-asculte numai c-o ureche, si jupaneasa Ilisafta; dar, cum aflase vestea cea buna, se asezase pe divan in cuibarul Domniei Sale. Vestea cea buna era ca jupan Damian, negutatorul, se afla pe cale, cu trei zile in urma, venind sa se inchine lui Voda, la Cetatea Sucevii, si sa-i aduca niste prea frumoase pielcele de soboli. Acele pielcele le primise de putina vreme prin Tara Ruseasca tocmai de la Marea de gheata si-i faceau numaidecat trebuinta Mariei Sale pentru un strai femeiesc; de unde se intelege ca nu tarzie vreme Voda are sa aduca la curtea sa Doamna noua." | carti din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

25. Undeva in Transilvania - Mirel Talos

Undeva in Transilvania este un roman inspirat in intregime din fapte reale. Mirel Talos reconstruieste, cu personaje memorabile, firescul convietuirii dintre romani si evrei in cele doua localitati salajene. Razboiul si ocuparea Transilvaniei de Nord de catre Ungaria bulverseaza o lume asezata si produce rupturi profunde, pe care autorul le descrie mai ales prin ochii unor copii. Prietenia dintre fetita romana Mariuca si evreica Gittel este axul romanului, relatia lor fiind permanent modelata de imprejurarile istorice. In primavara anului 1944, evreii din Salaj sunt deportati la Auschwitz, iar romanul “Undeva in Transilvania”  prezinta desfasurarea acestei operatiuni ca pe o smulgere din radacini a acestei comunitati. Sunt scene de un dramatism tulburator. Romanul este o frantura din istoria evreilor ardeleni, o istorie tragic impartasita cu vecinii lor. | cele mai bune carti din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

26. Buna seara, Melania! - Rodica Ojog-Brasoveanu | literatura romana carti

Al doilea roman din seria MELANIA LUPU   Peripetiile Melaniei Lupu si ale motanului Mirciulica continua la un an de la „operatiunea tablourile furate“. De data aceasta, Melania ravneste la Femeia cu evantai, tabloul semnat de Goya, si nu trebuie decat sa orchestreze o misiune-fulger de spargere a unui muzeu. Ocazie cu care strange laolalta un mic grup infractional pestrit, totul chiar sub nasul maiorului Cristescu, asistat de locotenentul Azimioara. Ce urmeaza este o combinatie savuroasa de tragicomic, suspans si burlesc, cum numai Rodica Ojog-Brasoveanu stie sa scrie! Fragment din romanul "Buna seara, Melania!" de Rodica Ojog-Brasoveanu: "Isi continua drumul urcand strada ingusta. „Copiii cu ochelari au un aer dramatic. Te induioseaza..." Imbracase o haina neagra, stramta care-i accentua supletea. Voaleta ii cadea pana in dreptul buzelor. Isi privi ceasul: cinci. „E foarte bine, draga mea. Daca intentioneaza sa te priveasca, va veni cu cel mult o jumatate de ora inainte. Tu iti vei petrece vremea inchinandu-te Sfantului Anton de Padova. Oricine isi va imagina ca te rogi pentru ca nepoata sau chiar fiica ta sa se marite." Patrunse in catedrala aproape pustie. Cineva exersa la orga pe un motiv de Bach. Melania Lupu isi muie degetele in apa sfintita si se inchina. „Desigur, acesta este un obicei catolic, dar e bine, draga mea, sa-ti asiguri prieteni pretutindeni."   „El este, fetito! Puteai sa juri ca va veni si iata ca nu te-ai inselat." Ochii Melaniei Lupu poposira cu satisfactie pe silueta barbatului. Avea cam treizeci si cinci de ani si parea extrem de degajat. „Siguranta! Asta am apreciat cel mai mult la un domn. Imi place si cum e imbracat. Nimic strident, totul de excelenta calitate, si spune tu, Melania, daca stii ceva mai rafinat decat un raglan gris-souris la un costum gris-fer si o cravata neagra cu picouri albe. Splendid! Fii convinsa, va veti intelege ad-mi-ra-bil." Barbatul ocoli capela. Se opri in dreptul statuilor simuland curiozitati artistice. Ochii duri scormoneau bancile goale, incercau sa patrunda intunericul ungherelor. In catedrala se afla o singura femeie. Statea in prima banca, nemiscata, tinandu-si fruntea in palme. Nu intorsese capul cand auzise pasii tanarului. Barbatul ezita cateva clipe si se apropie de confesional. Sunetele orgii alunecau pe langa chipurile sfinte.   - Esti punctual. Soapta din spatele draperiei parea alterata de tutun si alcool. „Hm, gandi Raul Ionescu, una din ororile alea care rasucesc tot felul de combinatii prin baruri. Cu atat mai bine." | opere istorice din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

27. Viata incepe vineri - Ioana Parvulescu

Anul 1897. Un barbat este gasit fara cunostinta, in camp, langa Bucuresti, in zona „mosiei Baneasa“. Nimeni nu stie exact ce e cu el si fiecare banuieste altceva: e un escroc international care vrea sa-si piarda urma? Un criminal? Un bolnav? Incetul cu incetul, in jurul lui se aduna o multime de oameni: un medic si fiica lui, un politist, un comisionar in varsta de 8 ani, care umbla prin toata Capitala cu scrisori si pachete si, nu in ultimul rand, gazetarii de la Universul. Romanul, alert, cu un fir al actiunii semipolitist, cu personaje extrem de vii, dintre cele care-ti devin prieteni, se petrece in numai treisprezece zile: de vineri 19 decembrie pana la sfarsitul anului. | opere istorice din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

28. Ion - Liviu Rebreanu | opere istorice din literatura romana

Ion este primul roman obicetiv din literatura roamana, fiind aparut in anu 1920, dupa o lunga perioada de elaborare, asa cum insusi autoru mentioneaza in finalul operei, intre martie 1913 - iulie 1920. Aparitia romanului a starnit un adevarat entuziasm in epoca,mai ales ca nimic din creatia nuvelistica de pana a atunci nu anunta aceasta evolutie spectaculoasa: "Nimic din ce e publicat inainte nu ne putea face sa prevedem admirabila dezvoltare a unui scriitor, care a inceput si a continuat vreo zece ani, nu numai fara stralucire, dar si fara indicatii de viitor", nota de Eugen Lovinescu. | carti de literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

29. Noaptea de Sanziene Vol.1+2 - Mircea Eliade | opere istorice din literatura romana

Noaptea de Sanziene inseamna pentru mine mai mult decat o carte, un nou titlu adaugat bibliografie literare; o socoteam piatra de hotar intre trecut si viitor. La nici un alt roman nu lucrasem mai mult si cu mai multa indarjire si atentie. Asteptam sa-l inchei ca sa-l pot judeca, sa-mi dau seama daca reusisem. - Mircea Eliade, Memorii " Tu mi-ai distrus viata. Poate ca nu ti-am dat niciodata seama, dar mi-ai distrus-o. Daca nu te-as fi intalnit pe tine, probabil c-as fi intalnit o alta ca tine, si as fi iubit-o asa cum te-am intalnit. [...] Pe tine nu te mai iubeam de mult, dar nici de alta nu ma mai puteam indragosti. Viata mea a fost de atunci pustie" | opere istorice din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

30. Cartea Mironei - Cella Serghi | carti din literatura romana care trebuie citite

Mirona Runcu, o fata frumoasa, inteligenta, sensibila, independenta si emancipata, este indragostita de un barbat cu douazeci de ani mai in varsta, la randul lui inteligent si fermecator, dar insurat, asadar inaccesibil. Apartinand unei familii instarite, Mirona pleaca la Paris ca sa studieze dreptul. In plus, tanara vrea sa devina scriitoare. Narator si, in acelasi timp, personaj al propriei carti, ea traieste deopotriva in realitatea Bucurestiului si a Parisului din anii celui de-al Doilea Razboi Mondial. Roman scris cu verva si cu sensibilitate feminina, Cartea Mironei prezinta imaginea unei epoci istorice tulburate de mari prefaceri, in care o fata idealista isi cauta drumul, crezand cu incapatanare in destinul ei de scriitoare.   Cartea are o arhitectura bine gandita. Paginile cu o nota de poezie si mister, referitoare la atmosfera apasatoare din casa Catian si la fantoma tinerei bunici disparute isi gasesc o contrapondere fericita in cele de observatie fina psihologica si culoare consacrate mediului cosmopolit parizian. Succesiunea dramatica a evenimentelor, coincidentele, reversurile situatiilor dictate de ele contrapuncteaza cu salutare efecte diagrama febrei erotice. - Ov. S. Crohmalniceanu Carte recomandata de  Ioana Chicet Macoveiciuc  in cadrul proiectului Libris, " Oameni si cart i ". Fragment din "Cartea Mironei" de Cella Serghi: "Discutiile in jurul plecarii mele au inceput in preajma hicalaureatului. Mama sustinea dorinta mea de a pleca la Paris cu conditia sa urmez Conservatorul. Nu stiu de ce credea ca as putea sa ajung o mare pianista. Tata voia sa-mi iau licenta in Drept. - Cui am sa las biblioteca juridica, clientela, biroul? Peste trei ani o trimit sa-si ia doctoratul la Paris. Dar deocamdata sa se inscrie la Universitate, aici. - La Universitate? protesta cu oroare tanti Marie. Si dupa cursuri sa umble hai-hui cu studentii in cafenele si carciumi, sa discute despre razboiul din Abisinia? Nu vezi ca a innebunit tineretul? - La Paris nu sunt cafenele si carciumi? intreba tata. - Acolo e altceva... nu te stie nimeni... - Treaba ei. Cum o sa-si astearna., asa o sa doarma, ii tinea isonul Neneea. Dar mama, solemna: - Acum asa e moda. Vad ca si alte fete de familie buna... Urma o insirare de nume rasunatoare, cu care de altfel n-aveam relatii, dar se vede ca surorile se simteau indreptatite sa aiba si credeau ca imitandu-le se apropie intru catva de ele. Ultimul cuvant l-a avut, ca de obicei, batrana Catian.  - Ii dau eu bani sa dea cu nasul prin strainatatile alea si sa se potoleasca. Sa plece repede si sa se intoarca degraba, ca vreau s-o marit... Itinerarul meu pana la Paris, prin Italia, fusese notat in cele mai mici amanunte. Aveam insemnata pana si clipa cand trebuia sa privesc pe fereastra ca sa vad un peisaj care ii placuse mamei in calatoria de nunta sau tatei cand era insurat cu Lavinia, lui tanti Marie, care a calatorit si ea pana in Elvetia, unde trebuia sa aiba loc o intalnire cu un doctor dentist, „o vedere". (Pana a ajuns acolo, dentistul s-a logodit cu alta, iar tanti Marie, jignita, nu s-a mai maritat.)" | opere istorice din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

31. Inocentii - Ioana Parvulescu | cele mai bune carti din literatura romana

Parerea editorului: Poate ca inocenta e varsta la care ar fi trebuit sa ramanem pentru a da un dram de decenta speciei umane. Cartea aceasta, frumoasa ca un basm adevarat, este povestea unei lumi de copii in care „caderea“ n-a avut inca loc. Citind-o, ne leganam cu gandul ca am fi putut fi altfel. E o bunatate in aceste pagini, care trezeste in noi nostalgia unei lumi pierdute. Parerea redactorului: Un oras plin de istorie, o strada plina de evenimente, o casa cu personalitate, o fetita care afla ca totul poate sa devina spectaculos pe lume. Şi o scriitoare care o poate dovedi. Cu inocenta. Parerea autoarei: Un roman despre cum se poate inota in timp si in timpuri fara sa te ineci. Ar fi bine sa fie citit fara grija varstei proprii. Şi fara orice alte griji, de altminteri. Aceasta e o urare! Parerea lui Vlad: Inocenta e singura cale prin care timpul devine reversibil. Despre asta e vorba aici. Parerea neoficiala a PR-ului: Se citeste cu incordare. As fi vrut sa nu se mai termine. Parerea mamei-mari, personaj principal: Totul e cu chin in viata. Parerea bizara a anticarului, personaj secundar: Castiga cine ajunge ultimul la linia de sosire. Doua viziuni asupra lumii: cea a unei fetite care vede lucrurile intr-un fel extrem de personal si cea a femeii care descopera secretele inecate in trecut. Naivitatea comica a primei voci invinge melancolia celei de-a doua. Casa de pe strada Maiakovski (fosta si viitoare Sfantul Ioan) din Brasov devine un surprinzator personaj cu memorie si constiinta. Inocentii e al treilea roman publicat de Ioana Parvulescu, dupa Viata incepe vineri (2009) si Viitorul incepe luni (2012). Viata incepe vineri a obtinut Premiul Uniunii Europene pentru Literatura; romanul este tradus in peste zece limbi europene. Fragment din carte: "De aici Dina n-a mai putut continue povestirea, pentru ca am inceput sa dezbatem detaliile evadarii si sa le punem la indoiala. Pana la urma am stabilit de comun acord ca totul e cat se poate de adevarat, ca tot ce-a facut Edmond Dantes e posibil si ca, daca ne-am antrena putin, am putea chiar si noi sa evadam in felul ala. In privinta inotului timp de o ora nu parea nimic deosebit, ni se intampla si noua, la marea noastra, sa inotam atata, mai ales daca ne odihneam din cand in cand, facand pluta pe spate. Iar Marea Mediterana e mai sarata asta stiam de la Tanti — si te tine mai usor la suprafata. Pai pentru un marinar e floare la ureche!? Am prins asadar gustul evadarii, aveam insa o singura problema: nu ne tinea nimeni inchisi! Plecam cand trebuia doar sa le spunem parintilor, bunicilor sau straunchilor unde mergem si cand venim. Casa insa era gata sa ne ajute la exercitiile de evadare, era foarte disponibila, de cate ori ii ceream ajutorul. Urcam pe acoperis si mergeam pe el incercand sa nu spargem nici o tigla, apoi ne opream si priveam de acolo inspre acoperisurile din partea care dadea pe strada din spatele casei, rebotezata Armata Rosie. Frate-meu tot iesea pe geamul de la baie, catre terasa, spunand ca evadeaza, apoi intra la loc, tot pe geam, spunand ca se intoarce in celula, iar varul meu isi gasise o bucata de tabla din care voia sa-si faca un cutit pe care sa-l poarte permanent la el, pentru cazul ca ar fi legat intr-un sac. Dina i-a spus c-ar fi mai bine sa-i ceara lui Tanti si lui Nenea Ionel cutitul lor de Toledo, care se scotea doar la ocazii, adica era rezervat pentru taiatul carnii si al cubuletelor de ceapa. Acest cutit cu maner negru era facut dintr-o fosta sabie de Toledo. Nu stiu de unde provenea, a cui fusese si ce cauta in familia noastra. Insa, cum de la venirea comunistilor nu era bine sa fii gasit cu sabii prin preajma, chiar ea, sabia care taia, s-a pomenit taiata in mai multe cutite, dintre care unul singur mai ramasese in casa. In ce-o priveste pe Dina, nu gasise nici un plan de evadare personala, in schimb citea volumul al doilea din Contele de Monte Cristo si incepuse sa vorbeasca numai despre razbunari, iar eu evadam vitejeste din viata. In carti, dar numai in cele scrise cu litere mari. Intr-o zi am surprins la noi, „in pod", o discutie cu glas scazut, intre cei patru parinti: ai nostri si ai verilor nostri. Tata isi trecea mana prin parul ondulat, dat pe spate dupa moda interbelica, iar matusa-mea isi tot pipaia incheietura mainii, de parca ar fi vrut sa-si ia pulsul. Ma chinuiam sa umplu niste desene dintr-o carte de colorat sa depasesc contururile si fara sa ma murdaresc pe degete cu pixuri-carioca, abia inventate de un japonez, din cate ni se spusese, iar cei mari ma socoteau, probabil, pentru discutia lor, la fel de primejdioasa ca o pisica. M-a zbit cuvantul evadare. Nu mai stiu care dintre ei le propunea celorlalti sa fuga, sa evadeze. " | carti din literatura romana care trebuie citite

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

32. Enigma Otiliei - George Calinescu | carti din literatura romana care trebuie citite

George Calinescu este un scriitor de referinta al literaturii romane interbelice si al literaturii romane in ansamblul ei. Desfasurandu-se pe mai multe paliere ale literaturii beletristice,  materializata in romane, poezii, piese de teatru, dar si in domeniul criticii si istoriei literare, unde inoveaza modul de analiza si interpretare a operei literare. Este original atunci cand abordeaza biografia unui scriitor roman si aduce in contemporaneitate vechile scrieri romanesti. Atunci cand analizam opera lui George Calinescu, ne oprim asupra romanului Enigma Otiliei si asupra creatiei critice "Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent". Prin intreaga sa opera, George Calinescu este o figura reprezentativa a istoriei literaturii nationale, fara de care nu s-ar face asocierile intre operele literare care se realizeaza acum si, daca nu ar fi revolutionat arta criticii literare si a abordarii scriitorilor si a operelor lor, probabil ca literatura nationala nu ar fi fost completa. Meticulozitatea si spiritul critic de care a dat dovada de-a lungul timpului s-au constituit drept caracteristici care l-au apropiat de oricare simbol al literaturii europene dezvoltate, din vremea lui si din toate timpurile.   Prof. Victor Drujinin | literatura romana carti

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

33. Bagau - Ioana Bradea

Tare greu i-a fost literaturii romane sa ajunga la romanul Ioanei Bradea, la titlul lui atat de violent provocator. Cartea tinerei prozatoare a facut un salt disperat, prin care a reusit sa corecteze caznitul si - pana acum - tristul efort de deblocare a tabuurilor limbajului literar… Ioana Bradea este probabil singura din plutonul tinerilor scriitori care experimenteaza debutonarea limbajului care nu pune dorinþa de a epata inaintea nevoii de a scrie… Conversatiile nocturne reconstituite de Ioana Bradea sunt naucitoare. Aici e punctul tare al cartii, pentru ca veridicitatea si puterea de impact ale acestor pagini sunt greu de egalat si par platite cu topirea pana la urma voluntara in aceasta magma umana irespirabila. O lume murdara, maculanta din lene, otravita din indolenta, disperata din neputinta se ridica dintre asternuturile jegoase ale prezentului si ne spune, extrem de brutal, unde suntem de fapt. - Tania Radu   Nu stiu sa existe mai adanca placere decat aceea de a intrezari, a pipai, a simti oamenii, faptele, cladirile, fragmentele de oras, strazile, realitatile cu fantasme sau cosmaruri, clipele sau anotimpurile, pe care apoi sa le reconstruiesti din litere, sa le traduci in cuvinte, sa le imbraci intr-o constructie lingvistica – cum ar fi si Bagau, la o adica: o lume fragila, parfumata sau gustoasa, imperfecta pe alocuri, subrezita, diforma, captusita cu spaime, complexe, bolnavicioase obsesii, iluzorii proiectii, inutile staruinte, tanjiri, sonoritati si fluide gata sa devina ruine... Nu stiu sa existe vreun miracol mai tulburator decat acela de a fi in stare sa te bucuri de onoarea de a despica lumea in cuvinte, de a-i dezvalui din taine sau de a-i silabisi misterele… Poate doar dragostea cu care sa imbratisam toate acestea… - Ioana Bradea | carti din literatura romana care trebuie citite

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

34. Necunoscuta din congelator - Rodica Ojog-Brasoveanu | carti de literatura romana

...de ce prefera Sinistrul (in lipsa oricaror indicii de identitate) sa-si desfasoare partitura in imobilul cu pricina, de ce alesese exact acest moment ca sa se debaraseze de cadavru si, iarasi, de ce o facea in rate? Dar daca ar fi avut si raspunsurile, ar fi insemnat ca dosarul e rezolvat... Desi veti intalni toate ingredientele unui roman politist captivant, de calitate, care va va tine in suspans pana la finalul cartii, nu se poate sa nu remarcati si modul in care se deruleaza destinul personajelor, oameni ai zilelor noastre, cu problemele lor cotidiene, cu zbaterile, nereusitele sau implinirile lor. Este, daca vreti, un argument in favoarea afirmatiei ca romanul politist nu este niciodata un gen minor, mai ales atunci cand iscusinta penitei il ancoreaza abil in atmosfera si in realitatile epocii. | opere istorice din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

35. Omul liber - Dan Puric | literatura romana carti

Este o carte care trateaza ideea de libertate in Romania si in lumea contemporana, din unghiul intamplarilor de viata, din perspective meditatie inexprimata in eseuri, cat si prin atitudinea civica,manifestata public acum si aici, in zilele noastre. Sa fim liberi cu fata spre Dumnezeul care ne-a daruit LIBERTATEA si nu cu fata spre cei care L-au crucificat!  Liberi, cu fata spre Cel ce S-a rastignit pentru libertatea noastra si nu spre cei ce L-au rastignit, intru inrobirea noastra!   Si-atunci vom simti aerul curat si sfant al adevaratei libertati! Atunci vom simti lumina minunii de a fi om! Atunci si cuvantul ROMAN se va odihni in sfarsit in inimile noastre... | carti de literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

36. Repertoarul amorului - Stelian Tanase

Repertoarul amorului. 69 de povesti de dragoste din istoria lumii Fie ca vorbim de curtezane, amante sau sotii, de regi, dictatori sau presedinti, regizori, actori, cantareti sau artisti, fie ca sfarsiturile lor sunt tragice sau timpul a diluat din flacara sentimentelor, povestile lor au schimbat de multe ori istoria si insusi conceptul de iubire, asa cum il stim astazi.   Stelian Tanase te poarta intr-o incursiune in unele dintre cele mai pasionale si intrigante povesti de dragoste, care la timpul lor, au facut inconjurul lumii. De la iubirile nefericite ale lui Kafka la relatiile lui Stalin sau Hitler, de la amanta lui Goebbels la drama lui Jeanne Hebuterne si Amedeo Modigliani, de la Frida Kahlo, Edith Piaf, Coco Chanel sau Marilyn Monroe, pana la amorurile din interbelicul bucurestean, cu Bazu Cantacuzino sau Enescu, pana la Regele Mihai sau idilele Reginei Maria. | carti din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

37. Noptile patriarhului - Tatiana Niculescu | carti de literatura romana

Noptile Patriarhului. Dupa o poveste de viata adevarata   Un om obisnuit cu puterea si cu autoritatea necontestata a functiei sale se lupta cu boala, batranetea si propriul trecut, in timp ce in jurul lui se tes intrigi pentru succesiune si se intocmesc secrete planuri de preluarea puterii. Roman politic, thriller ecleziastic, in care o poveste de viata inspirata dintr-un caz real se impleteste cu realismul magic, Noptile Patriarhului este o captivanta punere in scena a politicii religioase din Romania primei decade a secolului XXI. Fragment din cartea "Noptile patriarhului" de Tatiana Niculescu "Patriarhul il primi in biroul lui cu o usa spre sufragerie si alta spre dormitor. Atata timp cat stia ca are baia aproape, se simtea mai linistit. Incaperea cu pereti albi, cu scaune si covoare rosii, era inundata dimineata, prin ferestrele mari, de lumina de afara, apoi, pana seara, cand se aprindeau candelabrele bogate, de cristal, trecea prin toate culorile verii: alb stralucitor, alb galbui, galben torid, portocaliu, rosu aprins, portocaliu stins, albastru de cerneala. Masa din lemn masiv statea incarcata, ca de obicei, cu cate si mai cate dosare, mape, foi, brosuri, creioane, stilouri, manuale, carti de vizita. Ii facu semn sa se aseze pe scaunul din fata lui. Pesemne era ceva important. - N-am prea dormit asta-noapte. Ce mai e pe la Mitropolie? intreba Patriarhul, dornic sa treaca repede peste vorbele despre oboseala. Ii scapasera fara sa vrea. - Am recuperat mare parte din paduri. Merge bine, spuse mitropolitul. Incerc sa le adun la un loc pe cele repartizate parohiilor. Am preoti care se impotrivesc, dar n-au incotro, trebuie sa cedeze. S-au trezit cu ele pe hartie si acum nu le mai lasa, desi vad bine ca nu se descurca. Sunt insa alte nemultumiri care pot sa ia o intorsatura neplacuta. - Ce nemultumiri? Din partea cui? - Mi-au ajuns la urechi niste zvonuri, nu stiu exact, dar se pare ca mai multi preoti vor sa infiinteze un sindicat. - Ce sa faca? Un sindicat? Ce treaba au ei cu sindicatul? intreba Patriarhul, cu aerul ca trasnaie mai mare nici ca auzise. - Se tem de schimbarea statutului. Vor ca episcopii sa fie alesi de preoti si sa iasa din Sinod toti ierarhii deconspirati de CNSAS. Plus salarii mai mari si sa scoatem la concurs parohiile bogate. Lucruri din astea, raspunse mitropolitul." | opere istorice din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

38. Un drum cu Ceapa - Radu Pavel Gheo | carti de literatura romana

Rafael este un unchi atit de special, incit, atunci cind poposeste in casa nepotilor sai, acestia nu isi amintesc sa-l fi vazut vreodata. Pelaghia, stareta manastirii Aglaiesti, nu pare o slujitoare prea devotata a Domnului, chiar daca poarta vesmintele potrivite. Alina Olacaru este o jurnalista foarte talentata, ce reuseste sa gaseasca stiri senzationale si acolo unde nu e nimic. Acestea si multe alte personaje, dintre cele mai diverse, populeaza prozele reunite in Un drum cu Ceapa. Uneori triste sau chiar tragice, alteori debordind de umor, povestirile lui Radu Pavel Gheo se citesc pe nerasuflate, iar fiecare iti face mereu pofta de inca una.   Povestirile lui Radu Pavel Gheo, un autor plin de talent, se misca lejer intre Cehov si Caragiale. Autorul priveste cind tandru, cind sarcastic lumea romaneasca in care ne ducem zilele, fiecare cum poate. Prima calitate a lui Gheo e ca stie sa povesteasca in asa fel incit cititorii sa nu se plictiseasca. - Stefan Agopian | carti din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

39. De ce iubim femeile ed. 2018 - Mircea Cartarescu

Stocul exemplarelor semnate de catre autor a fost epuizat .   Autor distins  cu Thomas Mann Prize pentru literatura E limpede ca si adultii au nevoie de povesti. Numai ca zanele lor si-au scurtat rochiile, si-au taiat parul care le ajungea candva la calcaie si au invatat sa fie femei, ceea ce e mult mai complicat si mai periculos decat meseria de zana. Un manunchi de istorii cu femei asadar, spuse simplu, captivant, de un povestas a carui viata seamana ca doua picaturi de roua cu a lui Mircea Cartarescu. In fiecare poveste e un sambure de neobisnuit care sta ascuns in carnea obisnuitului, in „ordinar" o samanta de extraordinar care da rod epic. Un omagiu (adesea in sensul cel mai concret, erotic, al cuvantului) adus femeilor „pentru ca sunt femei“. Intrebarile criticului: Cine spunea ca scriitorul roman a uitat sa povesteasca? Cine spunea ca e misogin? Fragment din cartea "De ce iubim femeile" de Mircea Cartarescu: "Cu multi ani in urma am trait o seara ciudata. Viata mea nu e bogata in evenimente, iar pe cele cateva mai expresive pe care mi le amintesc le-am stors la maximum in cartile mele. Totusi, sunt cateva despre care, din diferite motive, n-am putut scrie, caci doar teoretic „totul e de vanzare" cand esti scriitor. In realitate, mii de scrupule si retineri te fac sa omiti cate-un fapt in aparenta neinsemnat, dar care (si dovada sunt tocmai scrupulele tale) poate fi un tunel catre straturile vulnerabile ale sinelui tau. Noi nu suntem interfata sociala pe care o numim „persoana noastra": cineva dindaratul ei, o fiinta incomparabil mai vasta, ne controleaza, modeleaza, cenzureaza de multe ori gandurile si actiunile. In dupa-amiaza acelei zile pariziene vazusem, la Centrul Pompidou, o mare expozitie Andre Breton, pretext, de fapt, pentru o desfasurare de imagerie suprarealista cum rareori poti vedea intr-un singur loc. Ma insotisera prietenii la care locuiam, un cuplu tanar, mixt in mai multe sensuri, caci reunea doua rase, doua religii si doua arte, dar mai ales doua fizionomii extrem de contrastante. Ei ii priveam fata reflectata in sticla vreunui Delvaux si parea chiar de acolo, inconjurata natural de femei goale si blonde asteptand (pe cine?) intr-o gara pustie. Era aidoma lor, cu exceptia parului taiat violent la ceafa si, fireste, a hainelor, intre care faimoasa camasa barbateasca, neagra, in care o vazusem de cele mai multe ori in saptamana cat statusem cu ei. Cum isi gasise romanca asta sibianca algerianul cu care locuia, habar n-am. Legatura mea fusese, fireste, ea, prin intermediul unei prietene comune, tot muziciana. El era un berber mandru de originea lui, marcata prin tichia de catifea cu ape visinii si cu fund de atlaz albastru de care cred ca nu se despartea niciodata. Altfel, era, ca si ea, haios, nepasator, cam lenes... Imposibil de spus din ce traia. Caci ma-ndoiesc ca din actorie, cum (nici macar nu) pretindea: nu cred ca Othello - singurul rol in care-l vedeam cat de cat - se juca destul de des in acele zile la Paris... Din toata expozitia mi-a ramas in minte doar o singura pictura. Cred ca sunt ticnit: uneori iubesc cate un tablou atat de tare, incat literalmente imi vine sa dau spargere la muzeu si sa plec cu el." | literatura romana carti

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

40. Maitreyi - Mircea Eliade | carti din literatura romana care trebuie citite

Marea reusita a acestei carti vine, probabil, din incercarea de a transforma erosul in nodul gordian al celor doua aspiratii. Pe de o parte, dragostea eroului pentru Maitreyi ii da acestuia senzatia unei perpetue aventuri, compuse din sentimente irepetabile care indeamna la uitarea de sine. Pe de alta parte, eroina romanului se constituie in singurul punct fix al contemplatiei sale, fiind investita cu toate calitatile absolutului. Toata strategia narativa a discursului e orientata in aceasta directie, ceea ce face din Mircea Eliade unul dintre cei mai inteligenti constructori de universuri romanesti din toata, literatura romana. - Gheorghe Craciun  Fragment din romanul Maitreyi, de Mircea Eliade "As vrea sa marturisesc de la inceput si raspicat ca niciodata nu m-am gandit la dragoste in cele dintai luni petrecute in tovarasia Maitreyiei. Ma ispitea mai mult faptul ei, ceea ce era sigilat si fascinant in viata ei. Daca ma gandeam adesea la Maitreyi, daca in jurnalul meu din acel timp se gasesc notate o seama din cuvintele si intamplarile ei, daca, mai ales, ma turbura si ma nelinistea, aceasta se datora straniului si neintelesului din ochii, din raspunsurile, din rasul ei. Este adevarat ca spre fata aceasta ma simteam atras. Nu stiu ce farmec si ce chemare aveau pana si pasii ei. Dar as minti daca n-as spune ca intreaga mea viata din Bhowanipore - nu numai fata - mi se parea miraculoasa si ireala. Intrasem atat de repede si fara rezerva intr-o casa in care totul mi se parea neinteles si dubios, incat ma desteptam cateodata din acest vis indian, ma intorceam cu gandul la viata mea, la viata noastra, si-mi venea sa zambesc. Ceva se schimbase, desigur. Nu ma mai interesa aproape nimic din vechea mea lume, nu mai vedeam pe nimeni, in afara de musafirii familiei Sen, si incepusem aproape sa-mi schimb chiar lecturile. Incetul cu incetul interesul pentru fizica matematica a scazut, am inceput sa citesc romane si politica, apoi tot mai multa istorie. S-a intamplat insa altceva. Maitreyi ma intreba intr-o zi daca vreau sa invat bengaleza: mi-ar da ea lectii. Eu imi cumparasem deja, din cea dintai saptamana, un manual simplu pentru conversatia bengaleza, din care citeam pe ascuns, trudindu-ma sa prind intelesul acelor cuvinte pe care le striga Maitreyi cand era chemata sau cand se supara. Invatasem, astfel, ca "giace" inseamna "vin acum"; iar "ki vishan!" - pe care il auzeam in orice discutie - un fel de exclamatie si mirare, ceva cam "ce extraordinar!" Manualul meu nu prea m-a invatat mult, si cand Maitreyi mi-a propus sa luam lectii impreuna, am primit. In schimb eu trebuia sa-i dau lectii de franceza. Chiar in acea zi, imediat dupa masa, ne-am asezat la lucru, in odaia mea. Ma sfiisem intai sa luam lectiile in odaia mea si propusesem biblioteca, dar inginerul m-a sfatuit sa ramanem la mine, unde e mai multa liniste. (Eforturile vizibile pe care le facea Sen ca sa ma imprieteneasca cu Maitreyi si toleranta excesiva a d-nei Sen ma stinghereau tot mai mult, ma faceau banuitor, rautacios.(...) " | carti din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

41. Vara in care mama a avut ochii verzi - Tatiana Tibuleac | opere istorice din literatura romana

Tatiana Tibuleac a reusit un tur de forta cu acest prim roman al ei. Inceputul, un overflow de imagini furioase si hipnotice, aduce bine cu Portocala mecanica; de la un punct incolo, furia incepe sa se domoleasca, inlocuita de o visatorie paranoida coagulata in jurul figurii mamei, generand la foc continuu fraze cu nimic mai prejos decat cele ale Aglajei Veteranyi; iar ultima treime a romanului, in care o mama bolnava de cancer si un fiu asteapta moartea impreuna —ei bine, pentru intensitatea ei atat de particulara nu ii pot gasi Tatianei Tibuleac vreun corespondent. Scurt si intens, romanul ei splendid impune o prozatoare de la care am cele mai mari asteptari. - Radu Vancu Fragment din carte: "Dupa noua ore de mers cu masina, in care ne-am oprit de noua ori ca mama sa vomite pe autostrada si in brusturi, si in latrinele publice, si pe geamul unui microbuz cu batrani in carje porniti la mare, iar o data ca sa aruncam voma ei adunata in sticla de plastic pe care o tinea in masina, am ajuns. „In Paradis!", a chitcait ea batand din palme, in timp ce eu incercam sa calculez cat m-ar costa sa ajung inapoi la Paris cu masina, iar de acolo la Londra cu trenul si sa ii prind totusi pe Jim si Kalo vineri la gara. Aveam la mine niste euro si niste lire, dar eram gata sa fur, sa ma prostituez sau sa comit orice alta infractiune justificata, ca sa scap de acolo. Mama a coborat din masina prima, a vomitat pentru a paisprezecea oara si s-a aplecat ca sa-si lege sireturile la adidasi. Pe indelete, cu fundul gigantic ridicat in aer ca o caisa rascoapta, chiar in nasul soferului. Nu-mi venea sa cred. Creatura asta, dupa care plangeau toti regizorii de filme absurde din lume, era mama. Si nici macar nu juca vreun rol. Soferul era incantat. Se pare ca isi dorise mereu sa studieze in plina zi niste chiloti de femeie fara a fi arestat si acum avea ocazia. Porcul naibii. Poarca naibii. Voiam sa lovesc. „Numeri pana la o suta si dorinta de a lovi dispare", mi-a spus psihiatra de zeci de ori, dar nici ea nu stia mare branza, pentru ca odata imi facusem mana zob imediat dupa consultatie, incercand sa scot o cola din distribuitor. Cola nu iesea, autobuzul deja venise, eu ma grabeam. Am numarat pana la trei si am inceput sa lovesc pana am inrosit toata statia. N-am fost inchis atunci doar pentru ca politistul se stia cu directoarea de la scoala, iar aceea candida la nu stiu ce post in Primarie. Vocea mamei ma irita mai putin daca aveam ochii inchisi. Am inceput sa numar in gand. Ne aflam undeva in nordul Frantei, nici nu stiam precis unde, insa ma simteam de parca tocmai strabatusem intreg universul. Pana in acel moment calatoria noastra confirma tot ce stiam despre Franta. De la geamul masinii vazusem doar vaci albe, Peugeot-uri rablagite si tractoare transportand balega. Desigur, mai era si muzica soferului pervers. Mama insa parca era bagata in priza. Atunci cand nu vomita, exclama incontinuu „fantastic, fantastic!". " | literatura romana carti

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

42. Grasa si proasta - Rodica Ojog-Brasoveanu

Ori laie, ori balaie exista doar la coafor. In viata, lucrurile sunt mai policrome… Viata nu e doar in roz. E in toate culorile. Si dragostea la fel. Nici nu-ti trece prin cap ce ar face oamenii pentru ea. Cum s-ar schimba. Cum ar minti... Intamplari cu oameni obisnuiti in situatii inedite, plecand de la povesti de dragoste (sau mai degraba anti-povesti de dragoste), siretlicuri, mici inselaciuni – prozele scurte din acest volum sunt tot atatea clipe de delectare purtand semnatura inegalabilei Rodica Ojog-Brasoveanu. Fragment din carte: "- Eu sunt o femeie fericita, obisnuia sa afirme Felicia Dragoman ori de cate ori avea ocazia, si recunosc, de ce sa nu recunosc?, ca am avut noroc. Chiar si numele... ha, ha, ha! - daca e sa te iei dupa toate fleacurile astea care se scriu acum prin reviste, e predestinat. Felicia, nu? - de la Felix, adica fericire... Cum, nu stiai? Teoria ar fi ca prenumele prefigureaza destinul. Lili se mira, tragand cu pofta de ocnas din tigara. - Serios?! Ce te faci atunci cu Virginia? Da, da, Virgi, amica noastra comuna... inca din liceu, umpluse un caiet cu numele amantilor. Sau poate ca i se tragea de la statia Virgiliu, unde facea maica-sa trotuarul! - N-as putea sa-ti spun, dar la mine se potriveste! Tu iti dai seama? Sunt de doua ori fericita! in primul rand, pentru ca sunt intr-adevar fericita si, in al doilea, pentru ca o realizez. In general, oamenii stiu sa regrete clipa de extaz, nu s-o si aprecieze. - Hm, in general, oamenii isi pot numara clipele de extaz dintr-o viata pe degetele de la o singura mana si nici aia completa. - Dumnezeule, se cutremura Felicia, cat poti fi de grozaica! Era o femeie mignona, rotunda, depasind deja limita dintre sexy si prea plin, cu carnatia satinata a excesului de foliculina. O unda de lascivitate, emanand din intreaga faptura, impreuna cu caldura obrajilor foarte proaspeti dadeau impresia la orice ora din zi ca abia parasise patul. Era prost facuta, se imbraca ridicol - in totul, o caraghioasa dar, incontestabil, deborda de feminitate. Lili, in contrast absolut, genul de intelectuala uscata, care n-a aflat ca pe lume exista si rochii frumoase, coafor si cosmeticiana, o privea sceptica: - Cum s-ar zice, de opt ani o tii non-stop intr-o fericire. Nu te-ai plictisit? N-a devenit monoton? Felicia zambi cu gropite: - Eu stiu ca acum faci pe desteapta cu mine, ma consideri o proasta grasa, dar nu ma supar. Sunt prea multumita de viata, de tot ce ma inconjoara, ca sa-mi pese de acriturile pe care mi le servesti. Tu esti nemultumita de tine si te razbuni pe cine poti. Fara sa abandoneze tigara vesnic aprinsa - nici nu ti-o puteai imagina altfel -, Lili stranse siretul care-i tinea coada de cal. Zambea, impresionata in sinea ei de justetea observatiei. In general, nu dadea doi bani pe mintea Feliciei, dar trebuia sa fie de acord ca uneori emitea judecati de bun-simt, "chiar daca le gandeste numai cu ovarele". Deosebit, Felicia era un om dragut, buna in acceptiunea curenta a cuvantului si, recunostea Lili cu amaraciune, singura prietena care-i suporta sarcasmele; ar fi fost imposibil sa n-o iubesti." | carti din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

43. Semn ca te am - Ioana Chicet-Macoveiciuc

Titlu disponibil cu autograf; inca 14 exemplare disponibile. Cartea care redefineste ideea de happy-end: noul roman al Ioanei Chicet-Macoveiciuc   O crima domestica schimba traseul mai multor generatii. Un cuplu se straduieste sa supravietuiasca schimbarilor, copiilor, lucrurilor nespuse, durerilor vechi si sperantelor ratate. O femeie cu chipul si inima pline de cicatrici isi cauta povestea fericita, care s-ar putea, la final, sa arate foarte diferit de ce-si imagina pe vremea cand era copila.   O poveste cruda, plina de pasiune, violenta, duiosie si adevar, care nu se citeste, ci se devoreaza, se (si te) consuma. Semn ca te am intoarce pe dos sufletul de om, ca sa-i putem vedea dedesubturile. Nu toate sunt frumoase, dar toate sunt semne ca suntem vii.   Ioana Chicet-Macoveiciuc este autoarea bestsellerului O sa te tin in brate cat vrei tu si inca o secunda, aparut in 2015 la Editura Univers. A mai publicat zece carti pentru copii si romanele Miercuri, respiram (2016) si Ziua in care la capatul celalalt al iubirii n-a mai fost nimeni (2017), intrate in topurile de vanzari imediat dupa aparitie. Este jurnalista, scriitoare si autoarea unuia dintre cele mai cunoscute si iubite bloguri romanesti despre familie: printesaurbana. Fragment din cartea "Semn ca te am" de Ioana Chicet-Macoveiciuc: "Mi-a luat o vreme sa accept ca iubitul meu disparuse. Aproape un an n-am vrut sa mai aud de nici un baiat, desi erau cativa la facultate care-mi dadeau semne ca ma plac. Citeam si ma plimbam aiurea pe strazi, sperand ca de dupa colt o sa-mi sara in fata el, vesel ca intotdeauna, cu o floare ascunsa la spate. Apoi m-am angajat secretara la un ziar si am dezvoltat in timp relatii stranse cu departamentul de IT. Care era format dintr-un singur om. Daniel. Mi-a facut o curte asidua. Imi lasa biletele cu inimioare lipite de monitor, imi expedia faxuri cu declaratii pompoase, imi trimitea prin curieri bomboane de ciocolata si ghivece cu orhidee. In cele din urma, am acceptat sa ies cu el, sperand ca asta o sa ma desprinda de tristetea care-mi devenise a doua piele. Sase luni ne-am tot vazut, era un tip inofensiv si simpatic si, chiar daca eram departe de a ma indragosti, imi placea sa petrec timp cu el. Intr-o zi de iarna cand Daniel imi inlocuia placa de baza (nu e un eufemism pentru sex, chiar imi inlocuia placa de baza a calculatorului de la munca), am urcat la alt etaj sa duc niste contracte si am aflat de la alta secretara ca prietenul meu avea acasa o logodnica draguta, care le planuia nunta. Nunta mare, cu trei sute de invitati, tatal ei era primar intr-o comuna de langa oras. Numai doctori, profesori, urma sa le cante Voltaj la nunta. Iar ginerica se ocupa clandestin cu acomodarea privata a noii secretare in corporatie, ca sa ma exprim elegant... Cand am aflat despre existenta logodnicei nevinovate, am crezut ca intru in pamant de rusine. Uite ca devenisem, fara sa stiu, amanta. Adica genul acela de femeie la care disparea tata cu zilele cand eram mica. Am taiat imediat orice conexiune cu departamentul de IT, dupa ce i-am dat lui Daniel un mesaj suparat (scris de vocea mea interioara, eu nu vorbesc asa de urat). Intre timp imi luasem si eu un telefon mobil. Sa nu-mi mai dispara iubitii ca magarii in ceata. Macar un adio in casuta vocala sa primesc si eu. Apoi a fost Marc. Oh, Marc. Pe Marc l-am cunoscut in club, la o iesire cu fetele. Ele dansau ca nebunele, eu sorbeam absenta dintr-un cocktail cu suc de portocale, visand la patul meu comod, in care nu fuma nimeni, nu se aflau oameni beti care vorbeau tare, nu bubuiau boxele si in care puteam sa port pijamalele mele largi, nu fusta asta care ma strangea si bluza cu spatele gol, prin care ma tragea curentul la sale. Barbatul acesta inalt, brunet, destul de solid, cu ochii albastri, imi mai zambise de cateva ori pe parcursul serii, dar eu il ignorasem gratios, sperand ca are, de fapt, treaba cu vreuna dintre prietenele mele, cum de altfel se si intampla de cele mai multe ori."   | carti din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

44. Ziua in care la capatul celalalt al iubirii n-a mai fost nimeni - Ioana Chicet-Macoveiciuc | carti de literatura romana

Titlu disponibil cu autograf; inca 19 exemplare disponibile. O fata cu un cuib de randunele in loc de par, un barbat care zambeste prea rar. Ea prefera sa citeasca si sa bea un ceai sambata seara in loc sa mearga in cluburi, el stie sa faca fotografii alb-negru in care soarele apune mai stralucitor decat in culori. Iubirea lor e un dans tacut, cu clipe pline in care totul se potriveste perfect, apoi cu zile negre in care nici nu-si pot sta alaturi. Ea plange, el se incrunta si tace. Ea rade, el zambeste usor, foarte usor, si tace. E cel mai minunat barbat din lume, iar fata care il iubeste ar face orice ca sa-i smulga cateva cuvinte. O despartire prematura, o asteptare infrigurata, cautari peste ani, regasiri sfasietoare care nu rezolva nimic, doar adancesc dorul si durerea. Pana intr-o zi cand vor sti amandoi ca iubirea a fost acolo, chiar daca acum la capatul celalalt al ei nu mai e nimeni. - Alice Nastase Buciuta Cartea Ioanei Chicet-Macoveiciuc, Ziua in care la capatul celalalt al iubirii n-a mai fost nimeni, este un roman superb, plin de emotie si de duiosie, pe care trebuie sa il citesti cu un pachet de batiste alaturi, pentru ca vei rade cu lacrimi, vei plange cu suspine, ti se va face dor de dragoste, dor de dor, dor de ras, dor de plecat, dor de ramas, dor de maretia si nebunia unei iubiri traite pana la sange si pana la capatul celalalt al minunii ca iubesti, al intamplarii ca esti. - Anca E rascolitoare! Stiu ca e fictiune, dar are atat de multa carne, atat adevar! M- am regasit eu cea de acum 20 de ani cu bune si cu rele…. - Ela Timofte Mi-am sunat mama si prietena si le-am spus ca tocmai am terminat de citit o carte pe care am scris-o eu, despre mine, dar habar n-am cine a tiparit-o… Cred ca mi-o fi dus cineva, fara stirea mea, creierul si inima la tipografie…- Anita Am plans, am ras, m-am ofticat, am inghitit in sec, m-au durut toate. A scos amintiri din mine vechi si dureroase. Ioana, nu cred ca stii ce ai facut cu aceasta carte scrisa din inima.     Fragment din romanul "Ziua in care la capatul celalalt al iubirii n-a mai fost nimeni " de Ioana Chicet-Macoveiciuc:       „El nu se grabea niciodata. Nimic la el nu exprima vreodata vreo urgenta. Nimic nu era suficient de important cat sa-l convinga pe Andrei sa mearga mai repede, sa vorbeasca mai repede, sa-si miste haotic mainile sau trupul.     Asa era el? Sau ceva il facuse asa? Ce ascundea incruntatura lui mereu prezenta? De unde atata rabdare, atata timp pentru toate? De ce atat de putine cuvinte mereu?     El i-a atins parul. S-a aplecat spre ea, privindu-i buzele.     — De ce te-ai despartit de fosta ta iubita? l-a intrebat brusc Oana, surprinzandu-se chiar si pe sine cu un asemenea subiect indraznet.     A certat-o scurt cu privirea. Ridul dintre sprancene s-a adancit, colturile gurii i-au coborat pentru o fractiune de secunda.     — Nu vreau sa vorbesc despre asta.     A tacut cateva secunde, apoi a spus, dezamagit:     — Ma duc sa arunc ceaiul asta, nu mai e bun de nimic.     A luat canile de pe masa si a disparut cu ele la bucatarie. Oana isi framanta palmele in poala, gata-gata sa izbucneasca in plans. Ce proasta sunt, ce mi-o fi venit... L-am pierdut, l-am suparat, am atins un punct sensibil fix cand nu trebuia, eu si nevoia mea de a spune tampenii, la naiba.     S-a ridicat grabita, s-a dus in hol si si-a tras cizmele in picioare. Trebuia sa dispara.     Atunci a iesit Andrei din bucatarie cu doua cani din care se inaltau aburi.     — Nu pleca inca, i-a spus cu voce scazuta.    Oana sovaia, cu ochii in pamant. Andrei i-a ridicat barbia cu un deget si a privit-o direct.     — Te rog.     Oana s-a aplecat din nou, a desfacut incet fermoarele cizmelor, si le-a scos lent din picioare, le-a lasat sa cada pe parchetul vechi si l-a urmat pe Andrei inapoi pe canapea. Tocmai ratase singura ei sansa de a fugi cat o tineau picioarele de vraja acestui om diferit de toti oamenii.     Au mai stat o vreme pe canapea, band ceai si vorbind (mai mult ea), privindu-se, cunoscandu-se. Trecuse de miezul noptii, Oanei i se inchideau ochii. La ora aceea, fie sforaia in patul ei de jos, cu cartea cazuta langa pat, fie se ruga de Lola sa plece din club, dorindu-si cu ardoare sa sforaie in patul ei de jos, in camera de camin.     — Hai sa mergem la munte! i-a spus el dintr-odata.     Oana a crezut ca n-a auzit bine. Unde sa se duca? Si mai ales cand? Si cu ce?     — Am la mine masina unui amic. Daca pornim acum, in trei ore suntem pe partie la Sinaia.     — Dar eu nu stiu sa schiez...     — Nici eu. Nu mergem la schi. Mergem la munte. Bem o cafea, la 7 dimineata suntem inapoi, tu te duci la munca, eu imi pregatesc geanta foto si plec la uzina sa fac poze.     Oanei i-a trecut prin cap ca nu era deloc pregatita pentru munte, era in fusta si ciorapi (rupti la varf), cu cizme cu toc si palton de lana, fara caciula si fular, nici vorba de manusi. Dar cui ii trebuie manusi pe partie cand de mana te tine un barbat atat de frumos...     — Hai!” | carti din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

45. Creionul de tamplarie - Mircea Cartarescu

Preotul mi-a taiat motul, iar nasul mi-a varat sub ochi tavita traditionala, pe care se-nsirau cateva obiecte disparate: un paharut cu vin, un cleste, niste bani, o papusica cu par de ata, spice de grau… Trebuia sa apuc de pe tava, succesiv, trei obiecte, care sa-mi prevesteasca viitorul in viata: daca luam paharul aveam sa fiu betiv, daca alegeam papusa – afemeiat, daca apucam clestele – un muncitor harnic etc. Ma-ntreb ce zeu a-mpins in acel moment, usor, cu varful degetului, creionul de la urechea nasului, facandu-l sa cada-ntre lucrusoarele de pe tava? Fapt este ca m-am repezit imediat la creionul ce nici nu trebuia sa fie acolo, l-am insfacat cu toata puterea si nu i-am mai dat drumul, nici n-am mai vrut sa iau altceva de pe tava.   Intr-un fel, tot ce-am scris de-a lungul vietii mele am scris, de fapt, cu acel creion de tamplarie pe care soarta mi l-a pus de la-nceput intre degete. Batatura pe care-o am de la nenumarate pixuri si stilouri si creioane pe degetul mijlociu e singurul semn de munca grea pe care-l am pe trup, si sunt mandru de ea ca de o medalie de onoare. | opere istorice din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

46. Baltagul - Mihail Sadoveanu

Stapane, stapane , mai cheama s-un cane...   Cu Baltagul, Mihail Sadoveanu se aseaza mai putin in inima literaturii romanesti, unde l-au asezat cele peste 50 de volume, ca tot atitea aspecte ale lumii careia el, povestitorul, i-a dat viata, cat in inima propriei sale literaturi. Baltagul se mentine in zona aceea superioara de mister si de poezie, inceputa cu Hanu Ancutei si continuata in buna parte de Zodia Cancerului. Baltagul, constituie, sub raportul inventiei, reconstituirea acelei crime pastoresti despre care vorbeste balada Mioritei, si meritul lui sta mai putin in fabulatia, ingenioasa, desigur, a acestor intamplari, cat in rezonanta lor in mijlocul naturii singuratice si in maiestria cu care-si poarta de-a lungul drumurilor din munte eroina, apriga, voluntara, dar si iluminata, pe Vitoria,vaduva ortomanului pastor Nechifor Lipan. Drama omeneasca, povestea din Baltagul poarta totusi un pronuntat accent de mare balada, romantata, de mister cosmic, aici rezolvindu-se epic, dupa cum in Hanu Ancutei se rezolva feeric. A fi pastrat acestei povestiri, germinata in glastra de clestar a Mioritei, toata puritatea de timbru a baladei si tot conturul ei astral — iata in ce sta intaiul dintre merite si cel mai pretios al Baltagului.  Munteanului i-i dat sa-si castige painea cea de toate zilele cu toporul, ori cu cata. ...Cei mai vrednici intemeiaza stani in munte. Acolo stau cu Dumnezeu si cu singuratatile, pana ce se imputineaza ziua. Cartea prezinta si ilustratii. Fragment: "Cum a facut nevasta lui Lipan calea intoarsa, vremea s-a zbarlit. S-a rasucit vantul si a prins a bate de catra miezul-noptii. Dezgheturile au stat. Lumina a slabit in dosul paclelor. Cu aceasta suflare rece in spate si pe sub fuga aceasta de nouri subtiri, cei doi calatori au umblat in tacere ca printr-o tara noua. Abia o vazusera in ajun si acuma n-o mai cunosteau. Caii bocaneau cu potcoavele lui mos Pricop prin gloduri inghetate si grunzuri. Drumurile si potecile erau pustii. Ferestrele crasmelor degeaba aratau covrigei uscati in gaturi de sticla cu bauturi colorate. Aveau un aer de parasire si dezolare. Asta insa pentru putina vreme, caci biruinta deplina a soarelui nu putea sa intarzie. Toate stateau ca-ntr-o asteptare. Cand vor porni iar la vale puhoaiele, trebuiau sa duca o veste noua. Asa dezlega Vitoria intelesul acestor infatisari schimbate. La marginea celei din urma Dorne, cum intrau, era crasma dupa randuiala. Au descalecat s-au lasat caii unul langa altul, fara sa-i lege, fara sa le deie graunte. S-a ridicat de dupa gratiile tejghelei o femeie, care se silea sa opreasca, cu palma, cascaturi somnoroase. Vitoria a poftit o garafa de vin s-a cerut si al treilea pahar. Crasmarita a asezat la rand si al treilea pahar. Au vorbit putine lucruri despre vreme, despre nutretul vitelor. Desi somnoroasa, fiind femeie si crasmarita pe deasupra, gazda n-a lipsit sa-si puie intrebarile cunoscute." | opere istorice din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

47. Iubitelor mele prietene - Irina Binder, Carmen Voinea-Raducanu -

Cea mai noua carte scrisa de Irina Binder si Carmen Voinea-Raducanu . Nu cautam nimic in viata cu mai multa pasiune si ardoare precum tovarasia unui suflet. Nimic nu ne aduce mai multa implinire si fericire precum impartasirea, comuniunea si daruirea iubirii. Celalalt, prieten sau iubit, ne este deopotriva agonie si extaz, placere si durere, bucurie si dezamagire.  Insa, oricum s-ar desfasura si incheia o relatie, de prietenie sau de iubire, ramanem de fiecare data cu ceva pretios, inestimabil: intelepciune…    Prietene intr-ale scrisului si intr-ale vietii, Irina Binder si Carmen Voinea-Raducanu ne marturisesc in cartea de fata suisurile si coborasurile pe care le-au trait cu oamenii din viata lor. Fiecare experienta, sublima sau dureroasa, le-a adus lectii importante si nu le-a stirbit deloc dorul si dorinta de a-i cunoaste pe oameni, cu bune si cu rele. Cartea Iubitelor mele prietene se constituie ca o colectie de caractere, un ghid de calatorie prin meandrele relatiilor si un sprijin puternic pentru fiecare dintre noi in Calatoria spre sufletul celuilalt si spre propriul suflet.  Va rog sa nu uitati ca viata este un dar si, ca orice dar, trebuie pretuita si impartita doar cu cei care merita. Care va merita. Fiti pace, bucurie si iubire si va asigur ca viata va va rasplati cu povestea minunata pe care o meritati! A voastra prietena, pana la sfarsit, Irina Binder Orice prietenie este marcata de un simbol, de un moment, de un sentiment, de un cuvant. Prietenia dintre cele doua autoare Irina Binder si Carmen Voinea-Raducanu s-a nascut din pasiunea pentru scris, pentru oameni si povesti de viata. „Iubitelor mele prietene” este rodul acestei legaturi frumos conturate in randurile paginilor pline de sentiment. Cartea disponibila pe Libris.ro este "scrisoarea" semnata de cele doua autoare, menita sa mangaie orice suflet care a cunoscut iubirea, dezamagirea, fericirea, tristetea unei relatii romantice sau de prietenie pura. In dreptul destinatarului acestei „scrisori” este trecut orice suflet care asteapta alinare. Irina Binder si Carmen Voinea-Raducanu reusesc ca prin randurile acestei carti sa lase cititorilor lectii de viata, ganduri, indrumari pe care doresc sa le impartaseasca prietenelor si prietenilor de pretutindeni. Fragment din cartea "Iubitelor mele prietene" de Irina Binder si Carmen Voinea-Raducanu "Refugiu in lumea virtuala - Irina Binder V-ati gandit vreodata ca lumea virtuala o fi ea lume, dar ca viata virtuala nu este deloc o viata? Ca ne-am lasat cuceriti de asa-zisa realitate pe care ne-am construit-o in virtual si i-am daruit timpul nostru si multe sentimente, uneori aruncandu-le in neant, rareori castigand ceva benefic in schimb?  Daca ne-am scutura putin de amagiri, poate ca lucrurile s-ar asterne pe un fagas normal, poate ca toate clipele vietii noastre ar fi mult mai pline de bucurie si mai putin de rataciri si confuzie, asa cum patim de cele mai multe ori cand navigam in apele unor aparente lipsite de substanta, fara sa incercam macar sa schimbam ceea ce poate fi schimbat. Va indemn cu toata dragostea doar sa lasati deoparte iluziile frumoase, sa nu va mai multumiti cu floricele, cafelute, povesti si prajiturele virtuale, ci sa va luati inima in dinti si sa-i intalniti macar o data pe cei merituosi care v-au devenit prieteni in mediul virtual, pentru a-i imbratisa si pupa cu adevarat, pentru a le auzi vocea, rasul, pentru a le intelege emotiile din privire, acele emotii pe care cuvintele asternute de tastatura unui computer nu le pot reda niciodata, oricat de frumoase ar fi. Sa va oferiti unii altora flori reale, parfumate si colorate, sa beti o cafea adevarata impreuna, una proaspat rasnita si fierbinte, sa vorbiti ochi in ochi, ca de la suflet la suflet, si sa va bucurati de gustul adevarat al prajiturilor facute cu dragoste si cu ingrediente adevarate, nu croite din fotogramele unui modern aparat de imortalizat clipa.  Va mai imbii sa iesiti dintre cei patru pereti ai casei, fiindca natura abunda in sanatate si frumusete, pentru ca in afara zidurilor intre care ne ascundem nu sunt pericole, ci viata adevarata, plina de gust si savoare, viata care ni s-a daruit si care merita traita, apreciata la adevarata ei valoare si, mai ales, iubita.  Va mai povatuiesc, intotdeauna cu acelasi drag, sa va ridicati mai des privirea din telefon si tableta atunci cand sunteti in mijlocul lumii, fiindca ratati tot extraordinarul pe care il ofera o iesire din sine si din realitatea virtuala: natura, oamenii, frumusetea cerului, zambetele copiilor, privirea animalelor, ciripitul vioi ai pasarelelor, splendoarea multicolora a florilor, trunchiurile puternice ale copacilor, susurul frunzelor in bataia vantului, muzica sublima a curgerii apelor repezi ale unui parau de munte..."   | carti de literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

48. Fericirea e un ac de siguranta - Razvan Exarhu

In limba e placerea! Asta e una dintre vorbele favorite ale lui Razvan Exarhu, om de radio, de televiziune, bucatar si acum autorul unei carti cu fericirea in titlu. De la primul rand scris se simte ca ii place sa vorbeasca, in aceeasi masura in care ii place sa observe si sa asculte. E acel tip de povestitor pentru care tacerea si cuvintele sunt la fel de importante. Iar curiozitatea lui tandra si cruda, in acelasi timp, compune un tablou viu in care se amesteca emotiile primei zile de scoala, slapii tarsaiti ai romanilor, relatia dintre eschimosi si raw-veganism, revolta anti sistem, alcoolul, cartile, crucile facute in autobuze, prietenia, urzicile, cliseele, narcisismul din social media, ecologia, salata boeuf, hipsterii, postul, bunicul lui Bob Marley, traditiile pierdute, biciclistii aroganti, discutiile cu parintii, nostalgia, cretinii, obsesia pentru viata sanatoasa si multe alte subiecte care ne umplu vietile si conversatiile, ne indigneaza si ne emotioneaza pe toti. Umorul textelor este mereu dublat de o duiosie si de o sensibilitate care te pot face sa razi si sa plangi, la cateva randuri distanta. Iar cartea este construita ca sa poata fi citita de oriunde, ca o tava cu o prajitura care are alt gust in fiecare patratica, din care rontai incet si iti doresti sa nu se termine. Carte recomandata de  Mihaela Bilic in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". Fragment din carte: "Cum e omul... Din ciclul: orice fraier poate sa inceapa o viata noua de luni, eu am decis sa reincep sa slabesc de marti, adica de azi. Exista si subvarianta: orice fraier poate sa bea seara si inweekend, greu e sa bei de dimineata si zilnic. In fine, sa lasam istoria sa faca dreptate, daca o fi nevoie. Adaug ca, in acest ecosistem, dimineata se socoteste ca dureaza cam doua-trei ore dupa ce te-ai trezit, indiferent de ora. In ciuda aparentei, este haos in domeniul stiintei pe aceasta tema, iar specialistii vorbesc greu si neinteligibil. In orice caz, trece pe langa mine, acum zece minute, un prieten mancau si zice salivand: „Hai sa gusti o branzica!" Omul nou din mine sare imediat: „Nu, nu, nu, ca nu mai vreau sa..." Iar trei secunde dupa pauza de inghitit in sec, ridicandu-ma de pe scaun: „Ce branzica?" Cele mai bune trei gusturi Cand eram adolescent, mi-a explicat tatal meu, oarecum in gluma, ca nu poate tine postul ortodox cum trebuie pentru ca nu poate trai fara branza. Eram in liceu, nu prea exista branza in tara si categoricul declaratiei lui, desi iubeam si eu gustul asta, mi s-a parut usor deplasat. Dupa ce am mai crescut, genele greco-aromane au inceput sa lucreze subliminal si admit acum ca tatal meu avea dreptate, e aproape imposibil sa traiesti fara sa gusti din cand in cand niste branza. De cand am inceput sa lucrez in bucatarie, am capatat o oarecare distanta fata de mancare si am inceput sa-mi purific preferintele, sa elimin surplusuri. Asa am fost o vreme raw-vegan, vegetarian, ovo-lacto-vegetarian si acum flexitarian. I-am tot intrebat pe prietenii mei care sunt cele mai gustoase trei kestii pe care le-ar manca oricand. Pentru mine, cele trei gusturi perfecte sunt: untul, galbenusul si branza. Ok, si fragii. Dar pentru tine cum e? Care sunt cele trei gusturi care te fac sa inchizi ochii si sa plescai ca un aligator fericit? PS.: E interesant cum aligatorul poate exprima atat de bine satisfactia omeneasca, fara sa ni se para ciudat exemplul. Iata o tema insuficient abordata, deocamdata. Poate dupa ce o sa ajungem pe Marte, o sa intelegem ce bine traiam cu aligatorii in jur. " | opere istorice din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

49. Cand infloresc macii - Mihai Stefan | carti literatura romana

Intr-un satuc neinsemnat, din vara, de cand macii au inflorit, se petrec lucruri ingrozitoare. Toamna s-a lasat peste Iernati, e deja noiembrie, iar satenii trebuie sa tina piept tuturor relelor care se abat peste ei, tuturor necazurilor care par sa nu se mai sfarseasca... El, tanarul Mircea Z., vaduv din iunie, de cand Ea si-a luat zilele subit, are de dus o viata pe care de-abia si-o mai poate inchipui. Dar cum o sa traiasca cand soarta i se opune cu atata indarjire? Se va hrani la nesfarsit din vise tulburi si dulci, ca sa nu piara...? Ce te faci cand ramai singur si peste tine sunt azvarlite atatea blesteme? Pierderea fiintei iubite, molimi si moarte, animale cazute in chin, ciori insetate de sange, nebunie, intuneric, vise, maci si mult sange ‒ pe toate le vei regasi in romanul Cand infloresc macii. | carti din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

50. O moarte care nu dovedeste nimic. Ioana - Anton Holban

Facandu-si din Marcel Proust zeul tutelar, analist si teoretician al romanului romanesc modern, Anton Holban sondeaza adancimile sufletului uman, radiografiaza chinurile geloziei si isi surprinde eroii in relatie cu doua coordonate: iubirea si moartea. Scriitor modernist dominat de un temperament romantic, Holban are cultul autenticitatii si exceleaza in analiza psihologica. Personajul sau este cenzurat de luciditate, iar obsesia interpretarii fiecarui gest ii anuleaza spontaneitatea oricarei emotii. Cu romanele lui Holban sau ale lui Camil Petrescu intram intr-o zona abisala a cuplului, a iubirii, unde camera de rezonanta o reprezinta literatura, devenita o oglinda in care se rasfrang toate emotiile si toate reflectiile. - Angelo Mitchievici | carti de literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea ▸ verifică PDF

51. Suflet de portelan - Andreea Lichi

As vrea sa iau fiecare cuvant din acest jurnal si sa-l transform intr-un dans. As vrea sa cred ca oamenii se vor schimba pe ei si tot ce-i inconjoara. As vrea sa cititi si sa strigati de bucurie: Andreea traieste! As vrea ca de acum sa va ganditi de doua ori inainte de a pronunta numele Andreea... Eu, cu siguranta, o voi face. As vrea sa stiti faptul ca ziua de 27 martie reprezinta Ziua Mondiala a Teatrului. As vrea sa tineti minte ca Teatrul reprezinta Celebrarea Vietii! As vrea sa stiti ca 27 martie este ziua in care noi, oamenii, ar trebui sa celebram Viata. As vrea sa stii, Andreea, ca abia acum, citindu-ti marturisirile, invat din nou sa traiesc. As vrea sa fim impreuna pe 27 martie, celebrand Teatrul si Viata. Cititi, intelegeti, iubiti, iertati! Traiti. - Eliza Noemi Judeu, actrita   Am parcurs aceasta drama, drama unei vieti prea fragile, cu gandul ca suntem cu totii atat de mici si de neinsemnati in fata mortii. Am parcurs capitolele acestei carti, descoperind atat de multe realitati dureroase. Dar ce binecuvantare, ce minune in parintii Andreei! Cat sacrificiu, cata iubire, durere, umilinta, putere, cata speranta! Un copil, un suflet, o clipa de ratacire, un destin cu final nedorit. Daca vrei, poti aduce fericirea in viata ta, iar dorintele pot deveni realitate! - asta spune Andreeea la finalul cartii sale. Cititi, merita! - Luminita Anghel, artist   O carte extraordinara. O carte pe care o citesti tinandu-ti respiratia. Nu iti vine sa crezi ca ce citesti e realitatea de langa tine, o realitate pe care ai fi putut sa o traiesti chiar tu. O carte scrisa in limbaj de adolescent, pe intelesul tuturor, repede, pe nerasuflate, cu multe intamplari pe care oamenii refuza sa le vada. O carte pe care o recomand a fi citita si dezbatuta de catre copiii din clasa a XI-a, cu voce tare, in grup, la scoala, sub indrumarea dirigintelui, ca sa poata intelege ce inseamna teribilismul, cat de prudent trebuie sa fii cand dai examenul de conducere, ce consecinte dureroase pot avea loc din cauza unei clipe de neatentie sau a unei decizii gresite. O carte pe care o recomand parintilor pentru a putea intelege mai bine limbajul, zbuciumul din sufletul adolescentului, nevoile acestuia si gandurile interioare. O carte pe care o recomand medicilor si personalului medical, atat celor care empatizeaza cu pacientul, cat si celor care se tin mai retrasi. O carte pe care o recomand vecinilor care judeca dupa aparente. E o carte trista. Nu are happyend si nu stim cum se termina aventura. E o carte care va smulge o lacrima si celui mai necredincios dintre cititori. O carte care te trezeste la realitate. M-a impresionat nespus puterea supraomeneasca a personajului principal de a surmonta toate durerile, neplacerile, nedreptatile, suferinta sufleteasca, chinul parintilor si marginalizarea si... toate cele pe care autoarea nu le-a spus aici. O carte care ar trebui sa fie nu doar un indemn, asa cum spune autoarea la final, ci o materie de studiu pentru orice adolescent/a si parinte de adolescent/a. O uimitoare carte despre CURAJ. Curajul de a te naste din nou, altfel decat ai crezut ca te poti naste. - Monica Davidescu, actrita   Nu poti citi aceasta carte fara sa simti durerea in fiecare particica din propriul corp si fara sa te bucuri cand un suflet peticit renaste din propria disperare asemenea pasarii Phoenix. Cand suferinta se intalneste cu biruinta, impletindu-se in cel mai tainic mod, va da nastere celui mai frumos sentiment -CURAJUL. Curajoasa Andreea va obloji ea insasi sufletele chinuite, prin dragostea, empatia si implicarea cu care se va darui oamenilor! - Laura Fierbinteanu, psihoterapeut   Povestea de fata, in mod ironic, nu este o metafora. Este o poveste adevarata in cel mai profund sens al Adevarului, cu nume si prenume, fara inflorituri, fara apel la mici trucuri literare. Este o confesiune cu majuscula. Este Adevar. Iar daca esti un cautator (ca si mine) al sensului Vietii, in scrierea Andreei vei gasi acest sens, cu toate infinitele lui variatii. Si vei zambi amar, te vei cutremura, te vei emotiona, te vei infuria, te vei resemna, te vei inflacara, vei gasi Speranta, vei trece prin toate starile Universului. Iar la final, vei spune Multumesc, suflete de portelan, ai aparut prin povestea ta in viata mea, exact cand aveam nevoie de acel punct de sprijin in gasirea propriului echilibru! - Madalina Rotaru, scriitor, jurnalist   Am citit aceasta carte sufocandu-ma si straduindu-ma sa imi largesc barierele sufletului pentru a contine si procesa trauma, furia, neputinta si revolta. A fost pentru mine o ocazie de a ma conecta cu ceea ce omul devine in fata intamplarii absurde care schimba tot ceea ce stii despre tine si lumea ta, provocandu-ti toate limitele si limitarile. Acest text este o ajustare creativa la o existenta noua, poate cu mult mai putine posibilitati din punct de vedere fizic, dar mult mai profunda si autentica din punct de vedere al posibilitatilor de explorare interioara. - Alina Caprioara, doctor in stiinte umaniste   Mereu am fost fascinat de cei care au reusit sa demonstreze ca ceea ce gandesc e adevarat, chiar daca adevarul lor iti rastoarna ideile ori principiile, deschizandu-ti practic alte sfere ale cunoasterii. Exact cum spune Andreea, ea nu este o scriitoare. Insa acuratetea cu care descrie anumite situatii o duce acolo unde trebuie. Suflet de Portelan nu este o carte, ci un mesaj limpede pe care ar trebui sa-l citim cu totii. Pe langa povestea de viata a autoarei, in aceasta lucrare regasesti adevarata putere a omului. A omului drept, adevarat si curat sufleteste, dar si a opusului acestuia. Asa ca, draga cititorule, nu rata pentru nimic in lume aceasta carte. - Florin Stefanescu, jurnalist   O poveste impresionanta despre putere si dragoste de viata, captivanta si emotionanta de la inceput pana la sfarsit. Andreea ne invata cum sa ne ridicam atunci cand suntem la pamant, ne invata cum sa vedem culoare in toate lucrurile care par negre, ne face sa cautam si sa gasim bucurie in vietile noastre. O carte scrisa cu sufletul, o carte pe care o recomand tuturor. - Camelia Potec, campioana olimpica la inot   Am patruns si am trait pe deplin in lumea simtamintelor, trairilor, suferintelor, durerilor si tuturor starilor pe care le-ai exprimat. Prin atitudinea si personalitatea ta dai oamenilor aflati in situatii asemanatoare, si nu numai, multa incredere, putere de mobilizare, optimism si speranta pentru a face fata avalansei de griji, emotiilor negative, suferintelor cu care se confrunta zi de zi, redescoperind adevaratul sens al scurtei noastre existente pe acest pamant. - Marioara Popa, fondator si presedinte la Centrul Daniel   Multumim pentru acest periplu de emotii si trairi intense! Esti un OM MARE cu un suflet de portelan care, desi s-a spart, reusesti sa aduni bucatile si sa le lipesti cu mare curaj, perseverenta si creativitate. Cartea ta reprezinta un mesaj puternic din suflet pentru suflete, prin care imprastii speranta si trezesti constiinta in inimile triste. - Marinela Rata, conf. univ. dr.   Este un debut literar ce parcurge cu maiestrie o poveste adevarata, dura si trista, dar cu un final care te face sa apreciezi viata, speranta si dorinta de a depasi obstacole. Autoarea transmite un mesaj de incredere in puterea de a lupta cu neputinta, frustrarea si multiplele incercari ce pot sa apara. Frumosul, sensibilitatea si dragostea celor din jur pun aripi in loc de picioare si deschid nenumarate poteci care sa fie explorate, parcurse si dezvoltate in viitoare scrieri la fel de reusite! - Gabriela Achihai, presedinte FSC   Sfarsitul ce obliga la identificarea punctului de inceput al cautarii... Acesta este terenul in care, odata ce a fost aruncata, mingea destinului eroinei se rostogoleste haotic pentru o vreme. Singura forta ce o poate dirija este cea launtrica, insailata din ezitare si revolta, din adaptare si atitudine profund interogativa, poate, cel mai adesea, din stari extreme. Insa nobletea simtirii pune in umbra efemerul ,,normalitatii", dand impresia patrunderii pe un culoar ascensional salvator. - Ana Maria Egarmin, prof., inspector scolar general adjunct | literatura romana carti

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

52. Solenoid - Mircea Cartarescu | cele mai bune carti din literatura romana

Stocul exemplarelor semnate de catre autor a fost epuizat . „Vreau sa scriu o dare de seama despre anomaliile mele. In viata mea obscura, in afara oricarei istorii, si pe care doar o istorie a literaturii ar fi putut-o fixa in taxinomiile ei, s-au intamplat lucruri care nu se intampla, nici in viata si nici in carti. As fi putut scrie despre ele romane, dar romanul tulbura si ambiguizeaza sensul faptelor. As putea sa le pastrez pentru mine, cum le-am tinut pana acum, si sa ma gandesc la ele pana-mi crapa capul in fiecare seara in care stau ghemuit sub patura, pe cand afara ploaia izbeste furios in geamuri. Dar nu mai vreau sa le pastrez doar pentru mine. Vreau sa scriu un raport, desi nu stiu inca in ce fel si ce-am sa fac cu paginile astea. Nu stiu nici daca e timpul potrivit pentru asta. Inca n-am ajuns la nici o concluzie, la nici o coerenta, faptele mele sunt vagi fulgerari in netezimea banala a celei mai banale vieti, mici crevase, mici inadvertente. Formele astea informe, aluziile si insinuarile, accidentele de teren uneori insignifiante in sine, dar capatand, luate-mpreuna, ceva strain si obsedant, au nevoie de o forma ea insasi noua si neobisnuita ca sa poata fi relatate. Nu roman si nici poem, caci ele nu sunt fictiune (sau nu pe de-a-ntregul), nici studiu obiectiv, fiindca multe dintre faptele mele sunt singularitati ce nu se lasa reproduse nici macar in laboratoarele mintii mele.“ „Primul meu gand, odata-ncheiata lectura, a fost sa-mi scriu pe cartea de vizita «Eu am citit Solenoid». E un eveniment care-ti taie oarecum viata in doua: cine va citi cartea va inceta sa mai fie un cititor de rand.“ (Gabriel LIICEANU) | carti de literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

53. Barbatii sunt niste porci - Rodica Ojog-Brasoveanu

Dornica sa-si gaseasca un partener de Revelion, o femeie da anunt la ziar. O tanara trece prin clipe de cosmar dupa ce isi afla viitorul de la o ghicitoare. Doi batrani incearca sa supravietuiasca doar cu o pensie foarte modesta. O adolescenta are probleme in dragoste. O pensionara trece printr-o adevarata aventura cand hotaraste sa se recasatoreasca. Un cuplu instarit descopera ca i s-a furat un tablou dupa o petrecere. O patroana de bordel incearca sa ascunda o crima. Povesti despre oameni de toate felurile, in care umorul face casa buna cu inteligenta sclipitoare a scriitoarei. „Nu intereseaza amanuntele legate de proces, de palmaresul infractional al Tanei, de hotiile si escrocheriile ei, care opera sub cele mai neasteptate travestiuri. Important pentru povestirea de fata este faptul ca a fost condamnata la cinci ani privare de libertate. Doru o vizita lunar – ma intrebam cum de i se acordasera vorbitor si dreptul de a aduce pachete, nefiindu-i nici sot, nici ruda apropiata, asa cum prevedea regulamentul penitenciarelor –, o asigura de fiecare data de fidelitatea lui, o parasea abia stapanindu-si lacrimile si din ce in ce mai indragostit.“ | literatura romana carti

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

54. Fluturele negru - Radu Paraschivescu | carti de literatura romana

Cand scrie proza, Radu Paraschivescu e un fel de arteziana fictionala. Are o capacitate de autopunere in scena naucitoare. Istoriile sunt ingenioase, arborescente, complicate. Au mereu nevoie de un challenge cultural, cat mai surprinzator cu putinta, frizeaza reconstituirea istorica, biografia literara, dar nu se tin de gen, ci merg acolo unde-l duce pe autor placerea scrisului, slujita pana la performante de nivel digital. Sunt aproape convinsa ca ar scrie la fel de bine in orice maniera, pe orice subiect, oricat de incarcat cultural, istoric si textual, pentru ca s-a nascut cu o gena de iluzionist, pe care – intelept si nemilos cu sine – si-o dreseaza prin literatura. – Tania Radu   Fluturele negru este romanul unei predestinari in care fiecare amanunt – copilaria chinuita, maestrul iubit, dar aflat intr-o alta varsta a picturii, amorul novelesc pentru o femeie pierduta, dar mai ales spectrul mortii-prietene, viziunea fluturelui negru in fiecare gest, vis, intamplare – isi are rolul sau. Nu exista scapare din universul negru al lui Caravaggio – pare a ne spune povestitorul din alt timp –, nu exista scapare in afara scurtului moment in care, printr-un tertip (de ordinul creatiei din nimic), artistul ne obliga sa privim altfel figurile sale ambivalente, concupiscente sau suave, fructele sale pline de o seva artificiala, «cinele de taina» necanonice si neconventionale. – Simona Sora | opere istorice din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

55. Sa nu razi :(( - Raluca Feher | carti de literatura romana

Sa nu radeti.... Dar nici nu o sa puteti. Cartea asta doare, exaspereaza. O iubire materna, ca o ura grea. Ura ca nu esti Cenusareasa, oricati pantofi ai, ca universul nu se oranduieste in cercuri concentrice de rasplati. Ca nu sta drepti, la ordinele tale. Pe care nu stii sa le dai, fiindca ai pus re-ul inaintea sentimentului. Fiindca ai numai raspunsuri si nicio intrebare. Fiindca virtutea principala pe care o corcolesti la piept este despre ce nu esti si ce nu poti, intr-o lume care conspira impotriva ta. A ta, Buricul absolut al pamantului. Mama, Gaia, Glia. Tellus Mater. Pantec si mormant. Nu. Nu o sa radeti. Dar cred ca veti simti, trai, intelege mai bine fatal/ismul. Cordonul ombilical netaiat la timp de sabia Liberului Arbitru. Personajul acela lipsa din cultura noastra mioritica. Personajul dupa care tanjim pana la streangul in care ne atarnam propria neputinta.   Sa nu razi :(( este o experienta limita, ascunsa de obicei de mituri si taceri. Doare, exaspereaza. Elibereaza. - Mihaela Miroiu, filosof, scriitoare   Pentru proza pe care ne-o propune Raluca Feher putem prelua, intr-o formula redusa, ceea ce a spus candva un ganditor care a marcat istoria reflectiei: sa nu razi, sa nu plangi, doar sa intelegi. Si, de fapt, ce avem noi aici? Ceva consistent si, pentru literatura de azi, luminos si incitant. Ceva care, intre altele, ne indeamna sa parafrazam formula invocata mai sus. Fiindca despre literatura pe care o face Raluca Feher, cu o siguranta de sine extraordinara, cu nerv, cu o taietura a frazei care tinde spre o (binevenita pentru proza) precizie de tip chirurgical, si, ingaduiti aceasta, cu gratie si sarm, se poate spune imediat si bine-meritat: sa nu razi, sa nu plangi, sa intelegi; dar si sa admiri, sa te bucuri. Si sa dai mai departe. Si anume: sa te bucuri si sa dai mai departe literatura de foarte buna calitate! - Cristian Patrasconiu, jurnalist cultural   Unii ar spune ca Raluca Feher e o publicitara care a vazut lumea. Dupa ce i-am citit cartile, stiu ca e o povestitoare dusa cu capul care deschide la nesfarsit cutiutele lumii, cautand un inteles. Iar ceea ce gaseste e, fara exceptie, absurd, vesel sau doar infricosator. Ca e departe, ca e aproape, lumea e altfel, dar la fel peste tot: dusa cu capul. Dupa ce citesti, te prinzi ca lucrurile pe care te-ai bazat toata viata stau invers. Oamenii supravietuiesc in zeci, sute de lumi cu care sunt obligati sa negocieze si carora li se supun, pana la urma. Cartea de fata este o Feher la patrat. Adica doua: autoarea si eroina ei, Diana, care povesteste fara sa mai scoata un cuvant (ar fi si greu, cu o funie in jurul gatului!) istoria esecului personal. Este un roman, dar si o carte de povestiri, de memorii, o carte dusa cu capul. Pe scurt, nu ofera nicio speranta. Ceea ce insa o deosebeste fundamental de tomurile care vestesc sfarsitul lumii e tonul. Iar acest spectacol de cuvinte in miscare ascunde ceva imobil: omul, incapabil sa evadeze dintr-un destin nesuferit. - Florin Iaru, scriitor   In viata reala, Raluca Feher este director de creatie la CAP si unul dintre fondatorii Frontline Club Bucharest, filiala romaneasca a unuia dintre cele mai faimoase cluburi de presa din lume. In viata ideala, Raluca este o exploratoare curioasa, calatoare printre vorbe si povesti, prin teritorii batatorite sau inca nedescoperite. Cititi-o pe https://feher.live/.   De aceeasi autoare, la Editura Trei au aparut volumele America dezgolita de la brau in jos I si II si Splendidul loc al fericirii supreme.   Sa nu razi :(( este o carte despre mame si fiice, multe mame si multe fiice care au ajuns sa semene cu mamele lor, femei neterminate si femei neincepute. Este o carte pe care am eliminat-o ca pe-o piatra la rinichi. Si tot nu ma simt mai bine. – Raluca Feher Fragment din romanul "Sa nu razi :(( " de Raluca Feher: "Mama lui Cosbuc si Mama Elisabetei Bostan. Mame mandre cand al mic a luat premiu. E fii-miu, seamana cu mine, ca tac-su e un porc ordinar. Bine ca nu a mostenit nimic de la tac-su. Mame cu gladiole si mame cu garoafe, copii impodobiti ca niste cai scosi la parada, purtand in spate orgoliile parintilor, de profesionisti care, daca stiu sa faca ceva, apai stiu sa faca oameni. - Cu ce va ocupati, doamna Matei? - Fac oameni. Si inca ii fac bine. Pe Vlad 1-am gresit putin, ca nah, e primul si nu stiam cum se face. L-am cam rasfatat, dar acum nu va faceti griji, il iau fin la satar si o sa iasa un baiat perfect, un roman adevarat, care va face cinste patriei sale, Republica Socialista Romania. Vlad nu a facut cinste patriei, desi a fost prins de Revolutia din 1989 la Bistrita si ar fi putut sa se remarce in lupta. Dar, ce-i drept, nu a fost nicio lupta. Vlad a stat toata ziua, buna ziua in garnizoana. Chiar si in lipsa luptelor sau poate tocmai pentru ca nimeni din unitatea de vanatori de munte nu a iesit pe strazi, populatia a fraternizat cu armata spunand: armata e cu noi, armata e cu noi!!! Apoi populatia a trimis mancare si bautura, iar Vlad si colegii lui au stat si s-au uitat la televizor la bataliile din Bucuresti si Sibiu, din Cluj si Brasov, au mancat carnati si slana si au baut vin rosu, apoi au ciocnit un paharel de horinca atunci cand au vazut inregistrarea cu parintii nati-unii cazand secerati de gloante la Targoviste, si frate-miu s-a intors acasa foarte gras. Prima permisie a fost la cinci luni dupa Revolutie, se facuse cat un porc pana atunci." | carti din literatura romana care trebuie citite

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

56. O sa ma stii de undeva - Petronela Rotar

O sa ma stii de undeva e ca o matriosca din papusi de sticla, cu care umbli c-un fel de teama, sa nu le scapi si sa se strice, dar apasa fara frica, intra, trage, priveste-le, studiaza-le, citeste – au trecut prin multe, au rezistat in lumea reala si au sa reziste si-n varianta lor hirtioasa. (…) Dupa ce-o sa citesti cartea ei de debut, o sa exclami precum o tenismena care tocmai a cistigat un turneu foarte important – WOW! – si de aici incolo o sa stii exact de unde o cunosti. - Mihail Vakulovski Scrisul acestei femei frumoase din toate unghiurile de vedere si de simtire nu se savureaza. Se musca, se mesteca, se-nghite drag. E dulce si te ustura. Incantatie samanica este aceasta, nu scriitura. Vrajitorie curata careia n-ai cu ce sa vrei sa i te sustragi. Curgi cu ea, te-amesteci si te umpli de buna mireasma. Pentru ca ea e buna si se da. Pentru ca ea e atat de buna incat te restituie tie-ti. Cuvinte-flori-de-camp care nu se aduna-n manunchiuri, ci se rasfira-n… poeme. L-am auzit pe Iulian Tanase zicand c-asa se cheama povestile-poeme. Indata m-am gandit la Petronela, c-o stiu de undeva, din miezul nestricat al lumii, din timpurile-n care nu i se despartisera apele si nici vantoasele in asta si cealalta. Pe cand aveam noi ochi multi de heruvimi si aripi sase de serafimi. - Ana Barton Fragment din cartea "O sa ma stii de undeva" de Petronela Rotar: "Buna dimineata numele meu de botez este Petronela. celalalt nume al meu e Elena. detest craciunul si luna decembrie de cind ma stiu.  decembrie e o luna de vinatai, bataturi si moarte. in decembrie, de craciun, cind eram eu mica, a murit tata-mare. il iubeam tare pe tata-mare fiindca ta-ta-mare era mare si bun si se punea in fata lui tata. tata-mare ma iubea, desi nici el nu imi spunea. simteam eu. dar s-a dus. in alt decembrie sinistru, nu am mai fost, brutal, floare. fusesem o floare mica de tot.  tot in decembrie, tot de craciun, l-am gasit pe raposatul, proaspat major, sinucis in spital. si el era mare, a avut noroc, nu i-a cedat inima. eu nu m-am sinucis iarna, ca iarna nu e anotimpul meu, am ales o zi frumoasa de primavara. la spital a venit sa ma viziteze Sita, proful de romana, care credea ca sunt talentata si imi publica poeziile in revista scolii. in aproape fiecare decembrie am fost singura. de murit, raposatul mi-a facut un favor si a decedat vara. ani in sir, decembrie a fost sinonim cu spitalele bigudiului mic. acum doi ani, tot in decembrie, m-au sunat de la liceul bigudiului mare. sa vin repede, ca a luat pastile. sa stau linistita, ca au sunat ei la ambulanta. ma gindesc ca toti oamenii misto pe care ii stiu au incercat sau s-au gindit macar sa se sinucida. asta asa, ca sa bifeze si optiunea asta. sa nu te gindesti deloc la suicid mi se pare nesimtire. sa iti iasa, prostie. si oricum, mamele nu au acest buton de exit. tot in decembrie, la inceput, am venit acum citiva ani dintr-o vacanta calda, iar tata era paralizat pe partea dreapta si incapabil sa mai vorbeasca. si tot decembrie, demult, era, cind m-am maritat cu burta la gura si nu a fost nicio scofala. buna seara. numele meu de botez e Petronela. am 37 de ani si aseara a venit si la mine, in sfirsit, mosul. nu eram suparata pe el ca m-a lasat sa astept atit.  celalalt nume al meu este Elena. nu am nimic cu luna decembrie. e o luna misto." | carti din literatura romana care trebuie citite

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

57. Rastignit intre Cruci. Cartea 3 - Vasile Lupasc-Sfintes

Rastignit intre Cruci. Cartea a III-a   Continuare a primului volum din trilogia de fictiune istorica Rastignit intre Cruci, aceasta carte continua intamplarile bazate pe adevar istoric ale lui Vlad Tepes Voda si ale celor 4 cavaleri din garda sa. Unde esti tu, Tepes Doamne?… astazi mai mult ca oricand… Este incurajator sa mai gasesti oameni care sa simta ca tine, care sa aiba talentul scriitoricesc si tinuta morala necesara pentru a adanci istoria noastra, istoria victoriilor si a tradarilor marilor voievozi eroi. - Nicolae Covaci, Phoenix   Vasile Lupasc a lasat deja ceva nemuritor! Indraznesc cu modestie, in numele meu si chiar al celorlalti actori, sa-mi plec fruntea in fata autorului romanului Rastignit intre Cruci si al piesei de teatru ce i-a urmat. - Ion Haiduc Rastignit intre Cruci este cartea pe care o asteptam cu totii de la 1897 incoace. Dupa romanul cu vampiri al lui Bram Stocker niciun roman istoric nu a spus povestea adevaratului Dracula cu atata acuratete si farmec. Scris chiar in orasul regelui Dracula, Targoviste, de catre un istoric roman, Rastignit intre Cruci este o carte cu nimic mai prejos decat Cei Trei Muschetari sau recentele Lord Of The Rings sau Hobbitul. - David Scott, scriitor, U.K. | opere istorice din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

58. Strainul de langa mine - Irina Binder

Strainul de langa mine este noua carte semnata de autoarea bestsellerelor: Fluturi si Insomnii, Irina Binder. Noul roman are ca eroine trei prietene, “de varste diferite, cu povesti diferite, demente, dar reale suta la suta”. Cartea este inspirata si de aceasta data din realitate si promite povesti picante, fara cenzuri. Strainul de langa mine Este omul caruia i-ai daruit timp de multi ani – poate o viata intreaga – cele mai bune ganduri, visuri, sentimente si realizari ale tale. Este vecinul sau colegul cu care te intersectezi uneori, cu care poate ca te si saluti si care isi traieste bucuriile si tristetile vietii la o usa sau la un perete distanta de tine. Este necunoscutul pe care hazardul sau Destinul ti-l aduce in cale intr-o buna zi, pret de o conversatie ce iti schimba viata. Este acel miez al tau adeseori lasat in tacere, in uitare, dar care isi face auzita vocea deopotriva stranie si familiara atunci cand te privesti cu adevarat in oglinda. Cine esti Tu? Cine este Celalalt? Cu stilul ei inconfundabil si cu finetea si curajul care au cucerit definitiv milioane de cititori, Irina Binder sparge si de aceasta data tiparele, obisnuintele si prejudecatile, pentru a lasa vederii ceea ce suntem cu adevarat si pentru a ne rafina privirea ca sa vedem cine ne este realmente Strain si de ce. Privirea patrunzatoare a Irinei Binder si scriitura ei puternica si delicata in acelasi timp urmaresc in "Strainul de langa mine" volutele unor destine reale, familiare multora dintre noi. Autoarea cauta in toate pliurile existentei Adevarul despre sine si despre ceilalti. Intrucat viata are o consistenta instabila, identitatile si adevarurile par si ele inconsistente, dupa cum descopera personajele din Strainul de langa mine, dupa cum descoperim si noi cu fiecare om intalnit pe Cale. M-am gandit la un moment dat sa nu exagerez, dar o voi scrie asa cum simt, fara cenzuri... Sunt sigura ca o sa va placa si ca veti indragi mult personajele. Povestea este inspirata din realitate. Sper sa reusesc sa va transmit emotiile personajelor, dar si mesajele pe care le ofera povestea. - Autoarea Fragment din romanul Strainul de langa mine, de Irina Binder "Perioada aceea a fost un chin pentru Adela, care nu intelegea lipsa sotului ei, nici indiferenta si tacerea cu care o tortura atunci cand era acasa. L-a banuit de infidelitate, insa se temea atat de tare de o asemenea nenorocire, incat refuza evidentele, nedorind de fapt sa afle adevarul. Suferea in tacere si nu-i punea intrebari. Se straduia sa ii faca pe plac, sa ii fie lui bine, sa-i dea toate motivele sa vina cu drag acasa si sa fie multumit de ea. Insa el era din ce in ce mai distant, se purta de parca nici nu o mai vedea. Era irascibil, se plangea mereu de lipsa timpului si de oboseala. Pleca in delegatii, iar in weekenduri isi facea de lucru la casa parintilor lui, care locuiau la cateva sute de kilometri distanta. Nu o lua cu el, motivand ca merge acolo sa munceasca si sa repare o casa, pe care ei doi ar fi urmat sa o mosteneasca intr-un viitor indepartat. Intr-o zi, Adela a sunat la parintii lui si a aflat ca el nu fusese pe acolo. Si chiar de foarte multa vreme. A stiut din momentul acela ca el o minte, dar a asteptat sa ii spuna el tot ce se intampla. Numai ca domnul si stapanul inimii ei nu i-a spus nimic, iar Adela era din ce in ce mai singura si mai trista. Gatea pentru el si il astepta, dar el abia daca ajungea acasa noaptea tarziu, motivand ca lucreaza peste program. Asa a inceput sa isi aline ea singuratatea si sa-si umple golurile sufletesti cu mancare, iar in cateva luni a fost de nerecunoscut. S-a ingrasat cu peste treizeci de kilograme. Mancarea era refugiul ei. Nu avea nimic altceva. Cu cat se ingrasa mai tare, cu atat el o admonesta si ii adresa remarci umilitoare, care o faceau sa se refugieze si mai tare in viciul ei. Incerca sa umple cu mancare golurile sufletesti, insa reusea doar sa-si umple stomacul, nu si sufletul. N-a avut pe nimeni s-o opreasca din sinuciderea aceea lenta. N-a avut prieteni carora sa li se destainuie, s-a simtit singura si inutila, iar sotul ei nu ratase nicio ocazie sa-i aduca aminte ca ea nu mai este ca la inceput, ca s-a ingrasat peste masura, ca nu se mai simte atras de ea. " | literatura romana carti

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

59. Pachet: Eu, cea de pe locul doi - Cezara Zamfir

Pachetul Eu, cea de pe locul doi contine cele 2 volume semnate de Cezara Zamfir:  Volumul 1 (202 pagini)  Volumul 2 (310 pagini) Eu, cea de pe locul doi este inspirata dintr-o multitudine de surse si prezinta perspectiva personajului principal feminin referitor la identificarea pe locul doi in absolut orice aspect al vietii ei, negasind puterea sa depaseasca acesta conditie. Momentul culminant este acela al descoperirii faptului ca si un sentiment atat de nobil precum iubirea, o poate plasa pe acelasi loc, facand-o sa isi defragmenteze, psihologic vorbind, personalitatea, astfel ajungand de nerecunoscut atat pentru cei apropiati cat si pentru societatea din care face parte. Pornind de la premisa ca toti ne nastem inocenti si neatinsi de defectele clasice ale societatii, cartea urmareste povestea unei tinere ce cunoaste suferinta la limitele ei cele mai acerbe, se redescopera si decade moral prin intermediul unei aventuri pe care o are cu un barbat insurat. Prin aceasta poveste, incerc sa urmaresc traseul psihic si nu numai al tinerei Amalia, ce invata pe parcurs ca doar in ea va gasi puterea necesara sa treaca de fiecare data peste orice obstacol pe care i-l impune soarta. Aceasta poveste este una clasica si de actualitate in acelasi timp. Ea nu vrea sa multumeasca publicul feminin cu oratorii motivationale, nu vrea sa judece pe nimeni, nu vrea sa atraga atentia asupra infidelitatii ci vrea sa expuna din toate punctele de vedere, un caracter cat se poate de obisnuit al societatii de zi cu zi care decade, se schimba, invata sau nu din greseli si intr-un final ia decizii ce vor genera consecinte indiferent de situatie. Cheia acestor consecinte este asumarea, ceea ce naste o batalie interioara in Amalia creionata in carte la nivel semi-erotic si psihanalist.    | opere istorice din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

60. Moara cu noroc. Popa Tanda. Budulea Taichii ed.2017 - Ioan Slavici | carti din literatura romana care trebuie citite

Colectia „Marii Clasici" subsumeaza textele autorilor pe care istoria literaturii romane i-a transformat in mituri fundamentale. Un demers simbolic care a convertit lectura acestora constrangere placuta... Pentru a iesi din acest paradox, am insotit fiecare dintre capodopere cu o fisa de portofoliu, ilustrata cu imagini inedite din viata si opera autorului, si un dosar critic care cuprinde un studiu introductiv si o selectie a celor mai inspirate fragmente de analize si comentarii literare. Istoria literaturii romane din secolul al XIX-lea inregistreaza prin Ioan Slavici extinderea ariei de existenta a geografiei culturale nationale. Articolele publicistice, Novelele din popor si romanul Mara infrunta posteritatea, fiind unele dintre expresiile spiritualitatii romanesti. In evolutia prozei epice romanesti, Ioan Slavici este cel care face trecerea de la „ideea de taran" la aceea de taran ca tipologie umana intrinsec definita, in concordanta cu ceea ce Mihai Eminescu numea poporului romanesc". - Lucian Pricop | carti din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

61. Fetita care se juca de-a Dumnezeu - Dan Lungu | carti literatura romana

Titlu disponibil cu autograf; inca 42 exemplare disponibile. Romanul Fetita care se juca de-a Dumnezeu a fost distins cu Premiul National de Proza al Ziarului de Iasi, editia 2015 Un roman surprinzator, emotionant si plin de umor care exploreaza, prin ochii inocenti ai Raditei si cei ai mamei sale, un fenomen ce a marcat profund Romania postcomunista: emigratia temporara. Pentru a-si scoate familia din impas financiar, Letitia hotaraste sa plece la munca in strainatate pentru citeva luni. Prin intermediul unei cunostinte ajunge la Roma, in Italia, unde face menaj si ingrijeste de batrina familiei Bosse, Nona. Intimplator, intilneste o fosta colega de liceu, Laura, o veterana a locurilor de munca precare, fire puternica, spontana si onesta, care ii deapana povestea ei de emigranta. Acasa, au ramas cele doua fetite: Radita – sensibila, introvertita – in grija bunicilor si Malina in cea a sotului Letitiei, Vali. Aflata la inceput de scoala si puternic atasata de mama sa, Radita sufera in urma despartirii asa cum numai copiii pot sa o faca, cu tot corpul si toata imaginatia. Cele citeva luni preconizate se tot lungesc, planurile de viitor sufera mereu schimbari, iar efectele secundare ale plecarii se dovedesc imprevizibile. Ne aflam in fata unui roman tulburator, in care sint imbinate subtil o varietate de teme: copilaria, inocenta, instrainarea, confruntarea mentalitatilor, relatiile de cuplu sau reconfigurarea identitatii. Totul intr-o constructie plina de tensiune si cu un limbaj proaspat, efervescent.   Fragment din cartea "Fetita care se juca de-a Dumnezeu" de Dan Lungu:   "La inceput, chiar cand l-a nascocit, jocul nu avea nici un nume si probabil ca nici nu i-ar fi dat vreunul, fiindca nu vorbea despre nimeni cu el, dar intr-o zi, cand Buna era in toane faine, i-a povestit cum sta Dumnezeu in ceruri si are grija nu numai de fiecare om, ci si de fiecare vietuitoare si planta, si atunci a stiut ca ea se juca de-a Dumnezeu. Abia apoi s-a gandit ca batranul cu barba alba care aducea ploaia si misca vanturile cum voia el s-ar fi putut supara pe ea, dar, daca avea sufletul bun, nu trebuia sa se necajeasca, fiindca nu era treaba serioasa. Pentru El era de munca, nu gluma, la atatea milioane si milioane de oameni, furnici, broaste si fire de iarba, insa pentru ea, care avea grija de cativa elevi in curtea scolii, trecatorii din fata cofetariei ori cheliile din parculet, nu era decat un joc.  Cand se satura de dat porunci, picioarele ii amortisera. Se lasa pe spate si se rasuci catre interiorul terasei de pe bloc, ajunse cu nasul in carton, se rostogoli si, in fine, ajunse cu fata in sus. Privitul cerului era cel mai periculos dintre jocurile ei secrete, dar ii era imposibil sa se abtina de la el. Iar privitul cerului de pe bloc nu se compara cu nimic altceva, fiindca nici din gradina, nici din copac si nici macar de pe magazia de lemne nu se vedea atat de curat, fara pic de margini. Era periculos fiindca mereu uita ca are o bunica, ca trebuie sa ajunga acasa si mereu se putea lasa cu o chelfaneala zdravana. Si mai era periculos fiindca, indiferent daca isi spunea povesti cu nori sau pur si simplu isi lasa mintea in voie, de fiecare data ajungea sa-si aminteasca de nota la caligrafie si asa mai departe." | carti din literatura romana care trebuie citite

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

62. Cazul Magheru - Mihail Drumes

    Unul dintre cele mai reusite romane ale lui Mihail Drumes, Cazul Magheru este povestea pasionanta a tanarului Ilarie, un intelectual sensibil si precoce, pasionat de psihologie si de pian care, dupa moartea devastatoare a iubitei sale, se decide sa devina medic. Visul lui este sa-si definitiveze studiile in India, dar pentru asta ar avea nevoie de o gramada de bani. De unde ii va procura si oare cu ce pret?      Fragment din romanul "Cazul Magheru" de Mihail Drumes:       “Mircea Radulian atat astepta. Se ridica anevoie, calculat, aratand tuturor ochilor din sala faptura lui zvelta si eleganta. Inainte de a incepe, plimba asupra auditoriului priviri galese, carora le adauga drept condiment un suras fin, abia perceptibil, semnul de prim contact cu sufletul salii. Apoi, glasul sau baritonal, cu inflexiuni atat de placute, revarsa fonia ca o ploaie de undite savant dirijata de gesturi, dar mai ales de puterea cuvantului, ca sa prinda in plasa cat mai multi auditori si mai cu seama jurati, caci acestia din urma erau pestisorii pe care avea nevoie sa-i capteze.     - Onorata Curte, domnilor jurati, doamnelor si domnilor, ati ascultati ingroziti in sedinta de ieri rechizitoriul domnului procuror. V-ati dat o data mai mult seama de ceea ce poate face cuvantul incaput pe maini stangace. Cuvantul inspirat al scriitorilor ne inalta spiritul, cuvantul dragostei ne aduce fericirea, cuvantul Creatorului da viata oamenilor, cuvantul avocatului apara de nedreptate, smulge dreptatea rapita. Numai cuvantul unui procuror denigreaza, acuza, injoseste. De ce afirm asa ceva? Pentru ca din concluzia domnului procuror reiese clar ca avem pe banca acuzarii nu o fiinta umana, ci pur si simplu o plamada monstruoasa a naturii pe care trebuie s-o extirpam sau s-o izolam, pentru a nu primejdui organismul social de molipsire. Trebuie sa recunoastem ca domnul reprezentant al ministerului public a sarit dincolo de cal, desi calaria e un sport pe care nu-l practica in orele libere. Din tolba de unde domnia sa crede ca a scos de urechi un asasin abject, foarte potrivit pentru necesitatile profesiunii, se intampla ca in acest asa-zis asasin sa fie tocmai unul dintre cele mai alese exemplare cu care societatea noastra se mandreste, intrucat prezenta acestuia e indispensabila pentru purificarea si inaltarea ei morala.     In sala – rumoare. Soaptele se plimbau de la o ureche la alta. Curios! Un avocat vorbind de purificare morala da ca exemplu un acuzat de talharie si omor? Nu zau, e prea de tot!” | cele mai bune carti din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

63. Din alta viata. Jurnal de copil - Marius Albert Negut | opere istorice din literatura romana

Ce ne face sa ne simtim copii? Inocenta? Joaca continua cu prietenii de aceeasi varsta cu a noastra? Lipsa responsabilitatilor? Sau, poate, faptul ca avem bunici si parinti care ne iubesc si ne duc grija? De ce grabim cu atata nerabdare spre maturitate? Dar mai ales, de ce, cand o atingem, regretam din toata fiinta noastra copilaria pierduta? Draga cititorule, sunt intrebari foarte grele, iar eu ma simt nevrednic sa-ti raspund la  ele. Sa-ti spun ca copilaria e o stare de spirit? E o platitudine, ce-i drept adevarata si oricum, stii deja asta, dupa cum stii si ca amandoi purtam in continuare in suflet copilul ce-am fost, doar ca uneori ne este rusine sa-l scoatem la iveala, iar alteori, nu stim cum sa o facem. Scriind aceasta carte, eu mi-am inteles eroarea, mi-am indreptat-o si acum, tare mult ma bucur... Pot doar spera ca si tu, citind-o, vei face acelasi lucru. - Marius Albert Negut Marius Albert Negut are darul povestirii, iar copilaria istorisita de el este un roman de aventuri spumos, care se citeste cu sufletul la gura si adesea cu zambetul pana la urechi. Totul punctat de o privire lucida si acuta, de decupaje care ne starnesc intrebari intemeiate. Din Alta Viata este o carte care ne ghideaza pe calea spre aventura noastre, a cititorilor, si de aceea invatam repede sa o iubim. - Roxana Melnicu, redactor sef Carticica Practica Fragment din volumul "Din alta viata. Jurnal de copil" de Marius Albert Negut: "Ca orice copil, timpul mi-l impart intre scoala si strada, intre invatatura si joaca, intre colegi si prieteni. Bineinteles ca aceste doua lumi nu sunt distincte – ele se intrepatrund completandu-se una pe cealalta. Pe strada pe care locuiesc, Epigonilor, sunt foarte multi copii. Ei bine, noi, toti baietii, suntem indragostiti de Fabiola. Au loc adevarate infruntari pentru un suras oferit de ea – daca Vali ii ofera o mana de corcoduse, imediat apare si Neamtu cu un mar ciordit de la mine din pom, urmat de Marcel care, timid, dar mandru, ii ofera cateva flori smulse de printre ulucile vecinilor. Aceasta concurenta ma nemultumeste profund, dar am deja in gand o fapta de vitejie prin care urmeaza sa recuperez terenul pierdut si s-o impresionez pe aleasa inimii mele. Singura zi cu program tv prelungit e duminica. De obicei, TVR-ul incepe ziua cu un film dedicat copiilor si adolescentilor. Racheta alba, Ciresarii sau Tarzan sunt doar cateva dintre serialele care golesc de copii strazile cartierului, zgandarindu-le imaginatia, inspirand fel de fel de nazbatii. Ei bine, Tarzan imi da si mie o idee. Pentru cei care nu cunoasteti personajul, acesta este un copil pierdut in jungla africana, prin care se deplaseaza pe spinarea elefantilor, asta cand nu sare din copac in copac cu ajutorul lianelor. Crescut de maimute, devine un tanar puternic care se lupta de la egal la egal cu lei, tigri, crocodili sau pitoni. Noi, copiii, suntem atat de ahtiati dupa acest serial, mai ales ca protagonistul, Johnny Weissmuller, e banatean, incat nu ne mai strigam la poarta pe nume, ci iesim in mijlocul strazii si slobozim din toti rarunchii urletul de lupta prin care Tarzan isi cheama la nevoie prietenii elefanti: — Aaa... Aaaaaa... Nu prea vi-l pot descrie eu aici, pentru ca nu pot reda intonatia, racnetul cu pricina avand inflexiuni de-a dreptul spectaculoase, dar il gasiti pe YouTube si, dupa ce-l veti asculta, va veti putea inchipui incantarea vecinilor... Intr-o dupa-amiaza de vara, chiar cu cateva zile inainte de vacanta mare, o zaresc pe Fabiola venind de la scoala. Nu sunt surprins, pentru ca, decis sa pun in aplicare planul prin care urmeaza sa-mi surclasez rivalii, o astept deja, de ceva timp. Dis-de-dimineata, am legat de una din ramurile marului aflat chiar langa gard propria „liana” – o franghie grosuta luata din magazia lui tataie. Agatat de ea, la secunda potrivita cand, cu siguranta, Fabiola nu ar putea rata momentul meu de curaj, urmeaza sa imi dau drumul de pe magazia din apropierea marului, sa plutesc gratios si sa aterizez victorios, racnind in tot acest timp precum Tarzan, pe cotetul gainilor aflat la cativa metri de magazie, sub coroana aceluiasi mar. Evident, am exersat toata dimineata, spre deliciul vecinilor si spaima gainilor si, intr-un final, pot spune ca ma consider pregatit. In tot acest timp, mi-am supravegheat si fratiorul. Vasilica a fost cuminte si m-a lasat sa-mi fac mendrele. De altfel, a fost ocupat ore intregi cu suptul unei rame groase cat degetul meu, pescuita de prin brazdele proaspat sapate ale gradinii de legume. Mandru, dar mai ales emotionat de iminenta triumfului personal, astept apropierea Fabiolei. Printesa inimii mele se apropie si iata, o vad cu coada ochiului sesizandu-mi prezenta. Acesta este momentul!, imi zic, in timp ce imi iau avant si-n urlet de lupta sar de pe magazie. Nu stiu de ce, dar din cauza greutatii, sau poate a saltului mult prea avantat, craca cedeaza nervos, iar eu trec prin acoperisul cotetului de gaini, aterizand printre cuibare. Cocosul familiei ma ataca instantaneu, iar eu ma lupt cu el curajos, precum idolul meu Tarzan cu leii junglei africane, poate chiar, dupa umila-mi opinie, cu si mai mult eroism. Intr-adevar, e posibil ca strigatele mele de lupta sa nu semene cu cele ale eroului din serial, dar, na..., in aceasta batalie epica, cine sta sa compare...? In inclestare fulgii zboara in jurul meu precum colbul ridicat de goana elefantilor. Cu toata cotcodaceala, cu tot iuresul infernal, aud totusi rasul cristalin al Fabiolei. Asa cum mi-am dorit, nu a pierdut nicio secunda din momentul meu de glorie – insensibila la dramatismul confruntarii, se uita printre uluci si se amuza, iar eu imi dau seama ca trebuie sa-mi caut rapid o alta fata pe care s-o fericesc cu adoratia mea." | opere istorice din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

64. Pachet: Cum sa ma vindec de tine - Ela E.H. | carti din literatura romana care trebuie citite

Iarta-ma ca te-am iubit - Ela E.H. (258 pagini) Ai iubit vreodata un om nepotrivit, iar dragostea ta s-a transformat in regret, pictand pe panza scurta a vietii tale cea mai mare greseala? Romanul prezinta o poveste de dragoste cu aspecte psihologice ale abandonului, dependentei de oameni, fricii de singuratate. Un roman atipic care te poate ajuta sa intelegi unde si de ce ai gresit in relatiile cu oamenii pe care candva i-ai iubit ca pe niste zei. Un roman de dragoste, de suferinta, un roman al realitatii crunte. Permite-mi sa te mai iubesc putin - Ela E.H. (254 pagini) Cazuta la pamant in furtuna suferintei, dupa ce singurul barbat pe care il iubise ii intorsese spatele fara niciun regret, o simpla femeie este salvata de un strain. Nu doar ca o prinde de mana, ci o aduce la pieptul lui, cat sa o vindece si sa o protejeze. Va ramane femeia in bratele lui sau va alerga sa imbratiseze barbatul ce candva o abandonase? Mai mult, cat poate schimba un copil decizia si, implicit, viata femeii? Cine si cui va ajunge sa spuna: Permite-mi sa te mai iubesc putin? Cine era bolnavul de iubire, cand se imbolnavise si, mai ales, cum avea sa se vindece? Toate aceste intrebari isi gasesc raspunsurile in paginile romanului ce va va frange inimile cu suferinta, vi le mangaia cu iubire si le va salva prin iertare. Fragment din romanul "Iarta-ma ca te-am iubit" de Ela E.H.: "Sa iti analizezi propria viata este incredibil de greu. Pe cat de firesc si simplu ni se pare sa analizam viata oamenilor din jurul nostru, pe atat de dificil devine sa ne privim pe noi insine in trecut. Suntem extrem de duri si de neclintiti in ceea ce priveste judecarea altora, dar, cand vine vorba de noi, judecata de sine, ca si actiune, devine o tiranie, un lucru mult prea "nelalocul lui". Doua saptamani aveau sa ii fie de ajuns lui Feli pentru a privi "obiectiv" in trecut, acolo unde se pierduse cate putin pe drum? Avea sa isi gaseasca singura propriile greseli? Avea reflexia trecutului sa o ajute sa se elibereze sau mai degraba avea sa o condamne la un veac al pierderii si suferintei? Unde gresesc altii in ceea ce ne priveste poate ca reusim sa vedem cu usurinta. Unde gresim noi in privinta altora pare greu de scos la suprafata. Suferim, ei bine, pentru ca altii ne-au "facut" asta. Altii ne-au gresit si pe noi ne doare. Oare chiar asa este? Oare suferim pentru ca cei din jurul nostru ne-au cauzat ranile sau pur si simplu suferim din cauza noastra, caci nu am fost suficient de protectori cu noi insine si ne-am lasat prada acestora? Un soldat care participa la o lupta fara echipament este un erou omorat de un om nemilos sau un sinucigas? Oare nu el este primul vinovat pentru neglijenta in ceea ce il priveste? Oamenii raspund in fata legii doar pentru actiuni care au ca victima o alta persoana. Niciodata pentru lucruri pe care si le fac lor insisi. De exemplu, daca incerci sa tai venele unei persoane, esti considerat criminal, gestul tau e catalogat drept "tentativa de crima", in cazul fericit... Criminal nenorocit, in cazul nefericit... Dar, daca acelasi om incearca sa isi taie venele proprii, el devine, in cazul fericit, "un depresiv" sau, in cazul nefericit, "sinucigas". Ce vreau sa spun e ca noi, oamenii, ar trebui sa raspundem in fata legii si pentru actiunile ce ne afecteaza pe noi insine precum si pentru actiunile care ucid treptat omul prin suferinta provocata sufleteste. Imaginati-va un judecator spunand nemilos: "domnisoara Felicia, doi ani de inchisoare pentru tentativa de ucidere a propriului suflet prin metoda iubirii neimpartasite, avand drept complice un jucator de sentimente" sau "domnule Alexandru, sase ani de inchisoare pentru crima de a cuceri si parasi numeroase femei, provocandu-le rani sufletesti multiple". Oare Feli sau Alex ar mai fi ajuns aici daca puscaria avea sa fie una dintre posibilitati? Probabil nu. Din pacate, noi, oamenii, ne jucam intre noi ca si cum am fi bucati de plastilina. Ne modelam unii dupa altii, ne amestecam de multe ori, servim propriilor placeri, pierzandu-ne esenta si folosinta, urmand a fi aruncati de catre cei care ne-au facut asta deoarece nu mai "corespundem". Ne pierdem insa bucati mari din noi insine si le inlocuim cu ale altora ce ne fac sa ne simtim imperfecti. Noi oamenii am ajuns sa punem mai multa valoare pe orice altceva decat pe noi insine. Avem grija de copii, lasand deoparte pe parinti, uitand ca si parintii au fost copiii cuiva si ca si noi suntem parintii altcuiva." | carti din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

65. Razvratitii - Cristina Nemerovschi

Tot ce ai nevoie ca sa detesti viata e sa ajungi sa o intelegi. Sa patrunzi in adevarul ei absolut, acela ca ea, in esenta, nu duce nicaieri. Ca suntem aici printr-un accident, si ca oricat ne-am chinui sa dam un sens existentelor noastre, acel sens nu ar fi decat o fortare nefireasca, o gaselnita, o consolare. Ca noi, oamenii, in sine suntem niste accidente. Ca suntem dotati sa intelegem prea mult. Sa aflam ca murim si sa ne chinuie spaima asta in fiecare minut al vietii. Toata asteptarea nimicului care va sa vina. Ca suntem o ironie sadica a naturii. Ca ar fi fost mai bine pentru toata lumea ca omul sa nu existe niciodata. Ca nu facem decat sa tulburam echilibrul celorlalte specii – ne pendulam pe aici fara niciun sens, sangeram pe interior si asteptam, cuminti, sa nu mai fim.   Peste tot, oamenilor le trecea prin cap sa se sinucida. Sau, cine stie, eram noi astia o specie aparte, razvratiti impotriva vietii, tocmai pentru ca o iubeam, tocmai pentru ca ne pasa. Tocmai pentru ca ne doream sa fie mai mult decat atat. Sa fie reala tot timpul, sa nu ne mai amageasca. Sa merite. Fragment din romanul "Razvratitii" de Cristina Nemerovschi: "Chiar inainte de Craciunul ala cu cateva zile, am iesit cu Tedy, Vicky si Dev cu o masina de care facuse Tedy rost nu stiu cum, din ce am inteles o prietena de-a caprei i-o lasase maica-sii in grija. Capra era mama lui Vicky si Tedy, asa o alintau ei inca din copilarie. Dev era fostul iubit al lui Vicky si actualul lui Coco, iar Coco era cea mai buna prietena a lui Vicky. Tedy nu avea carnet si cred ca tocmai de aia il tentase sa conduca. Trebuia sa mergem in afara Bucurestiului, sa il luam pe catelul Victoria de la o dadaca de animale. Dev il lasase acolo fiindca fusese plecat cateva zile, iar Coco avusese si ea alte treburi. Ideea era ca acum sa il luam si Dev sa duca lui Coco. Atmosfera era incarcata cumva, asa ca avusesem nevoie de niste beri pe drum. Tedy se gandea numai la evenimentul pe care il pregatea, Marea Adunare a Prostilor; il anuntase Oaia Albastra ca Sala Polivalenta ar putea sa pice, ca spatiu pentru eveniment, fiindca acolo concerta Pepe in saptamana respectiva si era ocupat pentru pregatiri. Vicky si Dev imi lasau impresia ca nu mai statusera de mult timp singuri, fara Coco sau Radu alaturi. M-am gandit din prima sa-i las pe ei sa stea in spate, iar eu sa ma asez langa Tedy. Ma uitam la Tedy in timp ce conducea. Avea mainile relaxate pe volan. Toate inelele alea cu capete de mort si cu forme de animale, lanturile argintii care ii zanganeau pe mana. Vorba vine de fapt ca Tedy conducea... biata masina mai degraba se conducea singura. Tedy era intr-o mana cu tigara, in cealalta cu berea. Nici la drum nu se putea spune ca era foarte atent." | carti din literatura romana care trebuie citite

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

66. Balta-Alba si alte scrieri in proza - Vasile Alecsandri

Volumul contine urmatoarele proze: Buchetierei de la Florenta, Balta-Alba, Borsec, Iasii in 1844, O primblare la munti, Dridri, Istoria unui galban, Vasile Porojan, Introducerea la scrierile lui Constantin Negruzzi. | carti din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

67. Ingeri rataciti - Marius Albert Negut | opere istorice din literatura romana

Cititorule, crezi ca te poti desprinde asa usor de trecut? Crezi ca, daca l-ai trait, nu ai nicio vina? Chiar daca tu nu recunosti, el te-a creat omul ce esti acum. El iti domina viitorul, pentru ca tu, naiv fiind, ii permiti sa ramana in umbra, necunoscut. - Marius Albert Negut Fragment din cartea "Ingeri rataciti" de Marius Albert Negut: "Siguri de faptul ca Securitatea isi va face aparitia pentru a-l aresta, tinerii il evacuara pe Dima din cladire, in ciuda protestelor sale. Pana si Tic fusese luat in graba de pe pervazul ferestrei si depus, putin cam dur (dupa parerea lui), in geanta in care calatorea. Se risipira care incotro, cu exceptia catorva care refuzau sa paraseasca orasul. Acestora din urma, Dima le reaminti inchiderea caminelor, insa se lovi de incapatanarea lor si inima nu il lasa sa ii paraseasca in mijlocul strazii. Ii invita sa stea la el macar pana a doua zi, cand poate lucrurile, poate, se vor mai limpezi.  Odata ajunsi in casa dascalului, se refugiara in subsolul casei, sub privirile uimite ale Ruxandrei. Dima deschise aparatul de radio si, cu multa rabdare, prinse Europa Libera. Ascultara impreuna stirile ce se succedau rapid, care mai de care mai neverosimila. Actualitatea Romaneasca, prezentata de Neculai Constantin Munteanu, ii revolta de a dreptul si se trezira plangand, ravasiti de cele auzite: In timp ce spitalele din Timisoara gem la propriu si la figurat, coplesite de numarul ranitilor si mortilor pe care nimeni nu e in stare sa ii numere. Se vorbeste de sute si din ce in ce mai des, de mii, in timp ce revolta oamenilor pare sa se extinda si in alte orase, Nicolae Ceausescu s-a plimbat prin Iran. Ascultati, Timisoara, 17 decembrie 1989:  Urmase o inregistrare audio in care, la rugamintile multimii de a nu se trage, raspunsul venise sub forma gloantelor. La auzul rafalelor de mitraliera sarisera cu totii ca strabatuti de un soc electric. Revoltati, incepura sa vocifereze, opriti in cele din urma de Ruxandra care ii chema pe toti la masa anuntandu-i in acelasi timp ca Ceausescu se intorsese din Iran si urma sa se adreseze poporului, prin intermediul unicului canal al Televiziunii Romane. Probabil ca niciodata poporul roman nu a asteptat cu atata nerabdare discursul  Celui mai iubit fiu al sau."   | opere istorice din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

68. Sa fii roman! - Dan Puric | carti de literatura romana

"SA FII ROMAN inseamna sa iti iubesti credinta stramoseasca in care te-ai nascut, martirii si eroii neamului tau, sa iti iubesti traditia,cultura si oamenii mari pe care i-a dat acest pamant, cat mai ales sa iti iubesti neconditionat in ciuda tuturor evidentelor tara de astazi ca sa ai puterea sa o ridici “ (DAN PURIC). " Sau tara aceasta sa fie in adevar romaneasca, sau nici nu merita sa fie!"- Mihai Eminescu Fragment din carte: "Eram mic, sa tot fi avut vreo sase anisori cand mamaica, mama mamei, m-a luat de la tara, din mica comuna de pe atunci din muntii Buzaului, Nehoiu, ca sa ma duca la Bucuresti sa-nvat carte. N-aveam de unde sa stiu, crescut acolo in oaza de fericire a copilariei mele, inconjurat de muntii aceia, plini de taine nespovedite ce respirau deopotriva salbaticie si libertate, ca ma nascusem intr-un popor, care de-a lungul existentei sale crease probleme asa de „grave" omenirii impiedicand-o de la un destin luminos! Tot ce stiam atunci era ca familia mea, adica mama si tata, hotarasera ca spre binele meu, era necesar sa fiu luat in grija de mamaica, care locuia la Bucuresti si-acolo sa-ncep scoala, pentru a putea invata mai bine. Ce mirare pentru copilasul acela de sase ani, care eram pe-atunci, venit brusc din mijlocul muntilor care semanau cu niste valuri imense verzi, incremenite de un zeu, ca pedeapsa ca indraznisera sa se ridice pana la cer si de pe marginea acelui rau furtunos, Buzaul, ce-si pravalea valurile nervoase printre stancile si bolovanii iesiti in cale ca o herghelie de cai salbatici, galopand innebuniti de atata libertate, atunci cand in fata lui se asternu o lume total straina. Ochii lui se fortau sa vada lucruri noi, care nu stiu de ce, parca dintr-un inceput ii oboseau sufletul cu un fel de tristete tacuta ce semana cu suspinul infundat al unei suferinte ingropate intr-un mare adanc de amar sufletesc. Uriasi tristi, nascuti suferinzi si condamnati definitiv sa traiasca o viata cenusie, erau blocurile! Case imense puse una peste alta, cutii de ciment pline de igrasie sufleteasca ce adaposteau jucarii singure, aruncate de cei care le folosisera in groapa unui cumplit destin comun al suferintei. Ferestrele blocurilor aveau ceva din privirea ultima a bolnavilor deznadajduiti. Dincolo de ele, in tacere palpaia cu vulnerabilitatea candelei ramasa fara ulei, existenta nefericita a oamenilor. Ajunsesem in Bucuresti, capitala tarii! " | carti de literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

69. Hipodrom - Nora Iuga | opere istorice din literatura romana

Copilaria, tineretea si senectutea sint cele trei borne pe care este construit bildungsromanul Norei Iuga, povestea unei vieti ce a gravitat mereu in jurul Hermannstadtului, orasul nespuselor bucurii, dar si al marilor tristeti. Aici incepe povestea fetitei Nora, in interbelic, cu prieteni si jocuri, cu lectii la scoala Ursulinelor si sasi care isi pastreaza traditiile cu strictete si, mai ales, cu Jovis, calul alb din vitrina lui Schuster ce i-a insotit gindurile toata viata. Tot aici revine mai tirziu ca tinara profesoara la o scoala cu predare in limba germana in timpul regimului comunist si devine febletea elevilor, ceea ce o ajuta sa treaca peste toate neajunsurile epocii. La virsta senectutii, desi locuieste la Bucuresti, gindul i-a ramas la acelasi oras al copilariei. Hipodrom, un roman cu puternice accente autobiografice, aduce in fata cititorilor o viata incercata, dar presarata cu momente luminoase, precum si slabiciunea autoarei pentru Sibiu si locuitorii lui, pe care i-a purtat in suflet mereu. | carti din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

70. Orbi - Petronela Rotar

Nu stiu ce-nseamna sa nu vezi cu ochii, dar stiu ce-nseamna sa-ti orbesti inima, cu tot sangele ei, sa-i dai peste gura instinctului care urla „Nu!“, sa-ti inveti mintea sa-ti justifice drumul in jos. Aceasta carte mi-a spart in fata o oglinda si m-am vazut bucati in toate cioburile ei. Pare ciudat, insa eram intreaga in fiecare ascutitura. Pentru ca totul omului cu sufletul orbit este un tot mai mic. Ca sa te-ntorci la tine, ca alta cale nu e, iubeste-te-n farama, deschide pleoapa ei, cum zice Petronela in cartea asta pulsanda, ravasitor de necesara. - Ana Barton Marturisesc ca am citit cartea Petronelei Rotar de doua ori. Prima data am citit-o incercand sa inteleg fuga, un fel de du-te vino ametitor. Plecari, veniri, localitati, toata lumea fuge aparent pe undeva si constant de propria persoana. Personajul principal sta locului doar vreo cateva saptamani si numai cand are depresie acuta. A doua oara am citit volumul ca sa imi delimitez mai clar portretele: nu numai portretul Alexei sau cel al lui Calin, cele doua personaje principale, ci si portretul personajului psihodrama, portretul parinte-feminin, portretul parinte-masculin, portretul personajului „societate romaneasca“. Fiecare dintre ele devine pe rand personaj principal, chiar si numai pentru cateva secunde, si apoi decor, obiect de recuzita in caruselul unui roman care poate fi citit pe foarte multe planuri. Ceea ce uneste toate aceste planuri este sinceritatea. Onestitatea dusa pana la extrem a unei femei sfasiate intre inertia de a se minti prinsa in constructiile sociale care i-au fost inoculate si incapacitatea de a trai asa. Ca o disectie facuta pe viu, cartea Petronelei este construita in jurul revelatiei dureroase ca, desi ne ascundem sub un munte de mecanisme de aparare cotidiene, de noi insine nu avem unde sa fugim. - Anca Mizumschi Sarmul imediat al scrisului Petronelei Rotar vine din faptul ca ea trateaza literatura ca pe o problema personala. Una directa, intensa si presanta, care nu sufera amanare. Ea vine in literatura asa cum vii la confesor, la psiholog: aducand cu tine complicatiile cele mai intime si mai chinuitoare ale vietii tale personale, lucrand direct in materia lor dureroasa pentru a ajunge la vindecare. E deopotriva o forma de curaj literar – si una de generozitate. O astfel de carte curajoasa si generoasa, vorbind despre abuz si violenta si rezistenta in fata lor, e si cea de fata. Sunt sigur ca va insemna ceva important – pentru victimele abuzurilor si cele ale literaturii, deopotriva. - Radu Vancu Fragment din roman: "Cele mai multe lucruri il deranjau ingrozitor, iar ea nu stia niciodata care va fi urmatoarea chestie care il va pune pe jar. Putea fi dorinta ei de a iesi la cafea doar cu o prietena, fara ca el sa le insoteasca, prilej de discutii interminabile, ce aveau ele de discutat secret de nu putea sa fie si el, sotul ei legitim, de fata, era evident ca ii ascunde ceva sau, mai rau, nici macar nu intentioneaza sa se vada cu o fata, era doar paravan pentru vreun amantlic. Putea fi ceva atit de simplu cum era nevoia pe care o simtea sa fie citeva momente singura, sa se plimbe. Avea de ales: sa renunte sau sa il minta. Uneori alegea sa renunte, renunta mai mereu la cite ceva ce ar fi facut-o pentru citeva momente sa se simta libera si fericita. Alteori, il mintea. O facea ca sa se protejeze, credea ea, dar mai degraba o facea pentru ca era mai simplu asa. Calin cerea explicatii si putea sa mearga pina in pinzele albe pentru o banala carte de vizita care ii cadea, din neglijenta, din poseta. Atunci cind mergea pe teren, adica in fiecare zi, Alexa primea des carti de vizita; o ajuta lucrul asta mai cu seama sa nu le uite sau scrie gresit numele oamenilor carora le lua interviuri. Dar o carte de vizita pe care era trecut numele unui barbat, iar dedesubt, o functie ce parea importanta, putea avea efectul unui trasnet in cuplul lor. Calin voia sa stie tot: cine era, cum arata, daca o placuse pe Alexa (sigur o placuse, toti o placeau), daca o invitase la cafea, daca ii facuse ochi dulci, daca avea sa se mai vada cu el vreodata, daca era bogat si tot tacimul. Pe Alexa interogatoriile de felul asta o exasperau, isi pierdea foarte repede rabdarea si intelegerea, il repezea, ajungea sa tipe la el; uneori, pentru asa putin lucru ca o carte de vizita cazuta din poseta, se certau si ramineau suparati trei zile intregi. Asa ca, pentru a evita genul asta de discutii, Alexa mintea. Uneori, doar prin omisiune, alteori, de-a dreptul. Simtea ca nu avea de ales; asta era justificarea ei. Poate ca mintise mereu, ca sa-si faca viata mai usoara, iar acum isi dadea seama de asta pentru ca mintea mult, mintea in fiecare zi. Avea o memorie proasta, iar asta o incurca mult atunci cind mintea, caci Calin era foarte vigilent si cauta fisuri in logica unei zile, astepta cea mai mica inadvertenta ca sa poata sari, ca sa poata musca din ea. Oricum ar fi dat-o Alexa, era insuportabil. " | carti de literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

71. Flash-uri din sens opus - Marian Godina

A devenit cunoscut datorita textelor cu haz de pe Facebook ce prezinta intamplari din viata de politist rutier si a reusit sa schimbe imaginea breslei sale. "Flash-uri din sens opus" reprezinta volumul de debut al lui Marian Godina, care trece de la uniforma la condei, devenind autor cu acte in regula. O carte actuala si amuzanta care se citeste cu sufletul la gura: momente din viata de zi cu zi in care deseori te regasesti, povestiri cu talc, personaje savuroase si memorabile intalnite in trafic, limbaj autentic presarat cu (auto)ironie si umor cat cuprinde. Este cartea pe care nu te poti abtine sa nu o recomanzi unui prieten dupa ce o citesti. Carte recomandata de  Bogdan Aron  in cadrul proiectului Libris, " Oameni si carti ". Fragment: "Un om inteligent nu te va şicana niciodată în trafic, cel puţin nu intenţionat. Poate greşi, poate avea o clipă de neatenţie sau orice alt motiv. Omul deştept te va face să înţelegi că işi cere scuze, va pune în funcţiune avariile, te va saluta (fără să ridice ambele mâini de pe volan, că iar naştem polemici). Ce avem de făcut, atunci când ne şicanează cineva în trafic? Am stabilit încă din prima frază că omul e prost. Acum avem variante: să-i arătăm că suntem la fel ca el sau chiar că-l întrecem. Dacă alegem varianta asta, putem să-i frânăm brusc în faţă, să claxonăm, să-i arătăm vreun deget, să deschidem geamul şi să-l scuipăm ori să aruncăm spre el cu vreun obiect nefolositor de prin maşină. Putem incerca să-l blocăm, iar după ce îl determinăm să oprească, să coborâm la el. Atenţie, la momentul ăsta, ştim despre el doar că e prost. S-ar putea să aflăm însă şi alte lucruri: că e un luptător de K1 uşor iritat, vreun boxer cam nervos ori poate genuI de şofer care are obiceiul să conducă având o sabie lângă el... " | carti din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

72. Spionaj la manastire - Rodica Ojog-Brasoveanu | carti literatura romana

Primul roman din seria Minerva Tutovan   Fosta profesoara, actual maior de Securitate, Minerva Tutovan este perspicace, inteligenta, ironica si plina de indrazneala. Alaturi de Dobrescu, fost elev de-ai ei, actualmente locotenent, face echipa pentru dezlegarea unor cazuri stranii.   Dincolo de zidurile unui linistit lacas de cult, un profesor este ucis. Dintr-o crima obisnuita, itele povestii se complica, fiindca Lucaci, profesorul ucis, se pare ca avea in posesie un medicament ce poate fi o arma terifianta in maini nepotrivite.   Minerva si Dobrescu isi intra in rolul de duo clasic „politistul bun – politistul rau“ si cauta faptasul sau faptasii.   Vor descoperi criminalul la timp? Fragment din cartea "Spionaj la manastire" de Rodica Ojog-Brasoveanu "- Innoptati de obicei la manastire? - Nu totdeauna. Am casa la Ramnic. Doar cand intarziez cu trebile... Asa patii si aseara. Venii tarziu, trebuia sa ma scol in zori. Noaptea scurta. Cand imi ciocani la usa maica Zenobia... - Cine-i maica Zenobia? - A de ingrijeste arhondaricul. Cand ma trezii, zisei ca abia m-am culcat. Afara daduse zorile. Urcai in camion si... - N-ati observat nimic? - Ce adica sa observ? - Vreo miscare, vreun zgomot... - Tt... Eram cu ochii carpiti de somn. Frigul ce m-a mai trezit. E drept, la intersectie am incurcat-o. Acum, nu mi-ar fi de amenda... Sergentul-major Florea zambi cugetand adanc: „Cred si eu..." Dobrescu se apropie de fereastra. In curtea pustie, arsa de soare, Minerva discuta cu sotia sefului de post. Ii facu un semn discret. Locotenentul isi lua tigarile si se adresa militianului: - Ramai aici. Lipsesc cateva minute. Cainele ridica putin capul clipind din ochii urdurosi. Isi pendula coada alungand muste mari in zale verzi. Minerva se apropie rosie la fata. Ii era cald: - Seful de post sa plece imediat la manastire. Nimeni nu paraseste locurile. Soferului da-i drumul. Nu el a ucis... Dobrescu inghiti in sec. Invatase sa-si stapaneasca reactiile. Nu era prudent sa-si manifeste surprinderea in fata Minervei.   Camionul fusese adus intr-o viroaga, departe de privirile curiosilor. Locotenentul tusi usurel dregandu-si vocea, apoi isi lua inima in dinti: - Prin urmare, dupa opinia dumneavoastra, soferul e nevinovat. - Dar dupa opinia ta? Cum Dobrescu incerca o expresie savanta, indeajuns de enigmatica, Minerva nu mai astepta raspunsul. - Ai citit spovedania victimei, baiete? Efortul merita oarecare atentie. E scrisa cu sange. - Exista un asemenea document? Minerva isi oferi o mica pauza inainte de a se repezi. - Dobrescu Vasile, te-am rugat sa casti ochii! De ce ma enervezi? Desfacu salopeta soferului, varandu-i-o sub nas: Priveste! Scrie aici despre un batran ghemuit langa oblonul din dreapta, care e surprins si ucis printr-o lovitura puternica aplicata cu un obiect contondent? Scrie sau nu?" | carti din literatura romana care trebuie citite

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

73. Omul de la capatul firului - Rodica Ojog-Brasoveanu | carti din literatura romana

Al doilea roman din seria Minerva Tutovan.   Minerva Tutovan, dusman de temut al raufacatorilor, unul dintre cele mai reusite personaje ale Rodicai Ojog-Brasoveanu, reintra in actiune!   O retea de falsificatori de diplome de inginer nu pare o afacere foarte periculoasa – pana cand trei persoane care apeleaza la aceste servicii sunt ucise in chip misterios.   Creierul intregii operatiuni dirijeaza totul prin telefon si pare sa fie mereu cu un pas inaintea Minervei Tutovan.   O pasionanta poveste despre spionaj si contraspionaj, plasata in Bucurestiul anilor ’70.     Ori laie, ori balaie exista doar la coafor. In viata, lucrurile sunt policrome… - Rodica Ojog-Brasoveanu     Arunca o privire intamplatoare in vitrina unei cofetarii. Mormane de dulciuri in culcusuri de staniol, cu panglici savant involte, cutii de bomboane cu festoane de hartie dantelata, intime ca un fragment de jupon. Inregistrari abstracte, absurde, care nu se inscriau in circuitul starii sale de spirit. Se mira ca le percepe, ca si cum orice imagine straina de ceea ce avea sa i se intample era fara noima, nu putea, nu trebuia sa existe. Mergea izbindu‑se de trecatori, de calatorii coborati in statie. Oamenii se intorceau surprinsi. Pierduse eschiva aceea reflexa a umerilor care evita obstacolele, care se scuza. Traversa piata si, dupa cateva manevre, verificandu‑si mereu spatele, ajunse in Calea Rahovei. O silueta se desprinse din apropierea restaurantului Cluj si pentru o fractiune de secunda Pascu ii intalni ochii. Avu impresia absurda ca celalalt il astepta, ca sesizeaza o umbra de recunostinta, un licar particular al expresiei. Ii auzea pasii in spate si dupa cativa metri avu certitudinea ca este urmarit. | opere istorice din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

74. Lostrita. Antologie de proza fantastica - Vasile Voiculescu | carti literatura romana

O serie de povestiri realiste, verosimile, despre felul in care se manifesta energia spirituala in univers. Voiculescu concepe o serie de povestiri despre intamplari stranii, extraordinare, care sa capteze atentia, interesul, participarea cititorului, transmitandu-i concomitent acestuia si mesajul ascuns. Pentru cititorul contemporan obisnuit, acestea sunt povestiri fantastice, omul ezitand intre explicatia rationala si recunoasterea unei forte deocamdata irationale; pentru autorul lor, ele sunt povestiri realiste, verosimile, despre felul in care se manifesta energia spirituala in univers. (Roxana Sorescu) | carti de literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

75. Sfirsitul noptii - Petronela Rotar | carti din literatura romana care trebuie citite

Nu vreau sa adorm, o sa stau treaz ca sa o pot iubi constient. Cine iubeste nu doarme. Nu trebuie sa adorm. Trebuie sa fac cumva sa opresc timpul asta, sa-l incetinesc putin, citeva minute in plus, citeva secunde. Stiu, stiu ca e copilaresc sa imi doresc asta, si totusi, de ce nu pot opri senzatia ca e ultima oara cind o simt asa, abandonata in bratele mele, linistita, moale, calda, a mea? Ce e cu sentimentul asta straniu de pierdere, de ce simt ca nefericirea, concreta si sfisietoare, e la doar o noapte distanta?     CUPRINS: Alfa Fratii Camera 418 Dragoste de mama Stick-ul 1.18 AM Amanta Gentlemanul de la tara Alergatorul Sfirsitul noptii Exhibitionistii Aventura Gambler La pescuit Cina pentru doi Popa din sat Calul mort Orasul fara soare Accidentul de schi      Fragment din volumul "Sfirsitul noptii" de Petronela Rotar:     “Au fost cei mai lungi kilometri, pe care i-am strabatut ca in visele in care vrei sa alergi, dar nu ti se misca picioarele. Parea ca nu o sa mai ajungem niciodata. Baietii isi consultau ceasurile si calculau ca avem maximum o ora timp pentru masa si odihna, ca sa plecam si sa ajungem inapoi pe oarece lumina. Desigur, ca niste aventurieri adevarati, niste Bear Grills autentici, nu aveam fir de lanterna la noi, doar un aifon cu baterie pe sponci, care ne-ar fi putut lumina, o vreme scurta, drumul. Scenariul fantastic al lui Razvan de a sparge geamurile casutei care ma fermecase incepea sa sune tot mai verosimil. Cind am intrat in Gura Portitei, era aproape cinci dupa-amiaza.     Am cascat propria-mi gura, prostita de frumusetea — domesticita, de asta data — a inca unui loc nevazut si nepresimtit pina atunci. Razvan ne-a condus la o terasa unde ne-am prabusit si am cerut apa si de mincare. Stefan a cazut cu capul pe masa si a ramas letargic minute intregi. Eu singura am sarit de pe scaun si am plecat sa cercetez locurile acelea unde puteai prinde intr-o singura mina si delta, si marea. Ce energica esti, draga, m-a persiflat Stefan, dar eu eram doar curioasa si hotarata sa nu las oboseala sa imi ruineze bucuria si uimirea. Am mincat bors de peste si pizza, pe repede inainte, avind continuu in minte spaima ca ne va prinde intunericul pe plaja si nu vom mai gasi satul parasit unde lasaseram masina. Prin spatele nostru a trecut un tractoras, lui Razvan i-au sclipit ochii si toti am inteles unde bate, asa ca eu si Dada ne-am dus sa stam de vorba cu tractoristul, poate il imbunam cu nurii nostri sa ne duca si pe noi in remorca o bucata de drum, cit sa nu innopteze peste noi. Tractoristul ne-ar fi dus, dar, vedeti mataluta, e camere de filmat peste tot, trebuie sa vorbiti la recepte, daca ei zice ca sa ma duc, nicio problema. Dar oare nu ati venit pe jos tocmai de la Periboina, ca ati fi primii de care am auzit, s-a crucit omul, masurindu-ne din cap pina in picioare, neincrezator." | cele mai bune carti din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

76. Jocul de-a vacanta. Steaua fara nume. Ultima ora - Mihail Sebastian | opere istorice din literatura romana

Valeriu Rapeanu | literatura romana carti

extinde descrierea

▸ cumpără cartea ▸ verifică PDF

77. Sa ai curajul sa iti doresti mai mult - Anca Moraru

Dragostea nu a fost niciodata mai complicata, mai ales cand Celeste Northon, scriitoare celebra, este prinsa intr-o relatie toxica care ii afecteaza prezentul. Prinsa intre iubiri trecute si prezente, dragostea pare sa ii scape printre degete. Va gasi ea oare iubirea pe care si-o doreste? Va reusi sa scape de umbrele trecutului si sa traiasca prezentul? Northon, scriitoare celebra, este prinsa intr-o relatie toxica care ii afecteaza prezentul. Prinsa intre iubiri trecute si prezente, dragostea pare sa ii scape printre degete. Va gasi ea oare iubirea pe care si-o doreste? Va reusi sa scape de umbrele trecutului si sa traiasca prezentul?  | opere istorice din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

78. Ca o zi de duminica. Dialog epistolar - Cosmin Neidoni, Cristian Muntean

Un dialog al marilor intrebari, erudit si inteligent, plin de farmec, elegant in toate amanuntele. O carte pentru noi, cei de azi, construita ca o punte inspre cei de maine. - C. Schiermeyer   O intalnire ca o zi de duminica este o intalnire pe de-a-ntregul fericita, este deplina, asezata (si nu pe fuga), luminoasa, calma, delicata, de placere (pentru ca este a repausului si a timpului liber), dar si o prelungire reflexiva, senina si responsabila, a timpului liturgic. Asa este si aceasta carte a intalnirii celor doi prieteni ai mei. Un dialog deschis, sapiential si calofil, intre un ortodox (preot/teolog) si un catolic (licentiat in filosofie), ambii poeti, oameni cuminti (si cu-minti), dar si spirite lucide, ironice si ferme. Sunt foarte sigur ca acest volum este o carte de cautat si de folos mai ales in aceste vremuri ale smintelii. In Insomnii de matase Fanus Neagu are o surprinzatoare fraza: Moartea, – scrie el – cea atat de neiertatoare, a umblat sluta prin calendarul literaturii romane, distrugandu-i mai ales duminicile. Iata ca azi, moartea (si spaima ei) umbla prin intreaga noastra viata vaduvindu-ne de duminici, lasandu-ne prada deznadejdii si debusolarii. Avem, astfel, cu atat mai mult, nevoie de cuvintele unor oameni de duminica, de sprijinul unor astfel de carti. - Laurentiu-Ciprian Tudor | literatura romana carti

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

79. Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul Sau Teodosie Ed.2016 - Neagoe Basarab

Literatura noastra veche din epoca slavonismului se poate mandri cu o opera literara exceptionala, ca stil, ca spirit si continut. Este vorba de opera unuia din cei mai cucernici si mai invatati domnitori ai Munteniei, de invataturile lui Neagoe Basarab. Aceasta lucrare, de dimensiuni relativ mari, este o completare la stirile pe care ni le da istoria cu privire la stralucita domnie a voievodului muntean de la inceputul secolului al XVI-lea, la personalitatea lui inzestrata cu inalte calitati sufletesti, la mediul moral si cultural al epocii. In aceasta opera se proiecteaza idealurile vietii de atunci, inaltator si inviorator; aici gasim crampeie din viata curtilor noastre domnesti, aici apare figura smerita, dar barbateasca si plina de intelepciune batraneasca a lui Neagoe Basarab. - STEFAN CIOBANU  | cele mai bune carti din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea ▸ verifică PDF

80. Razbunarea slutilor - Rodica Ojog-Brasoveanu

Ce iti ramane de facut atunci cand si natura, si soarta au fost nedrepte cu tine? Ce iti ramane de facut atunci cand ceilalti te privesc cu dispret? Pe natura nu te poti razbuna, deci toata ura acumulata o viata se indreapta spre cei care ti-au provocat atata mahnire. „Slutii“ incearca sa-si faca singuri dreptate, pe cand „Frumosii“ sunt si ei, in felul lor, sluti – aroganti, rai, mereu in cautarea unor avantaje materiale. Razbunarea slutilor este un roman despre oamenii din jurul nostru, cu defectele, pasiunile si setea lor de razbunare. | carti de literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

81. Preludiu - Ileana Vulpescu | carti de literatura romana

De cite ori trecea de poarta acestui spital parca i se lasa un nor negru inaintea ochilor, toata tineretea ii fusese tulburata de boala maicasii, care o aducea uneori zi de zi intre zidurile spitalului, pe vreme buna, Lidia se plimba cu maica-sa kilometri, prin curte, intre pavilioane, povestindu-l filme, piese de teatru, carti citite, fara nicio reactie din partea bolnavei, care-i atana de brat ca un bolovan. Era limpede ca nu asculta ce-i spunea fiica-sa fiindca mintea-i era blocata de un singur gind: pierderea averii luate de comunisti, insotita de regretul ca Lidia parasise satul lor in loc sase marite cu baiatul popii, ori cu al padurarului, ori cu al fostului primar. Ce-i trebuise Lidiei sa plece la Bucuresti si sa faca facultatea de chimie?  Si ce daca fusese sefa promotie? Ca sa-si petreaca toata viata intr-o fabrica si cu inima tremurind de frica accidentelor de munca? Un technician de treizeci si cinci de ani ramasese orb pe viata dintr-o substanta care-i sarise-n ochi. Aceste ginduri obsesive o macinau zi si noapte. La un moment dat al plimbarii o tragea pe Lidia spre pavilion si abia ce deschidea usa rezervei ca se si aseza in pat, cu fata la perete, semn ca nu mai vrea sa vada pe nimeni. Boala maica-sii ii zdruncinase Lidiei echilibrul sufletesc si asa destul de subred, pe-atunci incepuse cu antidepresivele si cu somniferele. Increderea inoameni  i se clatina mai de mult. Moartea tatalui ei ii demonstrase cit se putea bizui pe coeziunea si mai ales pe sinceritatea familiei, pentru surorile tatalui ei, Lidia si maica-sa erau socotite niste straine. Bunica paterna a Lidiei urmind exemplu surorilor celui plecat si pentru armonia-n familie, se distantase si ea de vaduva si de orfana. Cit esti sanatos si ai de toate, si, mai ales bani, toata lumea ti-e prietena. Te-mbolnavesti si-ai scapatat, te ocolesc toti de parc-ai fi o groapa-n drum. Cind se-nsoara un barbat, se-nsoara cu o femeie, cu un neam intreg, femeia se marita si ea cu un barbat, nu cu tot nemul lui. Familia se divizeaza-n celule. Nu e raspunzatoare una de celelalte, fratii sun frati cit sint la parinti. Apoi devin soti, sotii, gineri, nurori. Pe Zamfira Busuioc boala o-ndepartase si depropria familie. Un singur frate ii ramasese apropiat, spre nemultumirea nevesti-sii si a parintilor acesteia. Carte recomandata de  Irina Binder  in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti ". | cele mai bune carti din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea ▸ verifică PDF

82. Acesti romani fantastici - Dan Puric

"- La ce va ganditi atunci cand inotati?" A fost intrebat un celebru campion mondial de inot. "- Sa nu ma inec!" Tot asa am scris si eu piesa Acesti romani fantastici! Sa nu ma inec! Sa nu ma inec in valurile cinic-indiferente ale lumii de azi. Nimeni si nimic nu ne mai permite "luxul istoric" de a mai sta nepasatori pe mal.   In fond, profetul adevarat n-a fost filosoful german, ci acel mare martir crestin marturisitor, profesorul Alexandru Mironescu, care, odata iesit din temnitele iadului comunist, a spus, cu aceea claritate a sufletului pe care o au numai patimitorii intru Hristos, ca: "Nu se poate inota stand pe mal si hamletizand la nesfarsit asupra inotului." Si atunci, cu ferma luciditate, dar si cu paradoxala bucurie, m-am aruncat cu tot sufletul in talazurile necrutatoare ale furtunii ce ne inconjoara din toate partile astazi, in nadejdea crestina ca, intr-un tarziu, am sa razbesc si, pentru o clipa, am sa duc la un liman sufletesc acel petec de puritate romaneasca ce ne-a mai ramas. Si, cine stie, poate mai tarziu, si dumneavoastra, simpli spectatori de azi, veti deveni vajnici inotatori de maine, care, cu indrazneala, vor strabate Marea Deznadejdii, ducand cu sine pe tarmul eternei Romanii adevarul ei neintinat. | cele mai bune carti din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

83. La Medeleni 1+2+3 - Ionel Teodoreanu | carti de literatura romana

La Medeleni - Volumul I. Hotarul nestatornic La Medeleni - Volumul II. Drumuri La Medeleni - Volumul III. Intre vanturi   Cuprins - Volumul I. Hotarul nestatornic Partea intai   I. Potemkin si Kami-Mura II. Casuta alba si rochita rosie III. Herr direktor   Partea a doua   I. Mediul moldovenesc II. Robinson Crusoe III. Papusa Monicai IV. Mos Gheorghe, nu tragi din lulea?   Cuprins - Volumul II. Drumuri Partea intai   I. Sfarsitul unui an scolar II. Il etait un petit pommier III. Escapada Olgutei   Partea a doua   I. O noapte II. O zi III. O noapte   Partea a treia   I. Ioana Palla II. Rodica III. Monica IV. Titlul romanului V. Tanarul romancier   Cuprins - Volumul III. Intre vanturi Partea intai Partea a doua Partea a treia Partea a patra Epilog Tabel cronologic | literatura romana carti

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

84. Alexandru Lapusneanu - Costache Negruzzi

| cele mai bune carti din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea ▸ verifică PDF

85. Privind inauntru - Petronela Rotar

| cele mai bune carti din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

86. Anonima de miercuri - Rodica Ojog-Brasoveanu | carti din literatura romana

Anonima de miercuri este cartea a IV-a din seria Melania lupu   Dupa ce a fost amnistiata, Melania Lupu si-a reluat viata obisnuita, cu toate tabieturile ei, in garsoniera din strada Toamnei. Iar de cand l-a recuperat si pe Mirciulica, gazduit provizoriu de niste prieteni, batrana a avut sentimentul ca viata e intr-adevar frumoasa.   Gata sa infrunte viitorul, Melania nu are ranchiuna unui fost detinut, ci dimpotriva, considera anul petrecut in „pensiunea aceea dragalasa“ interesant si instructiv.   Dar nu trece mult si, cum-necum, o noua ancheta face ca ea si maiorul Cristescu sa se intersecteze din nou, spre disperarea lui. | literatura romana carti

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

87. Inocenta pacatului - Marius Albert Negut

Treaz, in miez de noapte, cu ganduri amare ca fierea haladuindu-i prin minte in corul sforaielilor colegilor de detentie, Carp isi blestema soarta.  Realitatea din celula infecta in care fusese repartizat dupa perioada carantinei depasise orice si-ar fi putut imagina vreodata. Se indoia ca fantezia cuiva, oricat de dementa ar fi fost persoana cu pricina, ar fi putut scorni ceva la fel de bolnav ca ceea ce el traia de luni de zile. Jilava depasea cu mult pana si Guyana franceza, descrisa atat de sumbru de Henri Charrière in al sau Papillon. Abia acum, la atata timp de la momentul lecturii romanului cu pricina, intelesese esenta acestuia, ce consta in suferinta psihica pricinuita de incarcerare, sfarsind prin a se regasi in dorinta obsesiva a personajului principal, aceea de libertate. Doar ca, el nu era Papillon! El era las si asa fusese intotdeauna! Tocmai de aceea isi merita soarta! Tocmai de aceea, tot ce putea face impotriva ei era sa o blesteme.   Atingerea buzelor lui ii aduse aminte de ziua in care, coplesita de frumusetea trandafirilor proaspat infloriti, isi asezase fotoliul in camera alaturata printre roze si atipise. Un fluture se odihnise pe buzele ei. Surprinsa, deschisese ochii si cu o miscare instinctiva din mana, il gonise. Acum, fiindu-i teama sa nu faca aceeasi greseala, incremeni asteptand fluturele urmator, care nu intarzie sa apara. Isi incolaci mainile imprejurul omului ei si-l trase aproape, simtind valul placerii cum urca nestavilit odata cu mangaierile lui. Se deschise si se contopira intr-o singura fiinta, inconjurati de fericire ca de un nimb binefacator.  Fragment din carte: "Cu foamea oarecum amagita, decise ca Tica – frizerul ce il tundea de atata timp – sa fie primul vizitat. Nu se grabi. Acum ca- si incheiase cu succes obiectivul principal al zilei, isi permise sa se relaxeze. La pas marunt, fara graba, invaluit de caldura placuta a soarelui, o lua spre frizerie. Oricum nu avea unde sa se duca pana la lasarea serii. Incerca sa se relaxeze reconstituind rutina de altadata. Se lasa in voia frizerului, ba chiar flecari cu el despre vremurile trecute. Furat de conversatie, nu observa ca Tica deja-i barbierise maiestru unul dintre obraji. Nu il opri. Desi nu comandase rasul, isi dadu seama ca, de fapt, frizerul nu facuse decat sa respecte la randul sau tabietul lui. Intotdeauna, dupa ce isi scurta parul, se si barbierea. Privindu-se in oglinda, nu regreta banii cheltuiti. Era alt om! Plati, avand grija sa lase o mica atentie, multumi politicos si parasi localul. Facu un scurt popas la toaleta publica din intersectia Rahovei cu Amurgului – lipsa unei toalete fiind cea mai mare problema a  sa – apoi la chioscul intesat cu publicatii aflat in statia de autobuz, dupa care intra in primul magazin alimentar intalnit, de unde, pe langa o franzela cumpara si cateva felii de parizer. Ruga vanzatoarea sa-i portioneze painea, iar femeia se conforma cerintei. Isi termina pranzul pe cea mai retrasa banca a parcului Humulesti, departe de larma copiilor ce fugareau o minge peticita. Luptand din greu cu imaginea ispititoare a unei halbe brumate cu bere rece, se indrepta spre tasnitoarea aflata la cativa metri de el. Cu setea potolita, se cufunda in lectura ziarului cumparat. Linistea fu ceea ce il facu sa ridice privirea din paginile cotidianului. Cauta din priviri copiii de mai devreme si ramase surprins de amurgul zilei. Isi dadu seama ca din nou se lasase purtat de ganduri in vremuri trecute. Nu era intaia oara cand orele nebagate in seama fugisera astfel cu repeziciunea unei singure clipe. Se simti brusc coplesit de tristete. Batran. Desi odinioara le iubise, acum ura noptile, temandu-se de stafiile intrupate din intunericul lor. Se ridica de pe banca ce si astazi ii ingaduise prezenta. Avea atatea amintiri din coltul acesta de parc, incat intr-un fel o considera banca lui, iar zilele in care o gasea ocupata parca erau mai triste. Se indrepta spre iesirea laturalnica dincolo de care il astepta actuala sa “locuinta”. Evita sa priveasca direct spre grupul galagios ce  scuipa  seminte pe trotuarul din fata casei sale. Isi simti sufletul razvratit de suparare, dar resemnarea fu mai puternica. Il vazu cu coada ochiului pe Briliant ridicandu-se greu de pe scaun si privind amenintator spre el. Restul stransurii: barbati, femei si copii de diferite varste, ii urma exemplul si se facu liniste. Izbit de putoarea fetida a excrementelor de pe plafonul autoturismului sau, se intoarse cu spatele si duse mana la gura.  Ca la un semn, linistea fu sparta de rasul isteric al celor ce, asezati ca la spectacol, de-abia asteptau reactia lui. Se intoarse cercetand din ochi cauza mirosului si isi blestema in sinea sa neputinta. Nici macar nu avea cu ce sa curete plafonul. „Infrange-ti durerea caci tot la zi ajunge si cea mai lunga noapte”, rosti pentru sine, apoi isi goli mintea de ganduri, intra in autoturism si ca un robot fara sentimente umane, se pregati de somn." | carti de literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

88. Cartea Reghinei - Ioana Nicolaie | carti din literatura romana care trebuie citite

Bestseller Bookfest 2019   Reghina este un Iov feminin, dintr-un spatiu nord-transilvan, in care miraculosul se insinueaza in ordinea comuna, iar istoria recenta sugruma destinele oamenilor. Este mama a doisprezece copii, impreuna cu care alcatuieste „un trup de o mie de kilograme“, plamadit din putine bucurii si insuportabila suferinta. Pana la urma, Reghina este mama universala. Miza cartii Ioanei Nicolaie este sa scoata la lumina, prin incursul faulknerian in interiorul unei minti care amesteca timpurile si emotiile, o viata, un destin, o urma pe care umanitatea personajelor ei o lasa (sau nu) in lume. Cartea nu se citeste cu sufletul usor, ci cu sufletul la gura. Naratiunea e densa, stratificata in episoade ce construiesc o viziune etnografica a marilor evenimente din viata (in definitiv, suntem in spatiul lui Rebreanu): o sezatoare, un petit, o nunta, prima noapte de dragoste, uluirea, durerea, rusinea, frica, prima bataie primita de la sot, primul copil, urmatorii pana la doisprezece. Viata unei femei, asa cum a fost ea. Cititorul va intalni cu emotie, de-a lungul romanului, diverse feluri de a-ntelege realitatea: oraselul Varalia, unde se petrec intamplarile din carte, are ceva din familiarul satului Prislop, din magia tinutului Macondo si din dramatismul vietii oamenilor in comitatul Yoknapatawpha, ramanand totusi un spatiu unic, nemaiintalnit, descris de autoare cu o iubire nesfarsita. | carti din literatura romana care trebuie citite

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

89. Sacrul si profanul - Mircea Eliade

Sacrul si profanul sunt doua modalitati de a fi in Lume, doua situatii existentiale asumate de om de-a lungul istoriei sale. Ele nu prezinta interes doar pentru istoria religiilor sau pentru sociologie, nu fac doar obiectul unor studii istorice, sociologice, etnologice. De fapt, cele doua moduri de a fi, sacrul si profanul, sunt determinate de diferitele pozitii pe care omul le-a cucerit in Cosmos si sunt importante atat pentru filozofi, cat si pentru orice cercetator care doreste sa cunoasca dimensiunile posibile ale existentei umane. - Mircea Eliade Traducere de Brindusa Prelipceanu   | opere istorice din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

90. Nostalgia - Mircea Cartarescu | carti literatura romana

    Autor distins  cu Thomas Mann Prize pentru literatura N-am mai scris niciodata povestiri asemenea celor din Nostalgia, caci ele nu pot fi pastisate, continuate sau dezvoltate. Dupa Arhitectul m-am oprit pentru ca nu mai era nimic de spus. Nici n-am mai citit din aceasta carte, am ramas doar cu vaga, dar magica ei amintire. Mi-au ramas jocul fetitelor din REM, stiloul ambiguu din Mendebilul, muzeul Antipa din Gemenii, micul ras de gnom al revolverului din Ruletistul. Dar pentru mine n-a existat cu adevarat niciodata decat o singura carte a mea: cea la care tocmai scriu. - Mircea Cartarescu O carte stranie, stralucire brusca pe firmamentul palid al literaturilor europene. - Le Monde Cartarescu este un Proust psihedelic, un degustator literar al Apocalipsei care, in acelasi timp, se lasa in voia aromelor delicate ale dupa-amiezilor din copilarie. - Frankfurter Allgemeine Zeitung Nostalgia lui Mircea Cartarescu este fascinanta, patimasa si neasteptata - asa cum poate fi numai literatura adevarata. - Los Angeles Times Creator al unui univers suspendat intre vis si realitate, Cartarescu este o revelatie. - El Pais Asa ar scrie George Lucas daca ar fi poet. Prin imaginatia sa prolifica si ametitoare, Mircea Cartarescu se dovedeste, in pofida avangardismului crepuscular, mai modern decat aproape toata literatura europeana tradusa acum. - New York Sun MIRCEA CARTARESCU s-a nascut pe 1 iunie 1956, in Bucuresti. A absolvit Facultatea de Limba si Literatura Romana a Universitatii din Bucuresti in 1980. In prezent este profesor dr. in cadrul Facultatii de Litere a Universitatii din Bucuresti. Este poet, prozator, eseist, critic literar si publicist. CUPRINS: PROLOG: Ruletistul NOSTALGIA: Mendebilul Gemenii Rem EPILOG: Arhitectul Fragment din volumul "Nostalgia" de Mircea Cartarescu: “Doamne, nu ma mai satur de tine. Ne-am desprins din nou. Te ridici si te duci la baie. Pe tine ai doar o camasa barbateasca pana la pulpe. Zgomotul apei de la baie imi bruiaza orice fragment de gand. Tu esti docila, esti blanda in momentele noastre de amor, nu vrei sa-ti impui personalitatea, nu ai initiativa nici unui gest, dar raspunzi tandru si ferm tuturor gesturilor mele. Iau un mar din cosulet si ma apuc sa-l rod. Te intorci din nou langa mine, cu camasa ta ca o panza de corabie. Stingi lumina si intri in pat. Ai mainile umede si inghetate. Eu rod mai departe marul pe intuneric si, brusc, te aud vorbind. Vocea ta inlocuieste obiectele camerei, atat de prezente pana acum langa noi, si din care nu a mai ramas decat cenusa. Nu insisti, nici nu tin prea mult, asupra sotului tau. Spui ca era alcoolic si ca l-ai parasit dupa sapte ani de casnicie. Sapte ani de ghinion. Iti arunca romanele si cartile de versuri pe geam. Pana la urma ai divortat de el, acum cinci ani. Tii minte ca divortul s-a pronuntat cam tot pe vremea asta, prin decembrie. Ai suportat ciudat de greu socul. In noaptea de Anul Nou te-ai simtit atat de singura, de fara sens in garsoniera ta de pe Stefan cel Mare, prima in care te mutasesi, incat ai iesit, chiar la miezul noptii, sa te plimbi pe Aleea Circului. Ai coborat pana la lac si acolo, intr-o lume stranie, invelita in ceata, ai intalnit un adolescent care statea in genunchi si privea prin gheata groasa adancul lacului. Ai inceput sa plangi. Si-acum te infiori cand iti amintesti scena aceea. El, grav, conducandu-te pana la sosea si lasandu-te acolo. Disparand, incetul cu incetul, in ceata. Nu l-ai mai vazut niciodata, ca si pe sotul tau. Te intreb cand ai facut prima data dragoste si te simt zambind in intunericul dens. Iti ating fata cu degetele si intr-adevar zambesti. Pufnim in ras amandoi. Imi spui ca n-are absolut nici o importanta cand si cu cine ai facut asta prima oara. Dar, daca am rabdare, mi-ai putea povesti ceva cu mult mai interesant, si anume cand te-ai sarutat prima oara cu cineva. „Pai poti sa te saruti si altfel decat cu cineva?" — te intreb in timp ce mana mea continua sa-ti atinga, nu cu viteza, dar cu voluptatea unui orb, contururile fetei. „Sigur", imi spui, si-ti simt buzele miscandu-se. Ma inhati cu dintii incetisor, de un deget. Apoi: „Cand eram mica ma sarutam in oglinda." Pe urma imi pui o intrebare ciudata, cu o voce alba, retinuta: „Ai auzit vreodata de REM?"" | cele mai bune carti din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

91. Iarta-ma ca te-am iubit - Ela E.H. | carti din literatura romana care trebuie citite

Ai iubit vreodata un om nepotrivit, iar dragostea ta s-a transformat in regret, pictand pe panza scurta a vietii tale cea mai mare greseala?   Romanul prezinta o poveste de dragoste cu aspecte psihologice ale abandonului, dependentei de oameni, fricii de singuratate. Un roman atipic care te poate ajuta sa intelegi unde si de ce ai gresit in relatiile cu oamenii pe care candva i-ai iubit ca pe niste zei. Un roman de dragoste, de suferinta, un roman al realitatii crunte.   Fragment din romanul "Iarta-ma ca te-am iubit" de Ela E.H.: "Nu intotdeauna ne gasim acolo unde ne-am pierdut. De multe ori, crezand ca nu mai existam precum candva, avem tendinta sa ne igonoram inconstient. Si intorcandu-ne la originile pierderii ne pierdem iar si iar pana ce, in final, ajungem sa uitam drumul inapoi si catre putinul care mai ramasese din noi si sa ne pierdem definitiv si irecuperabil. Daca ne pierdem pe noi insine, uneori trebuie sa mergem inainte si sa nu privim in urma noastra. Poate ca un alt „eu” ne-ar ajuta mai mult decat acel vechi „eu” care ne-a tarat prin mocirla suferintei si a pierzaniei. Uneori e nevoie de curaj, alteori de acceptare. Uneori trebuie sa ne declaram invinsi doar pentru a ne permite sa nu pierdem farama de putere necesara pentru a renaste inainte ca bataliile vietii sa ne doboare complet. Uneori trebuie sa acceptam sa traim fara ceva, alteori sa invatam sa traim cu prea mult. Uneori picam si e normal. Ne ridicam si asta e normal din nou. Sa ramanem constanti nu inseamna neaparat ca traim, ci doar ca existam. Sa pleci, uneori, e absolut necesar, in timp ce sa te intorci e doar o alegere." | carti din literatura romana care trebuie citite

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

92. Sunt un copil al Razboiului Rece - Stelian Tanase | carti din literatura romana care trebuie citite

Sunt un copil al Razboiului Rece. Cortina de Fier mi-a ecranat existenta. A pus stampila «Strict interzis» in dreptul fiecarei decizii pe care am luat-o. Istoria nu retine asemenea amanunte. Ea spune doar ca fiecare a trait incercand sa supravietuiasca raului. Dupa Ialta si Potsdam, mai multe generatii au fost irosite. La final, unii s-au mantuit pe baricadele Revolutiei, altii nu. Aceasta carte nu este o istorie a Razboiului Rece. Si nici un volum de memorii. Fiecare om traieste mai multe vieti in acelasi timp. Pe una dintre ele o gasiti consemnata in aceste pagini coplesite de furie si melancolie. - Stelian Tanase | cele mai bune carti din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

93. Toamna se numara cadavrele - Tony Mott

Volumul 2 din seria Gigi Alexa Toamna este un anotimp frumos. Dar si periculos, mai ales in Brasovul in care traieste Gigi Alexa.   O noua poveste semnata de Tony Mott, care adauga seriei un nou anotimp dupa Iarna crimelor perfecte. O poveste intr-o noua cheie, un alt stil si o alta perspectiva.   Gigi Alexa inconjurata de vechii ei colegi si prieteni isi cauta un nou partener? Politia e pusa in fata unor cazuri lipsite de sens si logica? Un asasin in serie se ascunde pe stradutele din Brasov? Ar putea fi chiar cel de langa tine? Gigi Alexa e prinsa intr-un vartej al vietii care nu pare sa-i mai dea nicio sansa. Si totusi? | literatura romana carti

extinde descrierea

▸ cumpără cartea ▸ verifică PDF

94. Dominic - Sorin Oprea | carti literatura romana

Titlu disponibil cu autograf; inca 12 exemplare disponibile. DOMINIC este un thriller unic in Romania si printre putinele de la nivel mondial care surprinde lumea ascunsa a grupurilor de crima organizata. Actiunea, inteligent construita, tine cititorul cu sufletul la gura si se desfasoara in sfere sociale diverse, pornind de la viata strazii si ajungand la cea de lux a marilor orase, intrand in esenta dura a traficului de fete, droguri si spalare de bani.  Subiectul este tesut in spiritul marilor creatii ale genului de suspans si mister, cu final imprevizibil, in care personaje foarte bine conturate intruchipeaza lumea actuala in care traim. Tenta psihologica, cursivitatea descrierii faptelor, povestile de dragoste imposibile sau cele implinite si razboiul fara sfarsit intre bine si rau, fac din DOMINIC un reper al vremurilor greu de inteles de acum. DOMINIC este un roman care atrage de la prima pana la ultima pagina. DOMINIC, un volum incitant, semnat de Sorin Oprea. | cele mai bune carti din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea ▸ verifică PDF

95. Creanga de aur - Mihail Sadoveanu | carti de literatura romana

CREANGA DE AUR - Roman de Mihail Sadoveanu, aparut in 1933, cea "mai enigmatica dintre creatiile sale. A fost trecuta sub lacere de critica vremii, surprinsa de noutatea subiectului si de implicatiile sale simbolice. Interesul pentru Creanga de aur e de data relativ recenta si se explica prin motivele ezoterice ce deschid aceasta proza pe alte coordonate decit cele realiste. Eroul, Kesarion Breb parcurge un drum lung al initierii. Pleaca la porunca magului dintr-o Dacie imemoriala, se rupe un timp de muntele sacru si de peisajul sau primordial pentru a se desavirsi in misterele universale. Ajunge in templul secret din Egipt, dar romanul trece peste aceasta perioada a devenirii sale intru intelepciune pentru a se opri "asupra initierii in si prin istorie, la Bizant. Lui Breb ii este caracteristica o capacitate iesita din comun de a observa, de a alatura si judeca dintr-o perspectiva ultima oamenii, vazindu-i nu doar intr-un context, intr-un loc sau epoca; el stie sa proiecteze realitatea dincolo, intr-o eternitate de tipologii, si sa le surprinda semnificatia transcendenta si ezoterica. Inteligent, perspicace, cunoscator al misterelor, se situeaza peste orice pasiune, - sau, cel putin acesta e punctul initial al unei evolutii; aceasta devine mai apoi, imprevizibila. Inteligenta instituie un punct de observatie impasibil asupra realitatii si enigmelor ei, care, sub ochiul lui rece, se dezleaga si devin inteligibile. Dar una e sa dezlegi enigme - de genul celei rezolvate de Breb pe cind se indrepta spre Amnia - si alta e viata. Ea cere nu doar judecata rostita impartial din afara, ci impune participarea. Breb va descoperi deci un alt adevar: ca intelegerea arc o latura afectiva, ca e necesara o simpatie naturala pentru oameni. Conditia cunoasterii sub specie aeternitatis nu o exclude pe cealalta: una fixeaza, alta deschide cadrul si introduce in el surpriza; dimensiune pe care Kesarion Breb va trebui sa o accepte impotriva voinici sale. Initiatul va cunoaste dragostea pentru Maria din Amnia, deoarece neprevazutul, el insusi, tine de destin si initiere. Romanul nareaza la modul enigmatic; dificultatile nu tin de nivelul simbolic, ci de tratarea eliptica a unor momente ale actiunii si, mai ales, a trairilor si sentimentelor. Ele nu ies la lumina pe parcurs, se precizeaza intr-un lung proces al dezvaluirii unei adincimi a sufletului unde exista ura sau iubirea, la fel de greu de marturisit. Tranzitiile, in roman, sint bruste; intre diferitele momente si locuri exista hiatusuri, dar ele reveleaza semnificatii de adincime. Asteptarea cititorului e contrariata de alternanta, de subita trecere de la o lume mitica, a dacilor, la alta, istorica, a bizantinilor, de la natura simpla, la civilizatia opulenta, stralucitoare a orasului imperial. Daca povestea lui Breb e a unei iubiri romantice, coordonatele pe care se proiecteaza sint mult mai largi. Cind, dupa prima sa aparitie, protagonistul intra, in 787, in Bizant, dupa ce a petrecut deja ani lungi in templul secret din Egipt, el vede etalindu-se in fata lui bogatia si mizeria. Interpreteaza aceasta lume, atit de noua pentru el, din unghiul celui care intuieste si cunoaste semnificatia reala. Fragment din cartea "Creanga de aur" de Mihail Sadoveanu "Mai tarziu s-au adunat intr-alta incapere, a pesterii sapate in stanca, de unde, prin ochiul rotund de lumina, se vedea in cerul limpede luna in al treilea patrar: nouri stravezii lunecau pe aurul ei din cand in cand cu repeziciune, curgand dinspre miazazi, ceea ce arata ca austrul de la Marea-din-mijloc vine asupra pamantului Daciei, ca sa topeasca cele din urma omaturi si sa elibereze florile primaverii, la marginea apelor care sar trepte de piatra, sfaramand argint. La campie, de mult zburda mieii, si in ostroavele Istrului gastele salbatice scot cel dintai rand de pui. In orzurile plugarilor de la campie se poate ascunde ciocarlia. Se auzea usor fasaitul vantului in brazi. Copiii slujeau la masa frateasca, in talgere de argint, gustarea ascetica poruncita tagmei lor. La legumele si radacinile fierte nu adaugau decat putin ulei proaspat de jir. Tot astfel la frunzele noua de grausor culese de pe coastele insorite. Azima, coapta de lespezi fierbinti, era facuta dintr-o faina adusa in dar de departe de binecredinciosi si lasata in vai, in loc anumit, harazit singuratecului de pe opcina. Camara de sus mai cuprindea, in harzoburi de scoarta, bureti uscati, padurete si alune, afine acrisoare si caline amare. Acelor slujitori ai lui Dumnezeu, inchinati unei randuieli a spiritului, nu le era ingaduita nici mancarea de carne, nici bautura amctitoare. Intr-adevar, partea cea mai placuta a cinei lor era o lamura, care nu se mesteca si nu se soarbe, necunoscuta oamenilor de rand. Caci vorbele si gandurile despre lucrurile hotarate de Dumnezeu sa ramaie taina sunt, pentru cei nedeprinsi cu ele, o primejdioasa otrava. Breb isi cunostea de mult invatatorul si-1 privea ingrijat, socotindu-1 ros de suferinta. In noaptea aceea n-avea bucuria pe care o arata de obicei la adunarile ucenicilor sai. Ramanea aspru si parea a se intoarce necontenit in sine. " | carti din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

96. Pana la sfarsit - Irina Binder | opere istorice din literatura romana

Esti curios ce se intampla in noul roman, Pana la sfarsit, de Irina Binder? | carti literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

97. Cimitirul Ed.2 - Telespan | carti din literatura romana

Adrian Green este un homosexual roman care se muta la Londra pentru ca… e obosit. Desi nu prea mai are chef de munca, isi gaseste, totusi, un job: administrator de cimitir. Pe masura ce interactioneaza cu diversi clienti, vii sau morti, Adrian ne spune exact ce crede el despre religie, bani, sex sau moarte, concepte pe care le descrie cu o sinceritate cruda, foarte mult umor si sarcasm. Cimitirul Wormholt devine spatiul in care Green isi da seama ca fericirea sta in acceptarea adevarului propriu, si nu in ochii celor din jur. Singurul sfat pe care eu pot sa il dau cu inima impacata este: Dormiti! Dormiti, fratilor, ca somnul n-a facut rau nimanui! Esti trist? Culca-te! Esti nervos? Culca-te! Vrei sa mori? Culca-te, poate ai noroc si mori in somn!   Odata ce treci peste “urbanismul” limbajului si disectiile intalnirilor amoroase ale lui Adrian Green, Cimitirul iti propune un personaj care isi imbratiseaza cu curaj imperfectiunile, si le intelege si accepta, si care navigheaza cu mult umor intr-un univers plin de personaje bizare, aproape suprarealiste. - Monica Birladeanu   Desi am citit recent multe carti bune, nu mi s-a mai intamplat de cativa ani sa ma arunce una din ele atat de puternic intr-un film anume, cum a facut-o Cimitirul. - Cristina Nemerovschi   Singurul mesaj pe care il am pentru tine e urmatorul: Nu imi doresc sa te invat nimic, dar imi doresc sa iti placa ce am scris. Ceea ce ai acum in mana e o carte pe care ai fi putut sa o scrii si tu. E o carte scrisa simplu, fara pretentii, pentru ca eu nu sunt scriitor. Deschide cartea la prima pagina si vei vedea ca tot ce fac eu in primele randuri faci si tu in fiecare zi. Relaxeaza-te, finalul e mereu acelasi! - Autorul Fragment din cartea "Cimitirul Ed.2" de Telespan: "- Nu cred ca se poate face sau spune ceva. In general, nu doar in ceea ce-i priveste pe administratorii de cimitir. Aseara am citit foarte multe povesti pentru copii. Nu stiu ce mi-a venit, pentru ca n-am citit niciodata povesti pentru copii. Am gasit niste carti ilustrate. Le-am citit si asta m-a ajutat, inexplicabil, sa uit de moartea lui. Ideea e  ca m-am simtit bine citind povesti pentru copii. E o alta lume acolo. - In cat timp vin ai tai? - Nu stiu... De ce? - Am putea sa inventam o poveste, daca asta te ajuta... - Cum sa inventam? - Adica eu zic o bucata, ceva ce-mi trece prin minte... Apoi te las pe tine sa continui... - Nu ai alta treaba? - Nu. Treaba mea e sa stau cu clientii. Deci poti sa incepi povestea, daca vrei sa povestim impreuna. - A fost odata ca niciodata... - Atat?, am zis eu usor dezamagit. - As prefera ca, in momentul in care ma opresc, tu sa continui fara sa ma intrebi ceva!, a zis el zambind. [Avea dinti frumosi.] - OK. Hai din nou! - A fost odata ca niciodata..., a repetat el. - Doi barbati. Pe unul il chema Daniel si pe celalalt il chema Adrian. [Aici el a avut tendinta sa ma opreasca, semn ca nu asta era genul de poveste pe care spera s-o inceapa, dar i-am aratat mimic ca regulile sunt pentru amandoi. N-a avut ce sa faca si a continuat.] - Adrian era un tip cam scund, slabut, ochi caprui, vorbea rarait si avea o privire de parca ii venea mereu sa adoarma. Ii placea foarte mult sa calareasca ponei pentru ca pe ei nu se simtea la fel de mic ca pe un cal normal. Bea in fiecare zi ceai de urzici pentru ca citise undeva ca te ajuta sa cresti si manca cel putin o jumatate de kilogram de mere pe zi pentru ca citise in alta parte ca, daca mananci suficient de multe mere, ti se fac ochii albastri. Adrian era zugrav de meserie, dar acum luase o pauza si se ocupa cu dresura de melci, pe care ii invata sa intre si sa iasa din cochilie pe ritmurile pieselor de la Ace of Base." | carti din literatura romana care trebuie citite

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

98. Disparitia statuii din parc - Rodica Ojog-Brasoveanu

Al cincilea roman din seria MELANIA LUPU   O noua enigma trebuie dezlegata de maiorul Minerva Tutovan, cu ajutorul nepretuit al deja faimoasei Melania Lupu – cosmarul maiorului Cristescu vreme de zece ani.  Sub palaria ei de personaj vetust, Melania ascunde o minte si apetituri de gangster. Disparitia enigmatica a unei statui dintr-un mic parc al Bucurestiului ii trezeste interesul, iar misterul se adanceste cand afla ca ea nu era doar un bust, ci si o fosta cutie postala, folosita de spioni germani in Al Doilea Razboi Mondial. Cum va rezolva insolitul trio cazul? Fragment din cartea "Disparitia statuii din parc" de Rodica Ojog-Brasoveanu: "Minerva se ridica si incepu sa circule agitata prin birou. - Pe viata mea, daca am intalnit vreodata o chestie mai fistichie! Pai, maine dispare Statuia Aviatorilor. Nu m-as mira sa fie opera vreunui tacanit care o fi citit pe undeva ca baietii din Chicago au umflat dama cu torta de la New York... Dar, apropo! De ce ne-au trimis noua dosarul? Avem de-a face cu un furt, infractiune de drept comun. Deci, de competenta Militiei. Si-au inchipuit ca somam? - Draga Minerva, ii explica Ionas cu rabdare, s-a facut o anumita corelatie cu dosarul Vladulescu. Statuia constituia una din cutiile oarbe folosite de spioni. Respectiv, mesajele erau depuse sub bucla stanga a papionului, as zice, mai degraba, date fiind dimensiunile, funda doctorului Contescu. - E prima data cand aud despre acest amanunt. Colonelul zambi usor: - Fireste. Nu tu te-ai ocupat de dosar, ci maiorul Gradinaru, pe vremea cand... aaa... relatiile dintre voi erau, ca sa zic asa, cam crispate. Nasul Minervei, antena nervoasa, o carmi la stanga. Intr-adevar, nu vorbise un an cu Gradinaru, decretand ca „nu intretine relatii cu oameni lipsiti de umor si aflati sub escarpenul nevestei". Isi permisese ceea ce ea considera a fi o mica farsa. Intamplator, Gradinaru isi uitase pe biroul ei agenda telefonica. Minerva, strafulgerata de o idee magnifica, tacuse, gura cusuta, cu buna intentie. Peste o luna, nefericitul isi sarbatorea ziua de nastere. Pe la sapte seara, se trezise din senin cu vreo cincizeci de insi, incarcati cu sticle, cutii de bomboane si un raion intreg de cravate de patruzeci si cinci de lei, dandu-i buzna in casa, pusi pe chef mare. Gradinaru, interzis, simtise ca-i vine ameteala. Nu se pregatise in mod special, frigiderul, chiar epuizandu-i pana la ultimul fir de patrunjel, ar fi facut cel mult fata la cinci-sase persoane." | carti din literatura romana

extinde descrierea

▸ cumpără cartea PDF

Cărți din Literatura Română în format PDF

Avem pentru tine Cărți din Literatura Română în format PDF. Înainte să cumperi cărțile, poț citit primele câteva pagini în format PDF ca să te poți decide dacă merită să cumperi cartea sau nu. Vezi cărțile cu butonul albastru PDF din lista de mai sus. În această listă de cărți găsești: carti literatura romana,literatura romana carti,carti din literatura romana,cele mai bune carti din literatura romana,carti din literatura romana care trebuie citite,carti de literatura romana,opere istorice din literatura romana