Polirom Top 10+: Cele mai bune cărți de la editura Polirom

In noapte este un puzzle de personaje cum nu se poate mai diferite: Eri Asai, un fotomodel cufundat intr-un somn care dureaza de luni de zile, sora ei, Mari, o studenta pasionata de lectura, un trombonist de jazz, o tinara prostituata chinezoaica brutalizata si abandonata intr-un love hotel, un simplu angajat la o firma de calculatoare. Toti sint oameni ai noptii bintuiti de secrete si dorinte nelamurite, iar legaturile dintre ei se limpezesc incetul cu incetul pe parcursul cartii, construind un univers nocturn plin de farmecul, subtilitatea si umorul caracteristice romanelor lui Murakami.   Fragment din cartea "In noapte" de Haruki Murakami:   "Nu s-a schimbat nimic in incapere. Doar silueta barbatului asezat pe scaun este acum in prim-plan. O vedem cu destul de multa claritate. Semnalul inca mai are interferente si din cand in cand imaginea se clatina, se contorsioneaza si se subtiaza. Zgomotul neplacut de fond se inteteste. Uneori se insereaza secvente fara nici o legatura. Dar totul se regleaza rapid si imaginea initiala reapare.  Eri Asai este tot pe pat si continua sa doarma dusa. Lumina artificiala, nuantata, emisa de ecranul televizorului, arunca umbre miscatoare pe chipul ei, insa nu ii tulbura somnul.  Barbatul de pe ecran poarta un costum maro-inchis, care poate candva a fost elegant si aratos, dar acum e ponosit. Pe maneci si pe spate e plin de puncte albicioase, ca o pulbere fina. E incaltat cu o pereche de pantofi negri din piele, cu varful rotund, dar si acestia sunt plini de praf. Sa fi trecut printr-un loc inecat in praf ca sa ajunga in camera aceasta? Poarta o camasa alba, simpla si o cravata banala din lana. Si pe camasa, si pe cravata se vad aceleasi urme de oboseala. Are parul carunt. De fapt, poate ca acelea nu sunt fire albe. Poate ca are parul negru, presarat cu praf alb. In orice caz, nu pare sa se fi pieptanat serios de ceva timp. Cu toate acestea, in mod surprinzator, nu da senzatia de neingrijit. Nu arata nici saracacios, ci doar epuizat si prafuit din cap pana in picioare, din cine stie ce cauza inevitabila.  Nu ii putem vedea fata. In acest moment, camera de luat vederi il filmeaza fie din spate, fie pe bucati, cu exceptia chipului. Poate ca e din cauza unghiului sub care cade lumina, poate e intentionat, dar chipul ii este mereu cufundat in umbra, inaccesibil privirilor noastre.  Barbatul nu face nici o miscare. Cand si cand, respira adanc si prelung, iar umerii ii urca si ii coboara usor in ritmul respiratiei. Arata ca un prizonier inchis de mult timp intr-o incapere. In jurul sau pluteste un aer accentuat de resemnare. Dar nu este legat. Doar sta pe scaun, cu spatele drept, respira linistit si priveste fix un punct in fata."   top 10 polirom

• Autor distins cu  Premiul Pulitzer  pentru literatura in 2007 Plasata la mijlocul secolului al XIX-lea, actiunea romanului prefigureaza un western cu valente horror, urmarind aventurile unui tinar fara capatii, in zona granitei dintre Texas si Mexic, alaturi de o infioratoare banda condusa de un monstru cu chip uman, "Judele", pentru care doar moartea si cruzimea par sa aiba sens in lumea oamenilor. Banda era cunoscuta si temuta in epoca mai ales pentru expeditiile impotriva indienilor si pentru crimele la care se deda. Insa, oricit de real ar fi faptul de la care porneste povestea, imaginarul straniu, cruzimea, perplexitatea si grotescul pe care le dezvolta par inghitite de un focar literar la limita dintre afazie si instinct animalic, ce inregistreaza cele mai extreme manifestari ale violentei.   Nici un alt scriitor american in viata, nici macar Pynchon, nu ne-a mai oferit o carte atit de puternica si de memorabila. - Harold Bloom

Magicianul a fost ecranizat in anul 1968, in regia lui Guy Green, avindu-i in rolurile principale pe Michael Caine, Anthony Quinn si Candice Bergen.   Plasata intr-o insula greceasca, actiunea romanului Magicianul pivoteaza in jurul tinarului profesor de engleza Nicolas Urfe. Acesta, incercind sa scape de plictiseala si depresie, cunoaste printr-o intimplare lumea bizara a lui Moris Conchis, „magicianul”, si devine „victima” unui lung sir de incercari, spectaculoase jocuri cu masti si psihodrame, in care abunda fantasmele erotice si manipularea istoriei. Carte recomandata de Iulia Badea-Gueritee in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". Fragment din roman "Magicianul" de John Fowles: „— TE URASC! Am palmuit-o. A inceput sa suspine salbatic, chircita la capul patului, aruncindu-mi insulte printre lacrimi si suspine. — Lasa-ma in pace... lasa-ma in pace... ticalosule... derbedeule... egoistule... Suspinele se inteteau. Umerii tremurau in convulsii. M-am ridicat in picioare si m-am dus la fereastra. Cuvintele nu mai exprimau ce voia, asa ca a inceput sa loveasca cu pumnii in drugii de fier ai patului. Atunci am simtit ca o urasc pentru lipsa de control, pentru scena de isterie. Mi-am adus aminte de sticla de whisky din camera mea. Mi-o facuse cadou in prima zi. — Fii atenta. Ma duc sa-ti aduc ceva sa bei. Termina cu vaicarelile. M-am aplecat asupra ei. Nici nu a observat, a continuat sa loveasca in drugii patului. M-am dus la usa, am ezitat, m-am uitat la ea si am iesit. Trei greci, doi barbati, dintre care unul mai in virsta, si o femeie, stateau in fata camerei, facindu-ma sa ma simt ca un criminal. Am coborit la mine, am deschis sticla, am tras o inghititura zdravana si m-am dus inapoi. Usa era incuiata. Cei trei spectatori erau tot acolo, uitandu-se la mine cum incerc iar, cum bat la usa si o strig. Batrinul s-a apropiat de mine. — S-a intimplat ceva? M-am strimbat si am mormait. — Caldura. Nu era nevoie, dar a repetat pentru ceilalti. „A, caldura", spuse femeia ca si cum asta ar fi explicat totul. Dar tot nu s-au miscat. Am incercat o data, am strigat-o prin crapaturile dintre doua placi de lemn. Nu se auzea nimic. In ochii grecilor am ridicat din umeri si am coborit la mine. Dupa zece minute m-am intors, m-am mai intors de patru sau cinci ori intr-o ora, dar de fiecare data ma bucuram in sinea mea ca usa este incuiata. M-au trezit la ora opt asa cum ii rugasem, m-am imbracat si m-am dus la camera ei. Am batut, dar nu a raspuns nimeni. Am incercat clanta, era descuiata. Patul era ca si cum s-ar fi dormit in el, dar Alison plecase, nu mai era nici un lucru de-al ei in camera. Am alergat la receptie unde am gasit un batrin cu ochelarii pe nas, cam ramolit, tatal proprietarului. Fusese in America si vorbea destul de bine englezeste. — Stiti fata cu care am venit aseara, a plecat in dimineata aceasta? — Da, a plecat. — Cind? Se uita la ceas. — Acum o ora. A lasat asta. Spus dau la dumneata cind coboriti. Era un plic pe care mizgalise numele meu: N. Urfe.” cele mai bune cărți editura polirom

Dimineata pierduta este simbolul dureros al unei Romanii sacrificate timp de un secol pe altarul a doua razboaie si al comunismului. Desi aceste spectre sinistre o obsedeaza pe autoare, ea declanseaza sarabanda unei scriituri pitoresti, indracite, reinventand vorbirea populara si lirismul strazii intr-o tara unde limba de lemn era cosciugul imaginatiei: Vica, eroina Gabrielei Adamesteanu, este un om liber, pentru ca ea trancaneste la fel ca Bardamu, personajul lui Celine. La peste 70 de ani, aceasta femeie care munceste din greu pentru altii a asistat la cataclismele unei epoci pline de tradari si povesteste, povesteste, povesteste. Dar aceasta neobosita cartitoare cu limba ascutita stie sa-i asculte si pe altii si datorita acestui fapt avem parte de portrete magnifice... De la un personaj la altul, de la Primul Razboi Mondial la perioada stalinista, de la un camp de lupta la inchisorile unde putrezesc prizonierii politici, Istoria in manta rosie si neagra defileaza in aceasta "dimineata" pentru totdeauna pierduta. Dimineata pierduta te arde, atatata de suflul magistral al unei proze incendiare. - Andre Clavel, Lire

Povestea unei vieti pline de patimi si indoieli, celebrul roman Anna Karenina istoriseste tragedia unei femei aflate sub imperiul distructiv al unei pasiuni adulterine. In fundalul pe care, alaturi de Anna, evolueaza personaje aparte prin natura lor, Tolstoi divulga ipocrizia inaltei societati, zugraveste descompunerea modului de viata patriarhal si degradarea institutiei familiei.   Tolstoi este cel mai mare prozator rus. Iar maretia lui se datoreaza calitatii rare de a se adapta la statura noastra, la ritmul nostru. Proza lui e ritmata de bataile propriei noastre inimi, iar personajele sale par sa se miste la fel de firesc in lumea noastra ca trecatorii care ni se perinda pe sub ferestre in timpul lecturii. - Vladimir Nabokov Carte recomandata de Tudor Chirilă in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".

Traducere din limba engleza si note de Alexandra Coliban   Roman distins in 2003 cu Premiul Pulitzer.   Middlesex este povestea unui hermafrodit american: Cal Stephanides, naratorul si protagonistul romanului, sufera de o anomalie genetica rara. Depasind criza declansata la paisprezece ani, cind isi descopera adevarata identitate sexuala, Cal decide sa evite procedurile chirurgicale de schimbare a sexului si sa ramina o persoana cu sex „de mijloc”. In jurul acestui destin se tese cronica unei familii pret de trei generatii, parcursul ei emigrational din Asia Mica pina la Detroit si reinventarea unei identitati individuale si de familie.

In lunile de dinaintea revolutiei franchiste, tinara croitoreasa Sira Quiroga paraseste Madridul, minata de nemarginita iubire pentru un barbat aproape necunoscut. Se stabileste impreuna cu acesta in Tanger, oras monden, exotic si vibrind de pasiune, unde i se intimpla ceva de neimaginat. Caci aici va fi Sira si tradata, si parasita. Asa se naste romanul Iubirile croitoresei, o aventura pasionanta, traita in saloane haute couture si hoteluri de lux, unde conspiratiile politice si nestiutele misiuni ale serviciilor secrete se impletesc cu loialitatea fata de cei apropiati si forta de neinfrint a dragostei. Bestsellerul spaniol al anului 2010, cu peste un milion de exemplare vindute! Romanul a fost adaptat pentru TV, intr-o serie de 13 episoade care se vor difuza la inceputul anului 2014 in Romania, la Euforia TV. Fragment din romanul "Iubirile croitoresei" de Maria Duenas: „Primele zile au trecut in zbor. Trudeam fara preget si ieseam foarte putin, abia cat sa fac o scurta plimbare la caderea serii. Intalneam indeobste vecini: mama si fiul de la usa din fata, tinandu-se de brat, doi sau trei dintre copiii de deasupra, care coborau scara in goana mare, ori cate o doamna grabita sa intre in casa, unde era asteptata pentru a pregati cina familiei. O singura umbra mi-a intunecat treaba in prima saptamana: blestematul de costum de tenis. Am trimis-o pe Jamila cu un biletel pe Strada Luneta: „Am nevoie de reviste cu modele de costume de tenis. Chiar si vechi". - Duamna Candelaria spus Jamila vine maine. Jamila s-a dus a doua zi la pensiune si a revenit cu un teanc de reviste pe care abia il putea duce in brate. - Duamna Candelaria spus ca dimisoara Sira priveste revistele astea mai intai, m-a informat cu dulceata in glas in spaniola ei stangace. Era imbujorata de atata graba, deborda de energie si iluzii. Intr-un fel, imi amintea de mine in primii ani de munca la atelierul din Strada Zurbano, cand trebuia doar sa alerg de colo-colo cu comisioane si comenzi, strabatand strazile sprintena si fara griji, ca o pisicuta maidaneza, profitand de orice mica distractie ce-mi ingaduia sa zabovesc cateva minute peste ora de intoarcere si sa ma incui cat mai tarziu cu putinta intre patru pereti. Nostalgia ma ameninta cu loviturile ei, dar stiam sa ma feresc la vreme si sa ma fofilez, eschivandu-ma gratios: invatasem arta fugii si o practicam ori de cate ori ii presimteam amenintarea in apropiere. Am rasfoit cu nerabdare revistele. Toate vechi, inulte foarte ponosite, unele chiar fara coperte. Putine de moda, cele mai multe pe teme generale. Cateva din Franta, majoritatea din Spania sau chiar din Protectorat: La Esfera, Blanco y Negro, Nuevo Mundo, Marruecos Grafico, Ketama. Multe pagini aveau colturile indoite; Candelaria le rasfoise, poate, la iuteala si-mi marcase unele. Le-am deschis si n-am zarit nimic din ceea ce asteptam. Intr-o poza, doua doamne date cu briantina, in alb din cap pana-n picioare si tinand fiecare in mana stanga o racheta, dadeau mana peste o plasa. In alta imagine, un grup de femei foarte elegante aplaudau un jucator de tenis caruia i se inmana un trofeu. Mi-am dat seama ca in biletelul trimis Candelariei nu pomenisem ca era un costum de tenis pentru femei. Eram gata s-o chem pe Jamila si s-o trimit iar la pensiunea de pe Strada Luneta, cand am scos un strigat de bucurie. In a treia dintre revistele marcate aparea chiar ceea ce-mi trebuia. Un amplu reportaj prezenta o jucatoare de tenis cu un jerseu deschis la culoare si un soi de fusta din doua parti, o fusta obisnuita si un pantalon amplu: ceva ce nu mai vazusem in viata mea, ca si, mai mult decat probabil, majoritatea cititorilor acelei reviste, daca judecam dupa cat de amanuntit reproduceau acele poze echipamentul femeii. Textul era in franceza si abia l-am priceput, dar pomenea de multe ori de jucatoarea de tenis Lili Alvarez, de designera Elsa Schiaparelli, de un loc numit Wimbledon. In ciuda bucuriei de a gasi cateva indicii dupa care sa lucrez, m-a cuprins teama. Am inchis revista si am cercetat-o pe indelete. Era veche, ingalbenita. Am cautat anul. 1931. Lipsea ultima coperta, avea urme de umezeala pe margini si cateva pagini rupte. M-a coplesit spaima. Nu puteam sa-i arat vechitura aia nemtoaicei si sa-i cer parerea despre costum; riscam sa-mi distrug faima de croitoreasa distinsa, detinatoare a celor mai recente tendinte. Umblam nervoasa prin casa, incercand sa gasesc o iesire, o strategie, orice m-ar fi ajutat sa depasesc situatia.” top 10 polirom

Traducere din limba japoneza si note de Iuliana Oprina si Florin Oprina   O tinara coboara pe scara de urgenta a unei autostrazi suspendate. Intentioneaza sa ucida un om. In alta parte a metropolei, un profesor de matematica e de acord sa rescrie romanul unei fete dislexice. Fara s-o stie, cei doi se cauta, iar actiunile lor declanseaza o adevarata avalansa de evenimente, pentru ca la Murakami povestile simple nu sint niciodata astfel. In spatele realitatii banale se ascund intotdeauna tenebre periculoase, iar trecutul nu se lasa nici rescris, nici uitat cu usurinta. Tinara ucigasa si profesorul de matematica descopera treptat ca au stirnit din umbra forte colosale care ameninta insusi destinul lumii. Romanul poate fi citit ca o poveste de dragoste, dar in acelasi timp este o meditatie asupra fanatismului si a violentei pe care acesta o provoaca. Nu in ultimul rind, 1Q84 ridica o intrebare asupra existentei libertatii, indiferent de formele ei de expresie. top 10 polirom

O universitate este transformata peste ani intr-o clinica pentru insomniaci, ai carei pacienti sau medici sint studentii de odinioara. Locul se numeste Ashdown. Are o mohoreala victoriana si respira un aer prin care plutesc umbrele castelului Elsinore, slujbasii din Chancery-ul lui Dickens si semnele de rau augur de pe linga Wuthering Heights. Intre zidurile sale traiesc, in trecut si in prezent deopotriva, Gregory Dudden, medicinistul riguros si vag dement care considera somnul o boala ce rontaie o treime din viata fiecaruia; narcoleptica Sarah Tudor, o fiinta fragila, dilematica, incapabila sa distinga intre vis si realitate; Robert Madison, prietenul sfisiat de iubiri nerostite si de drame identitare care-l trimit in cele din urma pe masa de operatie a unui chirurg specializat in schimbarile de sex; in fine, Terry Worth, cinefilul impatimit si insomniac care poate recunoaste orice actor in orice poza, fara a-si aminti in schimb de personalul medical cu care tocmai a stat de vorba. Asa arata cvartetul pe care isi sprijina Coe intreaga constructie. - Radu Paraschivescu

Un roman-manifest despre efectele suprainformarii asupra omului zilelor noastre Ne aflam la Paris sau in orice alta capitala a lumii, intr-un viitor nu foarte indepartat, in redactia unui important post de radio, de unde stirile despre accidente, cutremure, incendii, atacuri teroriste, crize financiare, razboaie si iminente catastrofe planetare sint zilnic lansate in eter cu tot mai multa frenezie. Intr-un alt plan, rapoartele unei organizatii internationale oculte descriu impasul societatii globale si fac referire la un proiect de restructurare radicala a lumii prin controlul informatiei si crearea sistematica a unei „dezordini preventive”. Nu e intru totul sigur, insa acest proiect ar include si un protocol de colaborare intre rasa umana si o rasa a sobolanilor-mutanti... Satira acida, romanul lui Matei Visniec ii propune cititorului un exercitiu de reflectie, provocindu-l sa-si „deparaziteze creierul” bruiat de actiunea – cind grosiera, cind insidioasa – a unui colectivism „de noua generatie”. Fragment din cartea "Dezordinea preventiva" de Matei Visniec: "Si lata, incep toti trei traversarea, traversarea acestei strazi foarte largi, mai largi decit toate celelalte strazi posibile, intrucit asa sunt ele, frontierele, mult mai largi decit toate strazile din oras. Si in plus, traversarea se face pe timp de noapte. Dar nici acest lucru nu-i mira, stia ca va fi noapte, ai sai i-au explicat totul, accasta strada-frontiera nu poate fi trecuta decit noaptea. E destul de frig afara, dar el se incalzeste tinindu-i de mina pe mama si pe tata, mereu in mijloc, intre el, in siguranta absoluta. Toti trei merg repejor, barbateste si in tacere. Cineva se afla mereu in fata lor, o calauza, dar nu au avut voie niciunul dintre el sa-i vada fata. Din cind in cind inccarca sa scrutere intunericul sa vada pina unde se intinde intunericul, dar mai ales sa se uite la cer. Ii place mult acest cer de noapte, enorm, mai vast ca niciodata si plin de stele mai mari ca niciodata. Totul decurge ca la repetitii, toti trei merg, merg, avanseaza, nu e chiar usor, traversarea unei frontiere dureaza, asa sunt ele, frontierele, daca vrei sa le traversezi definitiv ai mult de mers. Se aude, dintr-odata, latratul unui ciin si el se bucura. Inseamna ca au ajuns aproape, sau ca nu sunt singuri, sau ca e lume in jur. Ciinele latra in urma lor, s-ar parea ca s-a luat dupa ei. Incep atunci sa alerge toti trei, calauza a disparut brusc, doua stele s-au ciocnit pe cer. El nu intelege de ce au trebuit sa inceapa sa fuga, de ce trebuie sa se teama de acest ciine care se tine dupa ei. Lui ii plac foarte mult ciinii, dintotdeauna i-au placut ciinii de altfel stie sa le vorbeasca si toti ciinii au inteles intotdeauna ce le spune." cele mai bune cărți editura polirom

Autoarea bestsellerului international Bastarda Istanbulului Prin Lapte negru, Elif Shafak reface cu eleganta parcursul de la scriitoarea nomada independenta la mama sedentara, plina de nesiguranta; ea nu-si dezminte imaginatia debordanta si personifica atit propriile trasaturi de caracter, sub forma unui harem de femei in miniatura, cit si feluritele faze ale depresiei postnatale care-o macina, sub infatisarea unei familii sinistre de djinni. Shafak isi impleteste gindurile inspirate de trairile unei mame cu cele ale unor scriitoare celebre precum Virginia Woolf, Sylvia Plath, Zelda Fitzgerald, Ayn Rand, Alice Walker sau Toni Morrison, cautind cu perseverenta o solutie la conflictul dintre maternitate si creativitate. top 10 polirom

• Autor distins cu  Premiul Nobel  pentru literatura in 1957 Sobolanii incep sa moara pe strazile din Oran. E semn de ciuma, confirmata destul de greu de medicii orasului. Fiindca autoritatile se misca incet si declara carantina abia dupa ce epidemia nu mai poate fi stapinita, doctorul Rieux, unul dintre primii care au stiut cu ce se confrunta, organizeaza el insusi echipe de interventie. Orasul abia respira sub amenintarea mortii; oamenii sint inchisi intre zidurile lui si privesc neputinciosi cum flagelul loveste din ce in ce mai aproape. Aparut in 1947, Ciuma este considerat unul dintre cele mai profunde si mai influente romane ale secolului trecut. Departe de a fi doar o poveste despre ciuma, el vorbeste in egala masura despre marile catastrofe ale epocii, despre "ciuma bruna" ce a devastat Europa in secolul XX. Lasitate, daruire, nesabuinta, iubire, credinta si disperare, toate se amesteca si se impletesc intr-o carte despre om si umanitate. Fragment din cartea "Ciuma" de Albert Camus "- L-am desprins la timp, zicea Grand, care parea sa-si caute mereu cuvintele, cu toate ca folosea limbajul cel mai simplu. Ieseam, tocmai, si am auzit zgomot. Cand am vazut inscriptia, cum sa va explic, am crezut ca e o farsa. Dar el a scos un geamat ciudat si chiar sinistru, s-ar putea spune. Se scarpina in cap. - Dupa parerea mea, operatia trebuie sa fie dureroasa. Bineinteles, am intrat. Impinsera o usa si se gaseau in pragul unei odai luminoase, dar mobilate saracacios. Un om mititel, scurt si gros, statea culcat intr-un pat de metal. Respira cu putere si se uita la ei cu ochii congestionati. Doctorul se opri. In intervalul respiratiei i se paru ca aude chit-caituri de sobolani. Dar nimic nu se misca prin colturi. Rieux se apropie de pat. Omul nu se spanzurase de prea de sus, nici prea brusc, vertebrele rezistasera. Bineinteles, putina asfixie. Ar fi nevoie de o radiografie. Doctorul ii facu o injectie cu ulei camforat si zise ca totul o sa se aranjeze in cateva zile. - Multumesc, domnule doctor, zise omul cu o voce inabusita. Rieux il intreba pe Grand daca anuntase comisariatul de politie si functionarul isi lua o infatisare descumpanita: - Nu, zise el, o, nu! M-am gandit ca cel mai grabnic... - Bineinteles, il intrerupse Rieux, deci o s-o fac eu. Dar, in clipa aceea, bolnavul se agita si se ridica in pat protestand ca se simte bine si ca nu face sa se osteneasca. - Linistiti-va., zise Rieux. Nu e o problema, credeti-ma, si trebuie sa fac o declaratie. - O! facu celalalt. Si se lasa pe spate plangand cu mici sughituri. Grand, care isi mangaia mustata de catva timp, se apropie de el. - Lasati, domnule Cottard, zise el.Trebuie sa intelegeti. Se poate spune ca doctorul e raspunzator. Daca, de pilda, va apuca pofta sa incercati iar..." top 10 polirom

In drum spre casa unor prieteni, unde e invitata la cina, Peri – sotie casnica si mama a trei copii – este pusa in fata unui fapt neplacut: ii este furata geanta de pe bancheta din spate a masinii. Reusind s-o recupereze si cercetindu-i cu miini tremuratoare continutul, da peste o poza polaroid din anii de studentie la Oxford, ce are in centru un profesor charismatic si nonconformist inconjurat de trei studente. Imaginea ii readuce dintr-odata in minte trecutul. Mai intii isi vede familia scindata, in care mama este sensibila la mostenirea religioasa, pe cind tatal se inchina ratiunii, privind credinta ca pe o forma de ignoranta. Apoi anii de studentie la Oxford, unde se imprieteneste cu Shirin, o englezoaica-iraniana atee, si cu Mona, o americanca-egipteana religioasa, cu care poarta discutii aprinse despre islam si feminism in casa din Jericho unde locuiesc impreuna. Trei tinere aduse impreuna de capriciile sortii, Shirin, Mona si Peri sint Pacatoasa, Credincioasa si Nehotarita, care incearca sa treaca peste diferente si prejudecati si sa-si gaseasca locul intr-o lume din ce in ce mai amenintatoare. top 10 polirom

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Poveste de o simplitate clasica, nascuta dintr-o legenda mexicana, Perla exploreaza secretele firii umane, adincurile intunecate ale raului si luminoasele posibilitati ale iubirii. Autorul a primit Premiul Nobel pentru Literatura  in anul 1962.   Perla are distinctia si sinceritatea pe care le gasim in tot ce scrie Steinbeck. - The New Yorker   Scriitorul trebuie sa creada ca meseria lui este cel mai important lucru din lume. Si trebuie sa se tina legat de acest gind, chiar daca stie ca-i o iluzie. - John Steinbeck top 10 polirom

Intr-un aeroport se intalnesc un barbat si o femeie care descopera, intamplator, ca au aceeasi destinatie. Dupa calatorie, scanteia atractiei pe care au simtit-o unul fata de celalalt ii impinge rapid intr-o relatie intensa, dar in scurt timp apar si problemele. Este o relatie din care ea va evada de cateva ori, iar el o va aduce inapoi de fiecare data, facand-o incetul cu incetul sa devina dependenta de el. Insa cum ar putea sa functioneze lucrurile intre un barbat atat de sigur pe el si invaluit in mister, ce pare sa vina de nicaieri, si o femeie ce poarta mereu cu sine esecul tuturor relatiilor la care a fost martora, incepand cu cea a parintilor ei? Tanara romanca scrie diferit si revigorant, intepator, curajos, limpede. - Annette Konig, Die BuchKonig bloggt Una dintre cele mai puternice voci ale literaturii tinere romanesti. - Medana Weident, Deutsche Welle

Basil Hallward picteaza intr-o buna zi portretul tulburator al lui Dorian Gray. Doar ca, odata cu trecerea timpului, tinarul din tablou imbatrineste, pe cind modelul lui, Dorian, ramine neschimbat. Fiecare fapta, fiecare an trecut lasa pe chipul pictat inca un semn, fara ca acest amanunt sa fie cunoscut de ceilalti; doar creatorul lui, Basil Hallward, stie, iar pentru aceasta e ucis de Dorian Gray. Acesta din urma va ajunge si el la confruntarea fatala cu reflexia sa pictata si va sfirsi, imbatrinit fara veste, victima misterioasa a imaginii din tabloul pe care atit l-a pretuit. cele mai bune cărți editura polirom

• Premiul Observator Lyceum, editia 2022 • Premiul National pentru Proza al Ziarului de Iasi, editia 2022 • Roman nominalizat la Premiile Observator cultural, editia 2022, categoria Proza   Un roman superb, greu de egalat ca asceza stilistica, cu o voce matura, detasata, absolut unica. Asemeni unui fotograf nostalgic, naratorul restaureaza negativul unei vieti marunte, dramatice si emotionante prin simplitatea ei. Intr-o dimineata, Pavel hraneste gainile si se urca in tren... O singura zi si doua sute de pagini in care personajele par sa vorbeasca despre nimicuri, scot bani de la bancomat, se cearta, fumeaza, se impaca sunt suficiente pentru a face radiografia completa a unei generatii si a unei tari. - Tatiana Tibuleac editura polirom

In iunie 1862, Dostoievski pleaca din Sankt-Petersburg in prima sa calatorie prin vestul Europei. In urmatoarele zece saptamani viziteaza mai multe orase importante de pe continent, inclusiv Berlin, Wiesbaden, Dresda, Paris, Londra, Geneva, Florenta si Viena. Indemnat de prieteni sa-si consemneze impresiile de calatorie, scrie un eseu in care se amesteca observatii, evocari, judecati de valoare, invective, schite si comentarii. Elaboreaza o tipologie mai mult inchipuita decat reala a Occidentului, din care reiese in principal ca, sub frumusetea si eleganta lui, acesta este macinat de vicii si saracie generalizata. In scenele descrise de Dostoievski - din Paris, din Londra sau dintr-un compartiment de tren - regasim intreaga verva feroce a autorului Insemnarilor din subterana. editura polirom

Roman ecranizat in 1993, in regia lui David Hugh Jones, cu Anthony Hopkins, Kyle MacLachlan si Jason Robards in rolurile principale   „Asa! striga K. ridicind bratele spre cer, caci descoperirea aceasta neasteptata cerea spatii ca sa se exprime, sinteti toti, dupa cite vad, functionari ai justitiei, faceti toti parte din banda corupta impotriva careia vorbeam adineauri, v-ati adunat toti aici ca sa ma auziti si sa ma spionati, v-ati prefacut ca sinteti impartiti in doua tabere ca sa ma inselati; m-ati aplaudat numai ca sa ma puneti la incercare: ati vrut sa invatati cum trebuie ademeniti cei nevinovati. Ei bine, v-ati ostenit degeaba: sau v-ati amuzat vazind cum cineva astepta de la voi sa aparati nevinovatia, sau (da-mi drumul, ca te pocnesc! ii striga K. unui batrin tremurator care se virise prea mult in el) ati invatat realmente ceva. Oricum, va felicit pentru frumoasa voastra meserie... Banda de golani... va daruiesc toate interogatoriile!”  

Tineti in maini cel mai bun roman de pana acum al lui Tudor Ganea, arhitectul convertit la proza care, dupa - iata - cinci romane publicate in tot atatia ani (unele premiate si deja traduse), isi poate revendica lejer titlul de cel mai in forma tanar romancier al momentului. Cu Cantecul pasarii de plaja, Tudor Ganea se intoarce la etosul constantean explorat in cartea de debut si scrie un fel de Gangs of Constantza al tranzitiei salbatice din anii \'90 in care diverse grupari multietnice de outcasts isi disputa teritoriul si influenta asupra Cartierului Faleza Nord. Amestecul de violenta si poezie al confruntarilor de pe malul marii este memorabil si, pe alocuri, confera acestui roman realist murdar o calitate aproape psihedelica. Ainur, protagonistul cu origini tatare ale carui ascensiune si decadere le consemneaza intamplarile romanului, este o figura deopotriva admirabila si detestabila, temuta si tragica, rar intalnita in literatura romana, caci singuratatea lui este egalata doar de cruzimea cu care-si face loc in viata si in moarte. Nu recomand romanul celor slabi de inima! - Marius Chivu

Parerile despre viata ale motanului Murr impreuna cu fragmente din biografia capelmaistrului Johannes Kreisler, alcatuita din foi de maculatura razlete   Editate de E.T.A. Hoffmann (1820‑1822)   Traducere din limba germana si note de Valeria Sadoveanu   Motanul Murr nu e doar talentat la tors, la mladiat coada in delicate arabescuri si la exprimat o gama nesfirsita de sentimente printr-un singur cuvintel: „miau”. Student in Litere, asa cum el insusi se intituleaza, si poet plin de patos, in aceasta autobiografie de tinerete, Murr se dedica observatiilor filosofice: il preocupa, indeosebi, eternul feminin si nestatornicia, amorul conjugal si extraconjugal, dar si motanii filistini si stilul de viata al ciinilor, adeseori lingusitor si grozav de diferit de-al mitelor, conchide el ascultind atent povestile prietenului sau, pudelul Ponto. Considerat capodopera lui Hoffmann, Parerile despre viata ale motanului Murr este un roman satiric incitant, ce reflecta conceptiile estetice ale autorului si prefigureaza, prin structura neobisnuita, tehnicile literare postmoderne. top 10 polirom

Prima carte a lui George Orwell, Fara un sfant prin Paris si prin Londra este o relatare emotionanta si foarte detaliata a celor citiva ani de saracie autoimpusa prin care a trecut scriitorul dupa ce s-a intors din Birmania. Aflat in cautarea propriei voci narative, Orwell repudiaza societatea „respectabila” si exploreaza viata defavorizatilor sortii, traind in camarute mizere si spalind vase in bucataria incinsa ca un cuptor a vreunui hotel parizian sau invirtindu-se printre cersetorii excentrici ai Londrei, al caror limbaj pestrit il inregistreaza fidel. Figurile surprinzatoare de cocote, drogati, cersetori care folosesc ziare pe post de lenjerie si cersetori schilozi cu talente filozofice pe care le aduce in scena Orwell dezvaluie chipul hid al saraciei, care pune sub semnul indoielii orice urma de umanitate. Fara un sfant prin Paris si prin Londra urmeaza sa fie adaptata pentru marele ecran, dupa un scenariu de Lee Hall, de catre regizorul scotian Kevin Macdonald.   Orwell isi observa personajele cu mare atentie si nu stilizeaza lumea pe care o descrie: cititorul vede astfel, neschimbat, tot ce vede si scriitorul. - The New York Times Book Review   Un portret viu, plin de culoare al unei lumi iesite din comun. - The Times Literary Supplement   Autentica, deloc exagerata, inteligent scrisa. - The New Republic   O lectura extraordinara, o carte excelenta si o marturie de incontestabila valoare despre societatea moderna. - London Evening Standard Fragment din cartea "Fara un sfant prin Paris si prin Londra" de George Orwell "Alte trei zile, am continuat sa batem orasul in lung si-n lat cautind de lucru si sa ne intoarcem acasa la mese tot mai mici constind in supa si piine, luate in dormitorul meu. Acum aveam inca doua licariri de speranta. In primul rind, Boris auzise despre o slujba posibila la Hotel X, din apropiere de Place de la Concorde, iar in al doilea, patronul de la noul restaurant din rue du Commerce se intorsese, in sfirsit. Ne-am dus la el dupa-masa. Pe drum, Boris a vorbit intruna despre averea considerabila pe care ar trebui s-o facem daca aveam sa primim aceasta slujba si despre cit de important e sa-i lasam o buna impresie patronului. - Aparenta - aparenta e totul, mon ami. Da-mi un costum nou si pina la ora cinei am sa fac rost de un imprumut de o mie de franci. Ce pacat ca nu mi-am cumparat un guler cind aveam bani! In dimineata asta, am intors gulerul pe dos; dar ce rost are, e la fel de murdar ca si pe fata. Crezi ca arat flamind, mon ami? - Arati palid. - Fir-ar sa fie, ce poti sa faci cu piine si cartofi? E fatal sa arati hamesit. Ii faci pe oameni sa le vina sa-ti dea un sut. Stai. S-a oprit in fata vitrinei unei pravalii de bijuterii si s-a plesnit cu putere peste fata, ca sa-si readuca singele in obraji. Apoi, inainte ca imbujorarea sa-i dispara, ne-am grabit sa intram in restaurant si ne-am prezentat patronului." cele mai bune cărți editura polirom

Cum o sa ne traim viata asta? Ce o sa ni se mai intimple? Cind le citesti in carti, toate ti se par invechite, de parca le-ai fi stiut de cind lumea, dar cind iubesti tu insuti, iti dai seama ca nimeni nu stie nimic! Ca fiecare trebuie sa hotarasca singur pentru el. Dragile mele... scumpele mele surioare... Acum v-am spus tot... acum o sa tac... Voi grai numai ca nebunul lui Gogol: Tacere, tacere!... - A.P. CEHOV Carte recomandata de Tudor Chirilă in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".

Fie ca este un frizer ticait, cicalit de nevasta, pe care il loveste nenorocirea din pricina unui nas gasit in piine, sau un functionar a carui pasiune pentru litere e pe atit de mare, pe cit de mica-i este averea pe care si-o cheltuie pe-o manta, eroul povestirilor lui Gogol este in toate numai excese: simte enorm, vede monstruos si totul ii este peste poate. Veselia pe care o nasc intimplarile lui este, cum o spune chiar Gogol, rodul unor accese „inexplicabile chiar pentru mine insumi, care proveneau probabil chiar din starea mea bolnavicioasa. Ca sa ma distrez, nascoceam toate lucrurile comice de care eram in stare”. Carte recomandata de Vasile Ernu in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".

Roman de inspiratie istorica, pe alocuri cu tenta politista, Albastru pur este povestea fascinanta a doua femei nascute la distanta de citeva secole, pe care le leaga o mostenire ancestrala. Ella Turner se stabileste in sud-vestul Frantei cu sotul ei si face eforturi sa se integreze in comunitatea inchisa din orasul in care s-a mutat. Insa viata i se schimba, devine izolata si singura, e tulburata de viziuni stranii. Ella incepe atunci o calatorie care nu numai ca ii va dezvalui o tragedie ramasa vreme indelungata necunoscuta, dar o va face sa-si reconsidere si propriile sentimente, propria viata. Fragment din carte: "Cand au sosit caii, s-au auzit strigate si fluieraturi, apoi un bubuit puternic in usa, care i-a facut pe toti sa sara in sus.  — Sa cantam, a spus Jean cu fermitate si a inceput cu o voce de bas profunda, increzatoare : J\'ai mis en toi mon esperance,/ Garde-moi donc, Seigneur,/ D\'eternel deshonneur, / Octroye-moi ma delivrance/ Par ta grande bonte haute/ Qui jamais ne fit faute.  I se alaturara toti, in afara de Hannah, care socotise intotdeauna cantatul ca fiind ceva frivol si prefera sa murmure cuvintele in soapta. Copiii cantau cu voci subtiri. Marie sughita de frica.  Terminara psalmul in acompaniament de obloane zgaltaite si izbituri ritmice in usa. Cand izbiturile incetara, incepusera deja alt psalm. Dupa o clipa, auzira ceva izbindu-se de partea de jos a usii, apoi un trosnet, si simtira miros de fum. Etienne si Jean sarira la usa. Etienne apuca o caldare de apa si facu semn cu capul. Jean trase tacut zavorul si intredeschise usa. Etienne azvarli apa afara exact in momentul in care usa se deschise violent, dupa o izbitura, si un val de flacari navali inauntru. Doua maini il apucara pe Jean de gat si de camasa si-l trasera cu forta afara, iar usa se tranti in urma lor.  Etienne se agata de usa, o deschise iar si fu inghitit de fum si foc.  — Papa! striga el si disparu in curte.  In casa se lasa o liniste ciudata, inghetata. Apoi Isabelle se ridica in picioare, calma, simtind cum lumina albastra o inconjoara si o protejeaza. O lua pe Marie in brate.  — Tine-te strans de mine, sopti ea si Marie isi petrecu bratele pe dupa gatul mamei, picioarele pe dupa mijlocul ei, iar buchetul de levantica ramase strivit intre ele doua.  Isabelle il lua pe Jacob de-o mana si-i facu semn lui Petit Jean sa-l apuce de cealalta mana. Ca in vis, traversa camera impreuna cu copiii, trase zavorul si intra in grajd. Se strecurara pe langa cal, care se tragea acum intr-o parte si necheza din pricina fumului si a zgomotului facut de caii straini din curte. Ajungand la celalalt capat al grajdului, Isabelle descuie o usita care ducea la gradina de zarzavaturi. Isi croira drum cu totii printre verze, rosii, morcovi, ceapa si verdeturi. Fusta lui Isabelle se atinse de o tufa de salvie, care umplu aerul cu bine cunoscutul ei miros intepator.  Ajunsera la piatra in forma de ciuperca de la capatul gradinii si se oprira. Jacob isi sprijini o clipa mainile de piatra. Dincolo de ea se afla o tarina pe care pascusera caprele si care acum, dupa o vara intreaga de arsita, era uscata si cafenie. Cei patru incepura sa alerge peste tarina, baietii in fata, Isabelle in spate, cu Marie agatata de ea.  La jumatatea drumului, Isabelle isi dadu seama ca Hannah nu-i urmase. Blestema cu voce tare, Ajunsera cu bine la castani. La cleda, Isabelle o lasa pe Marie jos si se intoarse spre Petit Jean.  — Trebuie sa ma duc inapoi s-o iau pe Meme. Voi va pricepeti sa va ascundeti. Asteptati aici pana ma intorc. Dar sa nu va ascundeti in cleda; s-ar putea sa-i dea foc. Si, daca ii vedeti ca vin si trebuie sa fugiti, luati-o spre casa tatalui meu, peste campuri, nu pe carare. D\'accord? Petit Jean dadu din cap si-si trase cutitul din buzunar, iar ochii lui albastri scanteiara. " cele mai bune cărți editura polirom

• Autor distins cu  Premiul Nobel  pentru literatura in 2018 • Roman nominalizat la Man Booker International Prize 2019 • Romanul a fost ecranizat in 2017, in regia Agnieszkai Holland, filmul fiind distins cu Ursul de Argint. Intr-un catun de la granita Poloniei cu Cehia, unde traiesc aproape izolati de lume un grup de localnici si cativa proprietari ai unor case de vacanta, au loc o serie de crime. Victimele se dovedesc a fi vanatori pasionati, iar daca e sa ascultam opinia batranei doamne Duszejko, a carei voce spune intreaga poveste, animalele salbatice nu sunt tocmai straine de crime. Insa doamna Duszejko, o aparatoare a animalelor, e ea insasi un personaj ciudat: profesoara de engleza pensionara, pasionata de astrologie si, in acelasi timp, de poezia lui William Blake, ale carui versuri apocaliptice apar ca un laitmotiv in intregul volum. Intriga politista si atmosfera mistica si misterioasa sunt tesute pe un decor contemporan familiar, cel al lumii postcomuniste din Europa de Est, o lume corupta, obsedata de bani si de prestigiu social. Nu lipsit de o doza de umor si ironie insinuata abil, Poarta-ti plugul peste oasele mortilor este un nou tur de forta al remarcabilei prozatoare poloneze.   Traducere din limba poloneza de Cristina Godun. top 10 polirom

Cind animalele de la ferma isi alunga stapinul betiv, toate sint cuprinse de un zel colectiv. Fiecare munceste peste program, astfel productivitatea creste si, pentru moment, gurile sint satule. Regulile de aur ale colectivitatii vor fi inscrise cu litere uriase pe un hambar: toate animalele sint egale, nici un animal sa nu bea alcool, sa nu poarte haine, sa nu doarma in pat, sa nu-si ucida semenii. Dar nu trece mult pina cind porcii preiau conducerea fermei si se bucura de privilegiile puterii. Punctul culminant, o subtila ironie la adresa regimului comunist, poate fi inteles fie si numai din ultima regula care mai ramine inscrisa pe hambar: "Toate animalele sint egale, dar unele animale sint mai egale decit altele". Traducere din limba franceza de Ona Frantz.

• Autor distins cu Premiul Pulitzer pentru literatura Roman ecranizat in 1962, in regia lui Robert Mulligan, cu Gregory Peck, John Megna si Frank Overton in rolurile principale.   Scout Finch este martora la intimplarile dramatice declansate intr-un orasel sudist atunci cind un barbat de culoare este acuzat ca a violat o femeie alba. Tatal naratoarei, Atticus, desemnat ca avocat al apararii, trebuie sa tina piept unor prejudecati pina atunci latente si, din acest moment, Scout si fratele ei, Jem, sint atrasi intr-o succesiune rapida de evenimente care le depasesc intelegerea. Pe timpul procesului, oraselul decade treptat in grotesc si violenta, insa exista oameni care nu se lasa contaminati de setea generala de razbunare, iar Atticus Finch ramine reperul moral care ii ofera lui Scout, si totodata cititorilor, un punct de vedere empatic si echilibrat. Fragment din cartea "...Sa ucizi o pasare cintatoare" de Harper Lee: "Tot cicalindu-l, am reusit pina la urma sa-l conving pe Jem si, spre usurarea mea, o vreme a lasat-o mai moale cu jocul. Continua sa sustina totusi ca Atticus n-ar fi spus ca n-avem voie, ceea ce inseamna ca, in realitate, aveam. Ei, si chiar daca Atticus ar spune nu, ar gasi el, Jem, o portita de scapare: n-am avea decit sa schimbam numele personajelor si gata, nimeni nu ne-ar mai putea invinui ca ne jucam de-a cineva anume.  Dill a imbratisat din toata inima planul acesta de actiune! Oricum, Dill, care-i tinea hangul lui Jem in toate privintele, imi cam punea rabdarea la incercare. La inceputul verii ma ceruse in casatorie, ca indata dupa aceea sa uite. Ma insemnase ca pe un lucru al lui, zicindu-mi ca sint singura fata pe care o va iubi vreodata, apoi ma neglijase. L-am batut in doua rinduri, dar nu mi-a folosit la nimic, dimpotriva, s-a imprietenit si mai mult cu Jem. Petreceau zile intregi in „casa din copac" complotind si planuind, iar pe mine ma chemau numai cind aveau nevoie de un al treilea. Asa ca un timp nu m-am amestecat nici eu in proiectele lor mai temerare si, cu riscul de a fi numita „fata", mi-am petrecut amurgurile care mai ramasesera din vara aceea mai mult cu dorrmisoara Maudie Atkinson, pe veranda ei.  Jem si cu mine aveam totdeauna dreptul de libera intrare in curtea domnisoarei Maudie, cu conditia sa nu ne apropiem de azalee, insa relatiile noastre nu erau definite suficient de clar. Inainte ca Jem si cu Dill sa ma excluda din planurile lor, nu era decit o cucoana oarecare din vecini, ce-i drept insa, o prezenta destul de blajina.  Acordul nostru tacit cu domnisoara Maudie prevedea ca avem voie sa ne jucam pe gazonul ei, sa mancam struguri, cu conditia de a nu-i strica vita, si sa exploram vasta ograda din dos - clauze atit de generoase, incit arareori vorbeam cu dinsa, caci aveam grija sa pastram echilibrul delicat al relatiflor noastre; prin purtarea lor insa, Jem si cu Dill m-au facut sa ma apropii mai mult de ea.  Domnisoara Maudie nu isi putea suferi casa: timpul petrecut inauntru i se parea timp pierdut. Era vaduva si, in plus, o doamna cu insusiri cameleonice, care-si lucra straturile de flori cu o veche palarie de pai pe cap si in salopeta barbateasca, pentru ca, dupa baia de la ora cinci, sa se instaleze pe veranda si sa troneze asupra strazii in chip de frumusete atot-stapinitoare.  Tinea la tot ce creste pe pamintul Domnului, chiar si la buruieni. Cu o singura exceptie. De gasea o frunza de ciufa in curtea ei, era ca la a doua batalie de pe Marna: navalea asupra plantei, inarmata cu un hirdau de tinichea si o dinamita la radacina cu o substanta otravitoare care, zicea dinsa, e atit de puternica, incit ne-ar da gata pe toti daca nu ne-am feri.  — De ce n-o smulgeti pur si simplu? am intrebat-o o data, dupa ce asistasem la o campanie prelungita impotriva unei frunze de cel mult trei toli.  — S-o smulg, fetito, s-o smulg? Si domnisoara Maudie ridica de jos lastarul rapus si strivi intre degete tulpina firava: citeva seminte microscopice cazura jos. — Afla ca o ramurea din planta asta, una singura, poate distruge o curte intreaga. Asa sa stii. Cind vine toamna, asta se usuca si vintul o imprastie in tot tinutul Maycomb!  Dupa chipul domnisoarei Maudie, se vedea cit de colo ca o atare eventualitate e pentru ea ca ciuma din Vechiul Testament. Avea un fel de a vorbi cam raspicat pentru o doamna din tinutul Maycomb. "

Catherine-Paris e o printesa adevarata. Stie doar din povestile bunicii ca tara ei se afla undeva departe, unde se vorbeste alta limba si unde sint tinuturi mlastinoase pe malul unui riu numit Prut, si ca stramosii ei sint nobili, iar rudele ei, capete incoronate. Catherine e o printesa adevarata care locuieste in orasul caruia ii poarta numele, pe o straduta de linga Matignon, cu bunica, bucatareasa si camerista. E o fetita cuminte, care ia lectii de latina si se plimba ore intregi prin Tuileries. Nimic mai strain de zvonul palatelor, de desavirsita eticheta a saloanelor si de obligatiile rangului nobiliar. Viata aceasta tihnita si limpede se intrerupe neasteptat: dintr-un automobil stralucitor coboara un print adevarat… Fragment din romanul "Catherine-Paris" de Martha Bibescu:   „La Palatul Auersburg de pe Gartnerstrasse, inainte de a fi prezentata imparatului, Catherine fu uimita de doua vorbe pe care le auzi despre el. Franz Josef e politicos, iar in vremea lui nu va izbucni razboiul. Care razboi? Si cum sa nu fie politicos? De politetea imperiala auzise in saloane, despre razboi afla de la doamnele Billochon, care ii aduceau, iata, vesti linistitoare din lumea subsolurilor si a mansardelor unde se adapostea pestrita slujitorime. Dar, dupa ce il vazu pe imparat, isi dadu seama ca o vorba a ei fusese gata-gata sa-i starneasca supararea cumnatei, ceea ce ar fi insemnat o raceala a intregii societati vieneze, pentru ca printesa Auersburg, din ratiuni de rudenie si de caracter, trecea drept arbitru pentru doua clanuri rivale: Olimpul si Verisorii. In timpul audientei de la arhiducesa Valerie, fiinta asa de palida incat era de mirare ca poate fi in acelasi timp atat de stanjenitoare dar si atat de stanjenita. Majestatea Sa Apostolica veni pe neasteptate sa le vorbeasca - o favoare neprevazuta, de fapt indelung cugetata. Aceasta rupere de eticheta dovedea interesul pe care seful casei de Habsburg si Lorena il arata noii contese Leopolska. Imparatul venea de la doamna Schratt. E adevarat, era politicos dar, de atata vreme de cand domnea, sfarsise prin a deveni comun. Atatia pravaliasi ai Vienei, indeosebi cizmari, atatia vizitii si camatari ii imitasera chipul, incat, la batranete, ajunsese sa semene el insusi cu toti purtatorii de favorite matasoase. La fel se intamplase la Paris cu Napoleon al III-lea, model suprem al sergentilor de strada, si cu Louis-Philippe, cu care semanau toti notarii. E simpatic sa ai in buzunar banuti cu propriul portret. Franz Josef, supravietuitor al tuturor nenorocirilor care ii lovisera pe rand familia, traise indeajuns sa semene cu toata lumea. La intrebarile care curgeau de peste tot dupa aceasta prima intalnire, Catherine raspunsese naucita: „Imparatul? Da, e fermecator, fermecator... parca e din provincie!"."

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Eseu despre orbire a fost ecranizat in anul 2008, in regia lui Fernando Meirelles, cu Julianne Moore si Mark Ruffalo in rolurile principale. Premiul Nobel pentru Literatura 1998 Eseu despre orbire este un roman cutremurator, o marturie a neincrederii autorului in societatea contemporana, incapabila sa-si gestioneze si sa-si rezolve crizele. Intr-un oras anonim, populat de personaje fara nume, izbucneste o boala ingrozitoare ce provoaca orbirea. Fara o cauza aparenta, in afara de cea morala, oamenii isi pierd, unul cate unul, vederea si barbaria se dezlantuie. Unica reactie a politicienilor este represiunea, urmata in curand de aparitia lagarelor. Din motive necunoscute, o singura persoana scapa de flagel - sotia unui medic, cea care ii va conduce pe oameni spre lumina. cele mai bune cărți editura polirom

Considerat unul dintre cele mai frumoase romane ale adolescentei feminine, Drumul egal al fiecarei zile realizeaza portretul, la aceasta virsta, al Letitiei, un personaj care apare si in alte carti ale autoarei (Provizorat, Fontana di Trevi). Sub socul mortii neasteptate a unchiului Ion, un om corect, dar resemnat cu infringerea, care tinuse locul tatalui inchis din motive politice, Letitia isi rememoreaza copilaria saraca petrecuta intr-un sufocant oras de provincie si adolescenta in caminul studentesc bucurestean, la fel de exasperant prin lipsa intimitatii. Obsedata sa nu repete ratarea unchiului, sa se smulga din monotonia vietii intr-o familie marginalizata politic si din promiscuitatea senzualmizera a vietii de camin, Letitia se indragosteste de Petru Arcan, un ambitios lector universitar. Roman al unei educatii sentimentale, Drumul egal al fiecarei zile arata felul in care vietile noastre se hranesc din experientele altora. Viata frinta a unchiului Ion contribuie indirect la destinul tinerei femei. Autenticitatea si concretetea cu care Letitia relateaza faptele, gindurile si nelinistile ei nu ii inlatura misterul. La capatul lecturii, doar cititorul va decide daca Letitia Branea este puternica sau vulnerabila, invingatoare sau invinsa. editura polirom

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru Literatura (1998)   Protagonistul romanului Manual de pictura si caligrafie este un pictor mediocru, desemnat prin initiala H., care primeste comanda de a face portretul lui S., directorul unei mari intreprinderi. Dureros de constient de propriile limite, H. recurge la paginile unui jurnal ca mijloc de a-si analiza slabiciunile estetice si de a se intelege pe sine, descoperind astfel ca simte nevoia sa picteze si un al doilea portret al lui S. Munca la respectivele portrete, cel academic, pictat in modul consacrat si instituit de normele comenzii, si cel realizat cu intentia, nefinalizata, de a capta imaginea "adevaratului S.", pune in discutie insusi fundamentul actului de creatie estetica. O poveste fascinanta, dezvoltand una dintre temele predilecte ale lui Saramago: relatia dintre realitate si reprezentarea artistica. Traducere din limba portugheza si note de Georgiana Barbulescu cele mai bune cărți editura polirom

Oare cunoscutii si prietenii mei se poarta cu mine cum s-ar purta cu un om sanatos? „Ce mai scrii?” „Ce ne vei mai darui?” Mereu aceleasi cuvinte, aceleasi cuvinte! Si mi se pare ca toata atentia cunoscutilor, laudele si entuziasmul, toate sint numai inselaciune. Ma mint ca pe un bolnav, si uneori mi-e teama ca se vor apropia de mine pe furis, pe la spate, ca ma vor insfaca si ma vor duce ca pe Popriscin la balamuc!... Si asa mereu, pina la groapa, totul va fi dragut si scris cu talent; dragut si scris cu talent si nimic mai mult. Iar cind voi muri, cunoscutii mei, trecind pe linga mormintul meu, vor spune: „Aici odihneste Trigorin. A fost un scriitor bun, dar a scris mai prost decit Turgheniev”.

    Sonata Kreutzer, povestea unei gelozii care duce la crima, interzisa la vremea publicarii, face parte dintr-un ciclu de scrieri care critica morala vremurilor, institutiile statului, biserica, civilizatia si cultura, intregul mod de viata specific „claselor cultivate“.     Moartea lui Ivan Ilici isi poarta personajul prin spaimele de dinaintea trecerii „dincolo“. Aflat la apogeul carierei, Ivan Ilici sufera un accident banal. Incetul cu incetul, urmarile acestui accident, o vaga durere intr-o parte, un gust rau in gura, incep sa-l chinuie. Doctorii nu reusesc sa-i aline suferinta si, mai ales, sa dea de cap misterioasei boli care-i macina viata. In cele din urma va muri impacat, cu gandul ca suferinta exista atat timp cat exista teama. Cand teama a disparut, „s-a sfarsit cu moartea. Nu mai este“. Carte recomandata de Cristian Teodorescu in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".      Fragment din roman:       „Ivan Ilici fusese coleg cu cei de fata si toti il iubisera. Se imbolnavise cu doar citeva saptamini in urma. Umbla vorba ca boala lui era incurabila. Ii pastrasera postul, dar se zvonea ca, in eventualitatea mortii sale, pe locul lui va fi numit Alekseev, iar locul lui Alekseev va fi ocupat fie de Vinnikov, fie de Stabel. Asa ca la vestea mortii lui Ivan Ilici, primul gind al fiecarui domn prezent in cabinet se indrepta spre urmarea pe care acest eveniment o putea avea prin mutarea pe alt post sau prin avansarea lui personala ori a cunoscutilor sai.     „De buna seama, o sa primesc postul lui Stabel sau al lui Vinnikov, isi spuse Feodor Vasilievici. Mi l-au promis de mult, iar avansarea asta ar insemna opt sute de ruble in plus la salariu, in afara indemnizatiei de serviciu."     „Trebuie sa cer neaparat transferul cumnatului din Kaluga, se gindi Piotr Ivanovici. Nevasta-mea o sa fie tare bucuroasa. Acum n-o sa mai aiba de ce sa-mi spuna ca niciodata n-am facut nimic pentru neamurile ei."     - Ma gindeam eu ca nu se mai ridica din pat, vorbi cu glas tare Piotr Ivanovici. Imi pare rau.     - Da\' ce-a avut de fapt?     - Doctorii nu i-au putut pune un diagnostic. Adica i-au pus, insa fiecare dintre ei in alt fel. Cind l-am vazut ultima data, am avut impresia ca o sa se faca bine.     - N-am mai trecut pe la el de la sarbatori. Imi tot ziceam sa ma duc.     - Stiti cumva daca avea ceva avere?     - Se pare ca nevasta-sa are cite ceva, dar nu cine stie ce.      - Da, trebuie sa ma duc pe la ei, insa locuinta lor e ingrozitor de departe.     - Adica e departe de dumneata. Pai de dumneata orice e departe.     - Nu poate nicicum sa-mi ierte ca stau dincolo de riu, spuse Piotr Ivanovici, zimbindu-i lui Sebek.”

Romanul Simonei Antonescu ne poarta cu doua veacuri in urma, in Principatele Romane. Remitizarea istoriei nu doar insufleteste destine individuale, ci da viata si tensiune unor evenimente cruciale de mult arhivate. Aceasta calatorie de sase ani in perioada razboiului ruso-turc, terminat cu pierderea Basarabiei, este o autentica evadare in trecut. Pe mosiile Tarii Romanesti, grinarul marilor imperii, sau in batalii pe mare si pe uscat, pe ulitele tirgului Bucurestilor, traversate de picioare desculte si taine de palat, sau la Constantinopole, in serai si catacombe, printre intrigi si capete taiate, istoria isi urmeaza cursul. Hanul lui Manuc, la fel ca primele romane ale Simonei Antonescu - Fotograful Curtii Regale si Darul lui Serafim -, se situeaza sub aceeasi inscriptie heraldica: "Daca nu revezi trecutul, nu vezi prezentul si nu prevezi viitorul." top 10 polirom

Romanul La capatul lumii si in tara aspra a minunilor povesteste despre doua lumi diferite – doua spatii temporale aparte – prin vocile misterioase a doi naratori: Watashi si Boku. Watashi, povestitorul tarii aspre a minunilor, porneste intr-o calatorie de sondare a propriilor amintiri. Lumea in care traieste Watashi este dominata de cuvinte si sunete, pe cind cea a lui Boku (naratorul din capatul lumii), de imagini si cintece, iar decorul este al unui oras ingradit, asemenea oraselor medievale. Cind soseste in oras, paznicul de la poarta de intrare (care isi petrece aproape tot timpul ascutind cutite) ii cere lui Boku sa-si taie umbra, subliniind ca in astfel de locuri nu va mai avea nevoie de ea. Pierderea umbrei aduce un detaliu in plus unui tarim kafkian in care simplitatea imaginii unei cesti de cafea este un lux al unei realitati uitate. cele mai bune cărți editura polirom

In primavara anului 2007, James Bowen gaseste intr-un adapost un motan portocaliu ranit; are grija de el, il boteaza Bob, iar cand acesta se insanatoseste, se asteapta sa nu-l mai vada vreodata. Cei doi vor deveni insa prieteni nedespartiti. Intervievat de jurnalistul Garry Jenkins, James Bowen isi spune povestea si astfel apare, in 2010, romanul autobiografic Un motan pe nume Bob, devenit bestseller si tradus in aproape treizeci de limbi. Cartea emotioneaza prin felul in care doua fiinte - un barbat si un pisoi - se gasesc una pe cealalta si reusesc sa-si redea speranta in viitor. Plina de umor, curaj si determinare, povestea inteligentului Bob descrie lumea celor care traiesc la limita supravietuirii si vorbeste despre decadere si singuratate, invinse atunci cand preocuparea fata de fericirea altcuiva devine un motiv pentru a-ti schimba in bine viata. Traducere din limba engleza de Ana-Maria Man. top 10 polirom

Romanul Darul lui Serafim leaga trei povesti istorisite pe trei voci diferite, care introduc cititorul in atmosfera anilor nebuni ai jazzului, ai epocii in care se naste viteza si incep sa moara vechile conventii sociale, intr-o Romanie moderna, doar in aparenta calma si prospera. Actori principali: Nicolae Malaxa, unul dintre cei mai mari industriasi romani din perioada interbelica, producatorul locomotivelor Malaxa, inginer talentat si figura politica foarte controversata a acelor ani; o candidata la titlul de Miss Romania 1932, in concursul organizat de revista Realitatea ilustrata; o familie de aristocrati bucuresteni, cu un destin tragic, si toti membrii sai strinsi in jurul celor doi baieti de virsta scolara. Ce au in comun toate aceste personaje? Raspunsul il stie numai Serafim, batrinul cersetor cu puteri tainice care strajuieste, in noaptea de Vovidenie a anului 1932, impunatoarea biserica a Amzei. cele mai bune cărți editura polirom

Unul dintre cei mai importanti si mai influenti scriitori ai lumii, autorul capodoperelor Crima si pedeapsa, Fratii Karamazov, Idiotul sau Demonii, carti traduse in toate limbile, adaptate pentru teatru sau ecranizate.   Diferit de celelalte romane ale lui Dostoievski, Adolescentul e istorisit din perspectiva unui tinar de nouasprezece ani, a carui naivitate se reflecta intr-o voce narativa la fel de ingenua precum este si protagonistul cartii. Fiul nelegitim al unui mosier depravat, tinarul Arkadi Makarovici Dolgoruki oscileaza neincetat intre pornirea de a scoate la iveala greselile tatalui si dorinta ascunsa de a-i cistiga pretuirea. Inarmat cu un document despre care isi inchipuie ca ii va oferi puteri depline asupra celorlalti, Arkadi pleaca la Petersburg sa-si intilneasca tatal, insa aceasta experienta initiatica ii dezvaluie mizeriile concrete ale vietii adulte si ii schimba din temelii viziunea asupra lumii. Dostoievski vede trecerea prin adolescenta a personajului sau ca pe o stare continua de nesiguranta, ignoranta si nedesavirsire, dar si de fantezie si exuberanta in care totul este posibil. Autor recomandat de George Banu in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". Fragment din cartea "Adolescentul" de F.M. Dostoievski "Curios este ca, inca de la saptesprezece an m-am lasat sedus de acest tablou (un tablou re list, sa recunoastem).   Nu vreau sa oropsesc si sa chinui pe cineva si nici n-o voi face; dar stiu ca, daca as vrea sa-i fac rau unui om anume, unui dusman de-al meu, nimeni nu mi-ar putea sta in cale, ci toti m-ar sluji; dar ajunge cu asta. Si nici nu m-as razbuna pe cineva. M-am mirat totdeauna cum a putut sa consimta James Rothschild sa devina baron! De ce, pentru ce, cind si-asa era mai presus de toti din lume? „O, n-are decit sa ma ofenseze acest general insolent in statia unde asteptam amindoi caii de schimb; daca ar sti cine sint eu, s-ar grabi el insusi sa mi-i inhame si ar sari indata sa ma urce in tarantasul meu amarit! Scria undeva ca, pe una din liniile de cale ferata vieneze, un conte sau un baron strain, in public, i-a pus pantofii in picioare unui bancher de pe acolo, iar acesta a fost atit de vulgar, incit a acceptat asta. O, n-o sa-mi pese cind aceasta frumusete inspaimintatoare (exact, inspaimintatoare, exista asemenea frumuseti!), aceasta fiica a unei oristocrate elegante si celebre, intilnindu-ma din intamplare pe un vapor sau in alt loc, se va uita urit la mine si, strimbind din nas, se va mira dispretuitor cum de a indraznit sa apara la clasa intia alaturi de ea, acest omulet modest si jalnic cu o carte sau un ziar in mina. Dar daca ar sti ea cine ii sta alaturi! Si va afla, va afla asta, si-atunci se va aseza linga mine de buna voie, supusa, umila si amabila, cautindu-mi privirea, fericita daca ii zimbesc..." cele mai bune cărți editura polirom

Din cauza subiectului sau extrem de socant – pasiunea morbida a unui barbat matur pentru o fetita de doispre­zece ani –, romanul Lolita a fost respins de editori, fiind publicat in Statele Unite abia dupa aparitia sa in Franta. Construita pe schema mitologica a povestirilor cu fauni si nimfe, Lolita este insa, inainte de toate, un poem de dragoste inchinat limbii engleze si posibilitatilor sale expresive. Povestea iubirii obsesive si blestemate a lui Humbert Humbert pentru nimfeta Dolores Haze, capodopera lui Vladimir Nabokov a fost, pe rand, carte interzisa, roman scandalos, obiect de cult, pentru a deveni apoi un roman clasic al secolului XX. Cartea a stat la baza a doua celebre ecranizari, prima in regia lui Stanley Kubrik, cu James Mason in rolul principal, a doua sub bagheta regizorala a lui Adrian Lyne, cu Jeremy Irons in rolul lui Humbert Humbert. Autor recomandat de George Banu in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". Fragment din cartea "Lolita" de Vladimir Nabokov "Apoi, luandu-mi precautiile necesare, pasind mintal in varful degetelor, ca sa zic asa, am evocat-o pe Charlotte in chip de partenera. posibila. Pe Dumnezeul meu, as fi fost in stare sa-i aduc eu insumi grepfrutul taiat economicos pe din doua, micul dejun fara zahar. Humbert Humbert, cel care transpirase sub lumina alba, cruda, fioroasa, calcat in picioare de politisti asudati care urlau la el, este gata sa faca acum o alta „declaratie" (quel mot!), in timp ce-si intoarce pe dos constiinta si ii smulge captuseala intima. Nu planuiam sa ma casatoresc cu biata Charlotte ca s-o elimin in mod vulgar, infiorator si periculos, adica sa o omor plasand cinci tablete de biclorura de mercur in vinul ei preprandial de Xerex sau ceva de genul acesta; dar un gand farmacopeic discret inrudit clincheta intr-adevar in creierul meu sonor si innourat. De ce sa ma multumesc doar cu desfatarea modesta si mascata pe care o incercasem pana acum? Mi s-au prezentat leganandu-se si zambind alte viziuni ale destrabalarii. Ma vedeam administrandu-le amandurora - mamei si fiicei - o puternica potiune somnifera, astfel incat sa ma delectez cu nimfeta in timpul noptii ferit de orice pedeapsa. Casa se zguduie de sforaitul Charlottei, in vreme ce Lolita respira imperceptibil in somn, nemiscata ca o fetita pictata pe o panza. „Mama, ma jur, Kenny nici macar nu m-a atins." „Dolores Haze, tu ori minti, ori te-a vizitat zburatorul." Nu, nu voi merge chiar atat de departe. Astfel complota si visa Humbert Cubus - iar soarele rosu al patimii si hotararii (cele doua elemente care creeaza o lume vie) se se in timp ce pe mii de balcoane, mii de libertini cu pahare scanteind in mana inchinau pentru fericirea noptilor trecute si viitoare." editura polirom

Prefata de Mircea Cartarescu Postfata de Martin Adams Mooreville   Romanul Femeia in rosu a fost predat Editurii Militare in 1988. Manuscrisul, desi apro­bat initial, a fost retras din tipografie, cu interdictia de a fi publicat. El a fost editat in 1990 de Editura Cartea Romaneasca, primind Premiul Uniunii Scriitorilor pentru proza (1991), si reeditat in 1997 si 1998 de Editura ALL. In 1996‑1997 a fost ecranizat de regi­zorul Mircea Veroiu, iar in 1998 a fost dramatizat de Catalina Buzoianu si jucat pe scena Teatrului National din Timisoara. Din anul 2000, romanul Femeia in rosu a intrat ca obiect de studiu in manualul de Limba si literatura romana pentru clasa a X‑a al Editurii Humanitas.   „E o carte-puzzle, multietajata, minutios imbricata, in care alterneaza registre si tonuri narative de o neobisnuita bogatie si in care «peticele» intertextuale realizeaza un colaj in care nuantele diverselor epoci colizioneaza intr-un haos ordonat. Nu forma cartii este insa lucrul cel mai important in cazul Femeii in rosu, ci filosofia ei. Trei teoreticieni literari pornesc in cautarea locus-ului estetic ce a parut, vreme de o suta de ani, cel mai putin adecvat pentru ancorarea unei opere «serioase», cel mai demn de o evitare dispretuitoare: senzationalul. Cu corolarul sau de kitsch, stridenta, romance, aventura, miracol de doi bani, senzationalul se intrupeaza aici in povestea «romantata» a Anei Cumpanas din Comlos, care, dupa o viata picaresca, in care traverseaza doua continente, se intoarce ca sa moara in Banatul natal. Miezul vietii sale este seara in care, imbracata in rochie rosie, faciliteaza uciderea amantului ei, faimosul bandit Dillinger, la Chicago. Cei trei autori vor scrie, prin urmare, nu, din start, un roman senzational, ci, dedublare specifica postmodernului, un roman despre (romanul) senzational, care sa fie, in acelasi timp – uzind de toate procedeele parodiei, pastisei, restauratiei butaforice –, un roman chiar senzational.” (Mircea Cartarescu) editura polirom

Romanul lui John Fowles a inspirat o celebra ecranizare, cu Meryl Streep si Jeremy Irons in rolurile principale. Filmul Iubita locotenentului francez, aparut in 1981, a fost de cinci ori nominalizat la Oscar si a cistigat doua premii BAFTA.   Iubita locotenentului francez, romanul cel mai cunoscut al lui Fowles, este o emotionanta poveste de iubire. O carte despre tinerete, despre frumusetea vietii si despre libertatea de a alege. Plasata in jurul anului 1867, actiunea romanului pune in cumpana libertatea viziunii de la sfirsitul anilor ’60 ai secolu-lui XX cu atitudinile severe ale perioadei victoriene din urma cu o suta de ani. Romanul evoca in chip convingator atmosfera conventiilor rigide, a emotiilor reprimate, iar punctul culminant, indelung aminat, al relatiei celor trei protagonisti sporeste si mai mult interesul cititorului.   Fragment din roman: "In cine stie ce camaruta dosnica de circiuma, Sam putea sa lase impresia - si chiar o lasa - ca stie totul despre viata la oras, si inca ceva pe deasupra. Afisa un dispret agresiv pentru tot ce nu provenea din West End-ul londonez, pentru tot ceea ce nu purta pecetea de ultima ora a acestuia. In adincul sufletului sau, altfel stateau insa lucrurile. Acolo, nu era decit o faptura sperioasa si nesigura - nesigura nu in privinta a ceea ce dorea sa fie (o persoana aflata, ca situatie, la o departare astronomica de starea lui prezenta), ci a capacitatii lui de a ajunge pina acolo. In sufletul lui Mary, insa, lucrurile stateau exact pe dos. Fireste ca Sam ii luase ochii la inceput: o intrecea, doar, in atitea si atitea privinte, iar tachinarile cu care-l intimpinase nu fusesera decit o reactie de aparare in fata unei atit de evidente superioritati culturale: eterna iscusinta a oraseanului de a depasi diferentele, de a gasi scurtaturi, de a grabi ritmul unei apropieri. Mary era insa inzestrata cu o fundamentala tarie de caracter, un soi de ingenua incredere in ea insasi, certitudinea ca, intr-o buna zi, avea sa fie o nevasta si o mama buna; pe deasupra, stia sa deosebeasca griul de neghina, cind era vorba de oameni... , isi dadea seama de diferenta de valoare dintre stapina ei si nepoata stapinei, bunaoara. La urma urmei, era taranca, iar taranii traiesc mult mai aproape de adevaratele valori decit truditorii citadini. La inceput, Sam fusese cucerit de ea pentru ca era asemenea unei zile de vara ivite dupa sirul cenusiu de slujnicute si prostituate din care era alcatuita experienta lui erotica trecuta. In domeniul asta, nu-i lipsea citusi de putin increderea in sine, ca mai tuturor cockney-lor. Avea un par negru de toata frumusetea, care contrasta placut cu ochii foarte albastri si fragezimea pielii. Era zvelt, cu incheieturi mladioase, iar miscarile-i erau toate sprintene si precise, desi prea nazuiau uneori sa imite pina la o maimutareala afectata citeva dintre ticurile lui Charles pe care Sam le socotea cu deosebire distinse. Femeile nu-l mai slabeau din ochi dupa ce-l vedeau, dar de pe urma cunoasterii mai aprofundate a fetiscanelor londoneze nu se alesese cu mare lucru, dincolo de imaginea reflectata a propriului sau cinism. Ceea ce-l daduse intr-adevar gata fusese inocenta lui Mary. Se trezi deodata in situatia unui baietandru care ii orbeste pe cei din jur cu o oglinda - si, intr-o buna zi, da peste cineva mult prea de treaba ca sa merite un asemenea tratament. Dori dintr-odata sa fle el insusi in prezenta lui Mary; si sa descopere, totodata, cine era ea. Aceasta subita intelegere reciproca mai profunda survenise in dimineata in care avusese loc amintita vizita la doamna Poulteney. Incepusera prin a discuta postul pe care-l ocupa fiecare, calitatile si defectele domnului Charles si ale doamnei Tranter. Mary era de parere ca Sam era norocos ca se afla in slujba unui domn atit de dragut. Sam strimba din nas; si apoi, spre uimirea lui, se trezi spunindu-i acestei tarancute de rind ceva ce pina atunci nu-si marturisise decit siesi." editura polirom

Romanul Fetita care se juca de-a Dumnezeu a fost distins cu Premiul National de Proza al Ziarului de Iasi, editia 2015 Un roman surprinzator, emotionant si plin de umor care exploreaza, prin ochii inocenti ai Raditei si cei ai mamei sale, un fenomen ce a marcat profund Romania postcomunista: emigratia temporara. Pentru a-si scoate familia din impas financiar, Letitia hotaraste sa plece la munca in strainatate pentru citeva luni. Prin intermediul unei cunostinte ajunge la Roma, in Italia, unde face menaj si ingrijeste de batrina familiei Bosse, Nona. Intimplator, intilneste o fosta colega de liceu, Laura, o veterana a locurilor de munca precare, fire puternica, spontana si onesta, care ii deapana povestea ei de emigranta. Acasa, au ramas cele doua fetite: Radita - sensibila, introvertita - in grija bunicilor si Malina in cea a sotului Letitiei, Vali. Aflata la inceput de scoala si puternic atasata de mama sa, Radita sufera in urma despartirii asa cum numai copiii pot sa o faca, cu tot corpul si toata imaginatia. Cele citeva luni preconizate se tot lungesc, planurile de viitor sufera mereu schimbari, iar efectele secundare ale plecarii se dovedesc imprevizibile. Ne aflam in fata unui roman tulburator, in care sint imbinate subtil o varietate de teme: copilaria, inocenta, instrainarea, confruntarea mentalitatilor, relatiile de cuplu sau reconfigurarea identitatii. Totul intr-o constructie plina de tensiune si cu un limbaj proaspat, efervescent. Fragment din cartea "Fetita care se juca de-a Dumnezeu" de Dan Lungu:   "La inceput, chiar cand l-a nascocit, jocul nu avea nici un nume si probabil ca nici nu i-ar fi dat vreunul, fiindca nu vorbea despre nimeni cu el, dar intr-o zi, cand Buna era in toane faine, i-a povestit cum sta Dumnezeu in ceruri si are grija nu numai de fiecare om, ci si de fiecare vietuitoare si planta, si atunci a stiut ca ea se juca de-a Dumnezeu. Abia apoi s-a gandit ca batranul cu barba alba care aducea ploaia si misca vanturile cum voia el s-ar fi putut supara pe ea, dar, daca avea sufletul bun, nu trebuia sa se necajeasca, fiindca nu era treaba serioasa. Pentru El era de munca, nu gluma, la atatea milioane si milioane de oameni, furnici, broaste si fire de iarba, insa pentru ea, care avea grija de cativa elevi in curtea scolii, trecatorii din fata cofetariei ori cheliile din parculet, nu era decat un joc.  Cand se satura de dat porunci, picioarele ii amortisera. Se lasa pe spate si se rasuci catre interiorul terasei de pe bloc, ajunse cu nasul in carton, se rostogoli si, in fine, ajunse cu fata in sus. Privitul cerului era cel mai periculos dintre jocurile ei secrete, dar ii era imposibil sa se abtina de la el. Iar privitul cerului de pe bloc nu se compara cu nimic altceva, fiindca nici din gradina, nici din copac si nici macar de pe magazia de lemne nu se vedea atat de curat, fara pic de margini. Era periculos fiindca mereu uita ca are o bunica, ca trebuie sa ajunga acasa si mereu se putea lasa cu o chelfaneala zdravana. Si mai era periculos fiindca, indiferent daca isi spunea povesti cu nori sau pur si simplu isi lasa mintea in voie, de fiecare data ajungea sa-si aminteasca de nota la caligrafie si asa mai departe."

• Autor distins cu  Premiul Nobel  pentru literatura in 2017 Kazuo Ishiguro construieste un roman impresionant, care o are in centru pe Klara, o inteligenta artificiala conceputa cu scopul de a le tine companie copiilor si adolescentilor. In timp ce asteapta in magazin, alaturi de alti "prieteni artificiali", Klara e remarcata de Josie, o fata hotarata sa si-o aleaga drept tovarasa. Doar ca Josie pare sa sufere de o boala misterioasa si Klara, un android cu o sensibilitate, o curiozitate si o imaginatie neobisnuit de dezvoltate, se simte obligata s-o ajute. O umbra apasa permanent asupra lui Josie, iar credincioasa Klara incearca s-o alunge apeland la puterea mistica a Soarelui. Plasat intr-o lume distopica din viitorul apropiat, ale carei spaime si obsesii sunt filtrate prin discursul inocent al Klarei, o lume poluata si alienata, unde copiii invata online si au intalniri de interactiune programate de parinti, Klara si Soarele este un roman despre iubire si prietenie, despre sacrificiu si mantuire. Perspectiva inedita propusa de Ishiguro prin intermediul personajului central sporeste impactul acestei povesti profund umane. Traducere din limba engleza de Vali Florescu.

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Tragic, emotionant, tensionat si cu un final surprinzator, Sa nu ma parasesti este unul dintre cele mai bune romane al lui Ishiguro, nominalizat la Booker Prize, National Book Critic Circle Award si Arthur C. Clarke Award si inclus pe lista celor mai bune carti ale anului in The New York Times, Publishers Weekly si in numeroase alte reviste prestigioase.   Katie H. este educatoare. Slujba ei este aceea de a-i ajuta pe copiii-clone sa creada ca, in institutia de la Hailsham, intre vizionarile de scene erotice din filme si joaca, intre colectiile de reviste sau carti si iazul cu rate, ei vor uita adevaratul si unicul motiv al existentei lor, acela de a dona organe. In scurta lor viata, care se intinde pret de un numar limitat de donatii, ei asteapta plini de speranta ziua cind vor avea parte de libertatea din spatele gardului de sirma ghimpata si cind vor inceta sa mai fie simple some, corpuri cultivate pentru piese de schimb. Fragment din cartea "Sa nu ma parasesti" de Kazuo Ishiguro "Lucrurile pe care le-a spus Ruth atunci, in dormitor, dupa ce se daduse stingerea, despre cum Tommy si-a provocat singur toate problemele, probabil ca rezumau parerea majoritatii celor de la Hailsham. Dar abia in clipa in care am auzit-o spunind-o, intinsa in pat, mi-am dat seama ca ideea asta, cum ca el nu vrea deloc sa-si dea silinta si ca o face in mod deliberat, circula inca de pe vremea cind eram Juniori. Si am avut o revelatie brusca, care mi-a dat flori pe sira spinarii: Tommy trecea prin toate astea nu doar de citeva saptamini sau luni, ci de ani intregi.  Vorbisem cu el despre toate astea cu putin timp in urma si, din cite isi amintea el, propria istorisire despre modul in care incepusera necazurile lui mi-a confirmat ce simtisem in noaptea aceea. Dupa parerea lui, totul incepuse intr-o dupa-amiaza, la una din orele de arta ale lui Miss Geraldine. Pina in ziua respectiva, mi-a spus Tommy, il placuse intotdeauna sa picteze. Dar in ziua aceea, la ora lui Miss Geraldine, Tommy facuse o acuarela cu un elefant care statea intr-un lan de iarba inalta si de aici a inceput totul. Dupa spusele lui, o facuse pur si simplu din amuzament. L-am batut la cap foarte tare in legatura cu subiectul asta si cred ca adevarul e ca fusese un lucru ca atitea altele pe care le faci la virsta respectiva: nu ai un motiv anume, ci pur si simplu le faci. Le faci fiindca te gandesti ca o sa faci lumea sa rida sau pentru ca vrei sa vezi daca o sa stirnesti vreo reactie. Si apoi, cind ti se cere sa explici ce-ai vrut sa faci, habar n-ai ce sa sput. Cu totii am facut asemenea lucruri. Tommy nu a spus asta, dar sint sigura ca asa a fost.  Oricum si-a facut elefantul, care era exact genul de desen pe care te astepti sa-l faca un copil cu trei ani mai mic. I-a luat doar douazeci de minute si a obtinut cu el risul scontat. Insa n-a fost tocmai cum se asteptase. Chiar si asa, totul se putea termina acolo - si cred ca aici ironia sortii e cit se poate de vizibila - daca in ziua respectiva n-am fi avut ora cu Miss Geraldine." top 10 polirom

Unul dintre cele mai citite romane ale secolului XX, O calatorie in India se inspira din momentele de glorie ale expansiunii coloniale britanice, dar si din tensiunile rasiale ce marcheaza fiecare moment al vietii in colonii. Pe acest fundal, Adela Quested si prietena ei, doamna Moore, turiste britanice in Chandrapore, descopera ca, in ciuda legaturilor puternice cu comunitatea coloniala locala, isi doresc sa se apropie mai mult de savoarea si de povestile nestiute ale Indiei. Dar, cind destinul le aduce alaturi de Cyril Fielding si de prietenul lui din partea locului, doctorul Aziz, spiritele comunitatii din Chandrapore isi pierd linistea si vietile tuturor, colonist sau colonizator, isi schimba dramatic ritmul. Roman ecranizat in 1984, in regia lui David Lean, cu Judy Davis, Victor Banerjee si Peggy Ashcroft in rolurile principale

Invierea este ultimul roman al lui Tolstoi, la care a lucrat cu intreruperi un deceniu intreg.  Povestea este inspirata de un caz real din epoca. Pe cind isi face datoria ca jurat intr-un proces dificil, printul Nehliudov o recunoaste in prostituata acuzata de crima si jaf pe slujnica nevinovata de care se indragostise in adolescenta si pe care a sedus-o ceva mai tirziu. Atunci cind femeia devine victima unei erori judiciare stupide, Nehliudov nu-si mai poate urma traiul luxos si lipsit de griji, ci decide sa renunte la tot si s-o urmeze, pentru a o salva cu orice pret, potolindu-si astfel chinuitorul sentiment de vinovatie pentru soarta ei tragica. Invierea este un tablou vast al Rusiei de sfirsit de secol XIX, in care imaginea celulelor mizere de inchisoare se suprapune cu bogatia stralucitoarelor palate nobiliare; romanul reprezinta in acelasi timp o critica plina de indignare la adresa sistemului de guvernamint, a justitiei si a Bisericii.   Fragment din romanul "Invierea" de Lev Tolstoi:   “Una dintre cele mai obisnuite si mai raspandite prejudecati este aceea ca fiecare om are datele lui bine determinate: este bun, rau, destept, prost, energic, apatic etc. Oamenii nu sunt asa. Putem spune despre un om ca e mai mult bun decat rau, mai degraba destept decat prost, mai degraba energic decat apatic sau invers; ar fi insa neadevarat sa spunem despre un om ca este bun sau destept, iar despre un altul ca este rau sau prost. Cu toate acestea, noi impartim oamenii in acest fel. Si gresim. Oamenii sunt precum raurile: apa este la fel in toate si peste tot, dar fiecare rau e cand ingust, cand repede, cand larg, cand domol, cand limpede, cand rece, cand tulbure, cand cald. Asa si oamenii. Fiecare om poarta in el germeni ai tuturor insusirilor omenesti si uneori le da la iveala pe unele, alteori pe altele si deseori nu-si seamana deloc siesi, ramanand totusi unul si acelasi. La oameni, aceste schimbari sunt deosebit de bruste. Nehliudov apartinea acestei categorii. Schimbarile acestea aveau la el atat cauze fizice, cat si sufletesti. O astfel de schimbare se petrecea cu el acum. Sentimentul acela de triumf al innoirii si de bucurie, pe care il incercase dupa proces si dupa prima intalnire cu Katiusa, disparuse complet si, dupa ultima intalnire, ii luase locul o spaima, chiar o repulsie fata de ea. Hotarase ca nu o va lasa si nu si ca nu-si va schimba hotararea de a se casatori cu ea, numai sa vrea ea acest lucru, dar ii venea greu si era chinuit. In ziua urmatoare vizitei la Maslennikov, se duse din nou la inchisoare s-o vada pe Katiusa. Directorul ii permise vizita, dar nu in cancelarie si nici in incaperea pentru avocati, ci la vorbitorul pentru femei. Cu toata bunavointa lui, directorul se arata mai rezervat cu Nehliudov decat inainte; probabil ca discutiile cu Maslennikov avusesera drept urmare impunerea unei prudente mai mari fata de acest vizitator."

Traducere si note de Ovidiu Constantinescu si Isabella Dumbrava   Fratii Karamazov, cel din urma si cel mai complex roman al lui Dostoievski, este in acelasi timp povestea scrisa magistral a unui paricid si o meditatie filosofica asupra intrebarilor esentiale ale umanitatii: existenta lui Dumnezeu, liberul-arbitru, natura colectiva a vinei si consecintele dezastruoase ale rationalismului. Intruchipind patru ipostaze fundamentale ale individului, fratii Karamazov au, fiecare, motive bine intemeiate, desi de naturi diferite, sa-si ucida tatal, mosierul Fiodor Pavlovici Karamazov, care duce o viata amorala si desfrinata. Moartea neasteptata a acestuia arunca suspiciuni asupra tuturor celor patru frati si da nastere la numeroase teorii, Dostoievski exploatind cu o abilitate remarcabila filonul politist al povestii, ce creeaza un suspans capabil sa sustina intreaga structura romanesca. Autor recomandat de George Banu in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". Fragment din cartea "Fratii Karamazov" de F.M. Dostoievski: "Se povesteste, de pilda, ca odata, in vremurile stravechi ale crestinismului, un frate n-ar fi indeplinit ascultarea data de staretul sau, pe care l-a parasit, fugind din manastire si trecind in alta tara, adica din Siria in Egipet. Acolo, dupa o viata indelungata plina de fapte minunate, s-a invrednicit sa patimeasca pentru credinta si sa moara ca un mucenic. Drept pentru care Biserica s-a gindit ingroape cu cinste trupul neinsufietit, socotindu-l din momentul acela printre sfinti; insa in clipa in care, diaconul a rostit „iesiti cei chemati", sicriul, in care se aflau rarnasitele sfintului, s-a smuls din loc si a zburat afara din biserica. Lucrul acesta s-a repetat de trei ori. Abia atunci a iesit la iveala ca sfmtul mucenic incalcase ascultarea pe care o datora staretului sau, parasindu-l si, prin urmare, cu toate slavitele sale fapte, nu putea dobindi iertarea pacatelor fara dezlegarea acestuia. Asadar, ingropaciunea nu s-a putut, indeplini decit dupa ce l-au chemat pe staret sa-i dea dezlegarea. Fireste, nu este decit o veche legenda, dar iata mai jos un caz autentic si ceva mai recent. Un calugar din zilele noas-tre venise sa-si caute mintuirea la Muntele Athos, cind, intr-o buna zi, staretul sau i-a poruncit sa paraseasca manastirea pe care o indragise ca pe un sfint lacas si un liman linistit si sa plece spre Ierusalim, sa se inchine la locurile sfinte, ca dupa aceea sa se intoarca in nordul Rusiei, undeva in Siberia. „Acolo ti-e locul, nu aici." Calugarul, uimit si vrednic de prins, s-a inflintat la patriarhul ecumenic de la Constantinopol cerindu-i dezlegarea; patriarhul i-a raspuns ca nu este nicidecum in masura sa-l dezlege si ca nu exista pe toata fata pamintului si nici nu e posibil sa existe o putere care sa-l dezlege de ascultarea primita in afara de staretul insusi." editura polirom

Roman nominalizat la Premiul National de Proza Ziarul de Iasi   Copilaria, tineretea si senectutea sint cele trei borne pe care este construit bildungsromanul Norei Iuga, povestea unei vieti ce a gravitat mereu in jurul Hermannstadtului, orasul nespuselor bucurii, dar si al marilor tristeti. Aici incepe povestea fetitei Nora, in interbelic, cu prieteni si jocuri, cu lectii la scoala Ursulinelor si sasi care isi pastreaza traditiile cu strictete si, mai ales, cu Jovis, calul alb din vitrina lui Schuster ce i-a insotit gindurile toata viata. Tot aici revine mai tirziu ca tinara profesoara la o scoala cu predare in limba germana in timpul regimului comunist si devine febletea elevilor, ceea ce o ajuta sa treaca peste toate neajunsurile epocii. La virsta senectutii, desi locuieste la Bucuresti, gindul i-a ramas la acelasi oras al copilariei. Hipodrom, un roman cu puternice accente autobiografice, aduce in fata cititorilor o viata incercata, dar presarata cu momente luminoase, precum si slabiciunea autoarei pentru Sibiu si locuitorii lui, pe care i-a purtat in suflet mereu. top 10 polirom

„Exuvii” a fost distins cu Premiul Asociatiei Scriitorilor Profesionisti din Romania pentru roman si a fost tradus in poloneza (2002), maghiara (2008) si, fragmentar, in franceza si germana. Enigmaticul titlu al cartii spune, intr-un fel, totul: caci „exuviile” sint pieile lepadate, carcasele subtiri lasate in urma de fluturi atunci cind ies din pupe, invelisurile napirlite ale vietatilor care, crescind, se transforma cu totul. La fel facem si noi cu ipostazele noastre vechi, infantile, imature, pe care le ingropam in uitare. Simona Popescu, ea, nu poate si nu vrea sa le abandoneze: le stringe, le colectioneaza, le suprapune intr-un timp prezent care, ca intr-o sincronie perpetua, aduna toate virstele precedente la un loc. Credinta ei este ca psihologia individuala, identitatea, personalitatea isi pierd consistenta daca renunta la pasii anteriori. Nu sintem doar ce sintem, ci si ce am fost. Iar adevaratele abisuri ale fiintei se ascund in trecut, in experientele instrainate ale avatarurilor care ne-au purtat numele. cele mai bune cărți editura polirom

Romanul Femeia la treizeci de ani povesteste, alegind fundalul tulbure al razboaielor napoleoniene, destinul unei frumoase doamne din inalta societate franceza de secol XIX. Uneori pasionala, alteori palind in fata esecului, viata lui Julie d’Aiglemont se schimba dupa iubirile care o framinta, fie ele venite din partea unui tata posesiv, a unui protejat al lui Napoleon, glorios, insa fara merite, ori a unui nobil englez care-i salveaza viata, dar pe care dragostea fata de frumoasa femeie il duce la moarte. Fragment din romanul "Femeia la treizeci de ani" de Honore De Balzac:   „In acea clipa, sufletul tinerei Julie parca ar fi trecut in cel al ofiterului. Un gand inca si mai crud decat toate cele ce-l infricosasera pe batran ii crispa trasaturile chipului suferind atunci cand il vazu pe d\'Aiglemont ca schimba, trecand prin fata lor, o privire tainica cu Julie, ai carei ochi se umezisera si al carei obraz capata o stralucire extraordinara. El o tari brusc pe fiica sa spre gradina Tuileries. - Dar, tata, spunea ea, mai sunt inca in piata Carrousel regimente ce trebuie sa continue manevrele. - Nu, copila mea, toate trupele defileaza. - Cred ca te inseli, tata; ar fi trebuit ca domnul d\'Aiglemont sa le dea ordin sa inainteze... - Mi-e rau, draga mea, si nu mai pot sa stau. Julie n-avu cum sa se mai indoiasca de vorbele tatalui sau, dupa ce isi arunca ochii asupra acelei fete, careia ingrijorarile de parinte ii dadeau un aer abatut. - Ti-e rau tare? il intreba ea indiferenta si cu gandul aiurea. - Oare nu stii ca fiecare zi este pentru mine ca un dar? raspunse batranul. - Asadar, vrei iar sa ma mahnesti vorbindu-mi de moartea ta? Eram atat de vesela! Nu vrei mai bine sa-ti alungi gandurile astea amare si negre? - Ah! exclama tatal, scotand un suspin, copil rasfatat ce esti! Dar si inimile cele mai duioase sunt uneori foarte crude. Ca va inchinam viata noastra, ca nu ne gandim decat la voi, ca va pregatim tihna, ca ne jertfim bucuriile pentru toanele voastre, ca va adoram, ca va daruim pana si sangele nostru, astea nu-nseamna nimic, nu? Vai! da, voi primiti totul cu nepasare. Ca sa capatam pentru totdeauna zambetul si dragostea voastra dispretuitoare, ar trebui sa avem puterea lui Dumnezeu. Si pana la urma, vine un altul! un iubit, un sot - si ne rapeste inima voastra. Uluita, Julie isi privi tatal, care pasea incet, aruncandu-i priviri posomorate. - Si va mai si ascundeti de noi, urma el, ba poate chiar si de tine insati... - Tata, ce tot spui? - Ma gandesc, Julie, ca ai secrete fata de mine. Iubesti, continua repezit batranul, bagand de seama ca fiica lui incepuse sa se imbujoreze. Ah! Nadajduiam sa te vad alaturi de batranul tau tata pana la moartea lui, nadajduiam sa te tin fericita si stralucitoare langa mine! Sa te admir asa cum erai tu odinioara. Necunoscandu-ti soarta, as fi putut sa cred ca te asteapta un viitor linistit; acum, insa, mi-e cu neputinta sa duc cu mine o speranta de fericire pentru viata ta, de vreme ce-l iubesti mai mult pe colonel decat il iubesti pe varul tau. N-am cum sa ma mai indoiesc. - Si de ce n-ar trebui sa-l iubesc? exclama ea, cu o vie expresie de curiozitate. - Ah, scumpa Julie, n-ai sa ma intelegi! raspunse tatal, suspinand. - Spune-mi, totusi! izbucni ea, facand fara sa vrea un gest de razvratire. - Ei bine, copila mea, asculta-ma. Adeseori tinerele fete isi creeaza imagini marete, fermecatoare, chipuri cu totul ideale, si isi fauresc idei himerice despre oameni, despre sentimente, despre lume; apoi, naive, ele atribuie unui oarecare desavarsirile pe care le-au visat si se incred in el; si astfel iubesc in barbatul ce si-l aleg aceasta faptura imaginara; dar, mai tarziu, cand e prea tarziu ca sa se mai smulga din nenorocire, inselatoarea aparenta pe care au infrumusetat-o, primul lor idol, in sfarsit, se schimba intr-un schelet odios. Julie, mai degraba as vrea sa te vad indragostita de un mosneag, decat sa te vad indragostita de colonel. Ah! Daca ai putea sa te inchipui cu zece ani mai tarziu in viata, i-ai da dreptate experientei mele. Il cunosc pe Victor: hazul lui e un haz lipsit de spirit, un haz de cazarma, el n-are nici un talent si e cheltuitor. E unul dintre acei oameni pe care Cerul i-a creat ca sa infulece si sa mistuie patru mese pe zi, sa doarma, sa iubeasca pe cea dintai venita si sa se bata.”

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura In anul 1986, romanul a fost distins cu prestigiosul premiu Whitbread si a fost nominalizat la Booker Prize. Aflat la varsta senectutii, pictorul si profesorul de arta Masuji Ono porneste intr-o odisee de recuperare a biografiei personale, silit de schimbarile radicale dintr-o Japonie abia iesita din ruinele celui de-al Doilea Razboi Mondial, care incearca sa-si exorcizeze trecutul militarist si sa-si construiasca un altfel de viitor. Rand pe rand pictor manufacturier, artist al lumii trecatoare, al figurilor melancolice de gheise, apoi maestru influent si artist militant integrat propagandei expansioniste, Masuji Ono se vede acum cazut in dizgratie, respins de generatia postbelica, dornica sa rupa cu trecutul indezirabil.   Fragment din romanul "Un artist al lumii trecatoare" de Kazuo Ishiguro: „Ofiterul ma studie banuitor cateva clipe, apoi se intoarse si disparu in casa. Reaparu repede si imi facu semn cu mana sa intru.  In timp ce il urmam prin casa, am vazut peste tot dulapurile si sertarele golite si continutul lor azvarlit pe podea. Am bagat de seama ca unele carti fusesera asezate una peste alta si legate in teancuri, in timp ce in camera de zi rogojinile de tatami fusesera date la o parte si un ofiter cerceta cu o lanterna scandurile podelei de dedesubt. Din spatele unui paravan o auzeam pe mama lui Kuroda plangand si un ofiter punandu-i intrebari cu un glas rastit. Am fost condus la veranda din spatele casei, in mijlocul curtii, un alt ofiter in uniforma si un barbat in haine civile stateau in jurul unui rug aprins. Agentul in civil se intoarse si facu cativa pasi spre mine. — Domnul Ono? ma intreba foarte respectuos.  Ofiterul care ma condusese realiza probabil ca mai devreme daduse gres cu grosolania lui disparu repede in casa. — Ce s-a intamplat cu domnul Kuroda? — A fost dus la interogatoriu, domnule Ono. Vom avea grija de el, nu va faceti probleme. M-am uitat la rugul care aproape se stinse in spatele lui. Ofiterul scormonea jarul cu un bat. — Aveti autorizatie sa ardeti tablourile? l-am intrebat. — Politica noastra este sa distrugem toate materialele ofensatoare de care n-avem nevoie ca probe in ancheta. Pana acum am adunat suficient material. Ce mai ramane din acest gunoi e pur si simplu pus pe foc. — Nici nu mi-a trecut prin minte ca se va intampla asa ceva, am spus. Eu i-am propus comitetului doar sa trimita pe cineva sa stea de vorba serios cu domnul Kuroda, spre binele lui. M-am uitat lung la gramada fumeganda din mijlocul curtii.  — De ce a fost nevoie sa ardeti lucrurile astea? Nu trebuia sa dati foc la tablouri. Printre ele erau multe opere de valoare. — Domnule Ono, va multumim pentru ajutorul dumneavoastra. Dar acum, ca am demarat investigatiile, trebuie sa lasati autoritatile in drept sa-si faca datoria. Vom avea grija ca domnul Kuroda sa fie tratat corect. A zambit, apoi s-a intors la foc, spunandu-i ceva ofiterului in uniforma. Acesta scormoni din nou in jar si mormai cu glas scazut „gunoi nepatriotic" sau cam asa ceva. Am ramas pe veranda, privind, fara sa-mi cred ochilor. Pana la urma agentul in civil se intoarse iarasi spre mine si spuse: — Domnule Ono, va propun sa mergeti acum acasa.  — Lucrurile au mers mult prea departe, i-am raspuns. Si pentru ce o interogati pe doamna Kuroda, ma rog? Ce are de-a face cu toate astea? — Acum este treaba politiei, domnule Ono. De acum incolo pe dumneavoastra nu va mai priveste.  — Lucrurile au mers mult prea departe. Intentionez sa discut cu domnul Ubukata. Sau poate o sa ma duc direct la domnul Saburi in persoana. Barbatul in civil striga spre cineva din casa si ofiterul care imi deschisese usa se posta langa mine. — Multumeste-i domnului Ono pentru ajutorul sau si condu-l afara, spuse agentul in civil.” top 10 polirom

Zbor deasupra unui cuib de cuci a dat titlul unei celebre ecranizari, in regia lui Miloš Forman, avindu-i in distributie pe Jack Nicholson, Michael Berryman, Peter Brocco si Louise Fletcher.   Zbor deasupra unui cuib de cuci, romanul care a lasat urme de nesters in literatura contemporana, este povestea zguduitoare a pacientilor dintr-un ospiciu condus cu mina de fier de sora-sefa Ratched, adepta unor metode de tratament barbare, precum electrosocurile si lobotomia. Singurul care i se opune este scandalagiul Randle Patrick McMurphy, simbolul revoltei impotriva autoritatii tiranice. Prin ochii altui pacient, seful Bromden, un indian urias, asistam la inclestarea dintre cei doi, care capata proportii aproape mitologice. "Fragment din roman "Zbor deasupra unui cuib de cuci" de Ken Kesey: "Dumnezeu stie cit raminem suspendati in starea asta! Apoi, treptat, ea slabeste butonul cu cite-o gradatie si asta-i inca si mai rau. Rabd mai bine starea mea de impietrire moarta decit sa vad mina ingalata ca in ulei a lui Scanlon, de cealalta parte, chinuindu-se trei zile sa puna pe masa o carte de joc. Plaminii mei se opintesc sa traga aerul gros, de plastic, printr-o gaura ca de ac. Incerc sa ma duc la closet, dar simt ca-s ingropat sub o tona de nisip, ce-mi striveste vezica pina ce scintei verzi ma strafulgera si-mi piriie la timple. Ma opintesc din fiecare muschi si oscior si ma aburc din scaun sa ma duc la closet, ma muncesc sa ma ridic pina ce bratele si picioarele-mi tremura in spasme si dintii ma dor. Ma imping iar si iar si nu reusesc sa ma misc mai mult de-o jumatate de centimetru de pe scaunul de piele. Asa ca-mi dau drumul sa cad la loc si renunt si las urina sa tisneasca din mine, activind o sirma fierbinte si umeda de pe cracul sting al pantalonilor, care pune-n functiune o alarma umilitoare, sirene si reflectoare; toata lumea sare in picioare si alearga imprejur cu tipete speriate, iar negrii imbrincesc multimea la o parte, napustindu-se drept la mine, agitind somoioage inspaimintatoare din sirme de cupru care trosnesc si scuipa scintei cind ating apa. Cam singura data cind ne mai slabeste cu controlul asta asupra timpului e in toiul cetii; atunci timpul nu mai conteaza. Se pierde si el in picla ca toate celelalte. (Dar azi n-au mai dat drumul la ceata cu toata forta, cel putin de la venirea lui McMurphy. Sint sigur c-ar mugi ca un bivol de-ar vedea ceata imprejur.) Chiar cind te scutesc de altele, ai de-nfruntat ceata si controlul asupra timpului, dar azi pesemne s-a-ntimplat ceva: nu ne-am mai pomenit cu nici unul din lucrurile alea abatindu-se asupra-ne, cel putin de la ora barbieritului. In dupa-amiaza asta toate par sa fie la locul lor. Cand intra-n tura schimbul al doilea, ceasul arata patru treizeci, asa cum trebuie. Sora-sefa le da liber tuciuriilor si mai arunca o privire prin sectie. Extrage un ac lung de argint din cocul siniliu cu reflexe metalice, si-si scoate din cap boneta alba, depozitind-o cu grija intr-o cutie de carton (cu bobite de naftalina impotriva moliilor) si-si infige acul inapoi in par c-o miscare experta. O vad dincolo de geam cum le ureaza o seara buna la toti. Ii da infirmierei micute, cea care are un semn din nastere, un biletel; apoi mina ei se intinde spre tabloul de comanda de pe usa de fier, cupleaza c-un pocnet difuzoarele din salonul comun: "Buna seara, baieti. Purtati-va cum trebuie". Si pune muzica mai tare decit de obicei. Sterge cu incheietura miinii geamul; privirea ei dezgustata ii da de-nteles grasanului negru, care tocmai a intrat in tura, c-ar fi cazul se-apuce sa-l curete, iar el incepe sa-l stearga c-un servet de hirtie cind ea nici n-a apucat sa incuie usa de la intrare dupa ea. " editura polirom

Unul dintre cei mai importanti si mai influenti scriitori ai lumii, autorul capodoperelor Crima si pedeapsa, Fratii Karamazov, Idiotul sau Demonii, carti traduse in toate limbile, cu numeroase adaptari teatrale si ecranizari celebre. Cunoscut si ca „primul roman social” din literatura rusa, Oameni sarmani este o satira a epocii, moravurilor si chiar a literaturii timpului in care a fost creat. In centrul povestii se afla inocentul si tristul sentiment de afectiune dintre un functionar de rangul cel mai umil, Makar Devuskin, si verisoara sa indepartata, tinara orfana Varvara Dobroselova. Cei doi traiesc in saracie lucie si se lupta sa supravietuiasca de la o zi la alta, cu speranta unei minuni improbabile. Schimbul lor de scrisori dezvaluie, pas cu pas, o intreaga lume, cu framintarile ei, prinsa in lupta pentru supravietuire. Tema gogoliana a omului marunt, a slujbasului umil, e revalorizata constient de Dostoievski, facind din Makar Devuskin unul dintre personajele memorabile ale literaturii universale. Autor recomandat de George Banu in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". cele mai bune cărți editura polirom

Romanul Musashi a inspirat sapte ecranizari celebre, doua seriale de televiziune si numeroase puneri in scena.   „In clipa in care isi dadu seama ca atinsese virful, vointa sa incordata plesni ca o coarda de arc. Pe culme, vintul ii biciuia spatele cu nisip si pietre. Aici, la hotarul dintre cer si pamint, Musashi simti o bucurie de nedescris umflindu-i pieptul, umplindu-i intreaga fiinta. Spiritul omului si spiritul muntelui savirseau mareata opera a procrearii in imensa intindere a naturii, in zori. Invaluit de un extaz divin, dormi somnul pacii.” top 10 polirom

Romanul Maestrul si Margareta este o uriasa punere in scena a doua lumi istorice cu totul diferite. In plina epoca stalinista, in care ratiunea exclude orice interventie a supranaturalului, Moscova e rascolita de ispravile unui magician si ale acolitilor sai, un motan negru si-un personaj ciudat, cu pince-nez, care-i pedepsesc pe moscoviti pentru pacatele ascunse. Retras fara speranta intr-un sanatoriu, autorul unui roman monumental, acum ars, despre viata in vremea lui Pilat din Pont, isi traieste deznadejdea amoroasa, caci nu-si vede viitorul alaturi de frumoasa lui iubita, Margareta. Intr-o alta vreme, Pilat din Pont ingaduie scirbit executia lui Yeshua Ha-Nozri, cunoscut mai apoi ca Iisus, si-l blestema inciudat pe preotul Caiafa cel ticalos. Totul isi gaseste insa reparatie in lumea draceasca, „cu cinci dimensiuni”, a lui Bulgakov: maestrul isi revede iubirea pierduta, pe Margareta, dar si romanul, caci „manuscrisele nu ard”; Iuda, tradatorul lui Yeshua, isi pierde argintii si viata, iar lumea moscovita putrida isi primeste lectia. Carte recomandata de Teodor Baconschi in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". top 10 polirom

Agonie si extaz a dat in 1965 titlul unei ecranizari celebre, in regia lui Carol Reed, cu Charlton Heston si Rex Harrison in rolurile principale. Romanul isi brodeaza povestea pe marginea vietii unui personaj celebru al artei europene: Michelangelo Buonarroti. Ca sa duca la bun sfirsit aceasta neobisnuita biografie, Irving Stone a trait o vreme in Italia, unde s-a documentat pentru a crea fundalul unei epoci infloritoare, Renasterea. Asa aflam cum s-a scolit tinarul Michelangelo, cum a inceput sa lucreze in marmura, cum a devenit apoi interesat de arhitectura si pictura. Biograful american nu ocoleste nici detaliile amoroase ale vietii marelui sculptor renascentist, amanuntele despre legaturile sale cu familia Medici sau relatiile, uneori conflictuale, cu contemporanii sai in ale artei – da Vinci, Donatello, Botticelli, Rafael –, religiei si vietii de stat – papa Iulius al II-lea, papa Leon al X-lea. Irving Stone a schitat portretul artistului suprem. Agonie si extaz este imaginea uneia dintre cele mai uimitoare epoci ale omenirii. - The New York Times Agonie si extaz. Vol.1 (488 pagini) Agonie si extaz. Vol.2 (528 pagini)   Carte recomandata de Nicu Alifantis si   Ioana Maria Lupascu  in cadrul proiectului Libris, " Oameni si carti ". Fragment:   “Timp de treizeci de zile, picta din zori si pana-n noapte, terminand Jertfa lui Noe, cele patru titanice nuduri barbatesti ce o inconjurau, Sibila din Erythrea pe tron, si profetul Isaia in pandantivul din partea opusa, iar noaptea se intorcea acasa spre a mari la scara cartonul cu Gradina Paradisului. Timp de 30 de zile, dormi imbracat, fara sa-si scoata nici macar ghetele; si cand, la terminarea acestei portiuni, istovit cu totul, il puse pe Michi sa i le scoata, iesira cu un rand de piele cu tot. Isi tragea puterea din el insusi. Fiindca ametea stand in picioare si pictand, cu capul si umerii dati pe spate, cu gatul arcuit inapoi, astfel ca sa poata privi drept in sus, cu bratele care-l dureau la fiecare incheietura de cat le tinea in sus, cu ochii impaienjeniti din cauza vopselei care picura, cu toate ca se invatase sa picteze cu ochii mijiti si sa-i inchida la fiecare trasatura de penel, asa cum facea cand se apara de tandarile de marmura, il puse pe Rosselli sa-i faca a patra platforma, si mai inalta, tocmai in varful schelelor. Picta sezand, cu coapsele lipite de abdomen, ca sa aiba echilibru, cu ochii doar la cativa centimetri de tavan, pana cand oasele, acoperite cu putina carne, ale sezutului se vatamara si devenira dureroase, incat nu mai putu suporta chinul. Atunci, se intinse pe spate, cu genunchii in aer, chirciti cat mai strans cu putinta la piept, ca sa poata purta sigur bratul cu care picta. Intrucat nu mai avea ragazul sa se rada, barba lui deveni o ad\'evarata capcana pentru vopseaua si apa ce picurau neintrerupt. Oricum se apleca sau se ghemuia, daca statea intins sau ingenuncheat, in picioare sau pe spate, trebuia sa faca intotdeauna o sfortare. La un moment dat crezu ca o sa-si piarda vederea. Primi o scrisoare de la Buonarroto, si cand sa o citeasca, nu vazu nimic altceva decat pata neclara. Lasa scrisoarea din mana, se spala pe fata, lua cateva imbucaturi din pasta prea fiarta care i-o pregatise Michi si reveni la scrisoare. Nu putu sa desluseasca nici un cuvant.” cele mai bune cărți editura polirom

In loc sa culegem si sa publicam perlele loazelor, care amuza atitea cancelarii ale profesorilor, ar trebui sa scriem o antologie a profesorilor buni. Literatura nu duce lipsa de asemenea marturii: Voltaire aducindu-le un omagiu iezuitilor Tournemine si Poree, Rimbaud aratindu-si poemele profesorului Izambard, Camus scriindu-i scrisori filiale domnului Martin, preaiubitul lui invatator, Julien Green reamintindu-si cu afectiune de imaginea vie si plina de culoare a domnului Lesellier, profesorul lui de istorie, Simone Weil aducindu-i laude profesorului ei, Alain, care la rindul lui nu-l va uita niciodata pe Jules Lagneau, care i-a trezit apetitul pentru filozofie, J.-B. Pontalis celebrindu-l pe Sartre, care «transa» atit de mult fata de toti ceilalti profesori ai lui… Daca, pe linga portretul profesorilor celebri, aceasta antologie ar propune portretul neuitatului profesor pe care aproape cu totii l-am intilnit macar o data in timpul scolaritatii, poate ca am face putina lumina asupra calitatilor necesare practicarii acestei stranii meserii. - Daniel Pennac Fragment din romanul "Necazuri cu scoala" de Daniel Pennac: "Tuturor acelora care pun constituirea gastilor doar pe seama fenomenului periferiilor le spun: aveti dreptate, da, somajul, da, concentrarea exclusilor, da, regruparile etnice, da, tirania elementelor care pot marca, familia monoparentala., da, dezvoltarea unei economii paralele si diversele forme de trafic de toate soiurile, da, da, da... Dar sa ne ferim sa subestimam singurul lucru asupra caruia putem actiona personal si care dateaza din noaptea timpurilor pedagogice: solitudinea si rusinea elevului care nu intelege, pierdut intr-o lume in care toti ceilalti inteleg. Doar noi al putem scoate afara din aceasta temnita, fie ca suntem sau nu formati in vederea acestui scop. Profesorii care m-au salvat - si care au facut din mine un profesor - nu erau formati pentru acest scop. Nu s-au preocupat de originile infirmitatii mele scolare. Nu si-au pierdut vremea cautandui cauzele si nici dojenindu-ma. Erau niste adulti confruntati cu niste adolescenti in pericol. si-au spus ca era o urgenta. S-au aruncat cu capul inainte. Nu m-au prins. Au plonjat din nou, zi dupa zi, iarasi si iarasi... Pana la urma m-au scos de-acolo. Şi pe multi odata cu mine. Pur si simplu ne-au pescuit din nou. Le datoram viata. "

Protagonistul romanului Femei, Henry Chinaski (alter ego al autorului, prezent in mai multe carti ale sale), este un scriitor alcoolic, mare amator de femei, macinat de gindul ratarii. Dincolo de obsesia pentru sex, bautura si pariuri la curse si de predilectia pentru scenele de umor negru care rasar, alaturi de erotismul dezlantuit, la fiecare pagina, se ghiceste disperarea naratorului care-si striga singuratatea, nevoia de tandrete si compasiune.   Fragment din romanul "Femei" de Charles Bukowski: "Ca s-o impac pe Lydia, am fost de acord sa merg in Muleshead, Utah. Sora ei se dusese cu cortul in munti. Surorile erau, de fapt, proprietarele unei mari parcele de pamint din zona. Fusese mostenit de la tatal lor. Glendoline, una dintre ele, isi ridicase cortul in padure. Scria un roman, Femeia salbatica a muntilor. Celelalte surori urmau sa soseasca din clipa in clipa. Lydia si cu mine am ajuns primii. Aveam un cort mic. Ne-am inghesuit in el in prima noapte, impreuna cu tintarii. A fost groaznic. In dimineata urmatoare, ne-am asezat in jurul focului de tabara. Glendoline si Lydia au gatit micul dejun. Cumparasem alimente de vreo 40 de dolari, inclusiv mai multe sticle de bere. Le-am pus sa se raceasca intr-un piriu de munte. Am terminat micul dejun. Am dat o mina de ajutor la spalarea vaselor si apoi Glendoline a scos romanul si a inceput sa ne citeasca din el. Nu era chiar rau, dar era scris fara profesionalism si avea nevoie de multiple revi-zuiri. Glendoline presupunea ca cititorul era la fel de fascinat ca si ea de propria-i viata - ceea ce era o greseala fatala. Celelalte erori erau prea numeroase pentru a mai fi amintite. M-am dus pina la piriu si m-am intors cu trei sticle de bere. Fetele au spus ca nu, nu voiau sa bea. Erau foarte antibere. Am discutat romanul lui Glendoline. M-am gindit ca oricine e in stare sa citeasca altora din propriul roman cu voce tare trebuie sa fie suspect. Daca asta nu echivala cu stravechiul sarut al mortii, atunci ce? Conversatia a deviat si fetele au inceput sa palavrageasca despre barbati, petreceri, dans si sex. Glendoline avea o voce pitigaiata si ridea nervos, incontinuu. Avea vreo 40 si ceva de ani, era des-tul de grasa si foarte neingrijita." cele mai bune cărți editura polirom

O, ce fiinta e si omul ca se poate plinge de el insusi! Vreau in aceste clipe, iubite prietene, iti fagaduiesc, vreau sa ma indrept, nu vreau sa mai rumeg putinul rau pe care destinul ni-l harazeste, asa cum am facut pina acum; vreau sa ma bucur de clipa de fata, si tot ce e trecut sa ramina trecut. Desigur, tu ai dreptate, prietene; durerile oamenilor ar fi mai mici daca ei – Dumnezeu stie de ce sint facuti astfel! – nu s-ar ocupa cu un atit de mare zel al inchipuirii de amintirea relelor trecute si ar indura un prezent nepasator. - Johann Wolfgang von Goethe Fragment din romanul "Suferintele tanarului Werther", de Johann Wolfgang von Goethe "21 august Zadarnic intind bratele spre ea dimineata, cand ma trezesc din visuri apasatoare; in van o caut noaptea langa mine in pat, cand m-a amagit un vis fericit si nevinovat, in care stau langa ea in iarba si ii tin mana in mana mea si i-o acopar cu mii de sarutari. Ah! Si atunci cand, inca pe jumatate adormit, intind bratele dupa dansa si ma trezesc... inima mi se strange, si din ea tasneste un suvoi de lacrimi si plang nemangaiat, cu gandul la un viitor intunecat.  22 august E o nenorocire, Wilhelm; puterile mele active sunt dezacordate si cufundate intr-o trandavie plina de neliniste; nu pot sa stau fara sa fac nimic, si totusi nici nu sunt in stare sa fac ceva. Nu mai am pic de imaginatie, nu mai simt nimic in fata naturii, iar cartile ma dezgusta. Cand ne lipsim noua insine, totul ne lipseste. Iti jur ca, de multe ori, as vrea sa fiu muncitor cu ziua numai ca sa pot avea dimineata, cand ma scol, o nadejde in ziua care incepe, un imbold, o speranta. De multe ori il invidiez pe Albert, pe care il vad scufundat pana peste cap in acte, si imi inchipui ca mi-ar fi mai bine daca as fi in locul lui! De cateva ori pana acum m-am gandit sa-ti scriu tie si sa-i scriu si ministrului, ca sa cer postul de la legatie, care, dupa cum ma asiguri, nu mi s-ar refuza. Si eu cred tot asa. Ministrul ma pretuieste de multa vreme si de mult mi-a tot spus ca ar trebui sa ma apuc de o treaba oarecare. Cateodata vreau si eu tot asa. Pe urma, cand ma gandesc iarasi, imi aduc aminte de fabula cu calul care, nerabdator sa-si capete libertatea, lasa sa i se puna saua si fraul, si apoi e calarit pana la istovire... In clipa aceea, nu mai stiu ce trebuie sa fac... Si, dragul meu, nu e oare dorul meu de schimbare o neprielnica nerabdare interioara care ma va urmari pretutindeni? E adevarat ca, daca boala mea ar putea fi vindecata, oamenii acestia ar putea s-o vindece. Azi e ziua mea de nastere. Dis-de-dimineata primesc un pachetel de la Albert. Cand il deschid, dau de una din fundele roz pe care le purta Lotte cand am cunoscut-o si pe care, de-atunci incoace, am rugat-o de multe ori sa mi-o dea. Alaturi mai erau doua carti in format mic, Homer, in editia lui Wetstein, editie pe care mi-am dorit-o adesea, ca sa nu mai car dupa mine, in plimbarile mele, pe aceea a lui Ernesti. Dupa cum vezi, ei imi preintampina dorintele! "

Roman ecranizat in 1956 sub titlul Lust for Life, cu Kirk Douglas si Anthony Quinn in rolurile principale.   Romanul Bucuria vietii reia saisprezece ani din viata lui Vincent Van Gogh, de cind acesta era functionar la Galeriile Goupil din Londra, pina la sinuciderea sa, la 37 de ani. Urmarind peregrinarile personajului principal, Irving Stone surprinde deopotriva duritatea vietii minerilor din Borinage, entuziasmul si framintarile grupului de pictori din care fac parte Gauguin, Toulouse-Lautrec, Cezanne, Seurat, Rousseau, dar si tablouri provinciale din Olanda, Belgia si Franta. Povestea artistului olandez lipsit de noroc in dragoste, care-si cauta calea implinirii, ratacind ani buni inainte de a se dedica picturii, este in egala masura un pasionant roman al prieteniei, al renuntarii si al luptei cu sine.

„Norocul ne calauzeste pasii mai bine decit ne-am putea noi dori, caci ai in fata, prietene Sancho Panza, o priveliste care ne descopera treizeci si mai bine de uriasi, nemasurat de mari, cu care am de gind sa ma lupt si sa le fac la toti de petrecanie, si ce-om lua de la ei drept prada sa ne fie cheag imbogatirii; ca-i batalie dreapta, si inseamna sa-l slujesti pe Dumnezeu daca stingi saminta lor afurisita de pe fata pamintului.” „Ce uriasi?” zise Sancho Panza. „Acestia pe care-i vezi», raspunse stapinul sau, «acestia cu brate cit toate zilele, ca sint unii la care masoara cit doua leghe”. „Ia seama, Luminatia Ta”, i-o intoarse Sancho Panza, „ca astia care se vad aicea nu-s uriasi, ci mori de vint, iar ceea ce iei dumneata drept brate sint aripile, care, invirtite de vint, misca pietrele morii”. „Se vede cit de colo”, raspunse don Quijote, „ca nu prea esti citit cind e vorba de aventuri cavaleresti; sint uriasi, si daca ti-e frica de ei, sterge-o de-aici si pune-te pe rugaciuni, cit timp m-oi inclesta eu cu ei in lupta crincena si defel dreapta". - Miguel de Cervantes Don Quijote de la Mancha vol.1 (704 pagini) Don Quijote de la Mancha vol.2 (720 pagini) Fragment din cartea "Don Quijote de la Mancha" de Miguel de Cervantes: "Scoase Sancho din desaga scama si alifia, dar don Quijote, care de-abia atunci isi vazu coiful bucatelit, numai cat nu-si pierdu mintile si, ducand o mana la manerul spadei si, ridicand ochii la cer, rosti: - Fac juramant celui ce-a zamislit vazutele toate si nevazutele si celor patru sfinte Evanghelii, acolo unde-or fi stand ele scrise de la un cap la altul, sa duc aceeasi viata pe care a dus-o marele marchiz de Mantua cand s-a jurat sa razbune moartea nepotului sau Baldovinos, cu alte cuvinte, nici paine pe fata de masa sa mananc, nici cu sotia mea sa ma desfat, si nici altele sa savarsesc, pe care, cu toate ca nu mi le aduc acuma aminte, le tin drept rostite in clipa de fata, si toate astea pana in clipa in care ma voi putea razbuna pe deplin pe cel care mi-a adus asemenea ocara. Auzind acestea, Sancho vorbi asa: - Ia seama, Luminatia Ta, stapane don Quijote, ca daca acel cavaler o fi facut cum i-ai poruncit Maria Ta, si s-o fi dus sa se infatiseze dinaintea stapanei mele Dulcineea din Toboso, si-a facut datoria asa cum se cuvine si nu merita alta pedeapsa daca nu savarseste vreo noua nelegiuire. - Bine-ai grait, si ai pus degetul pe rana, raspunse don Quijote, asa ca-mi iau inapoi vorba in ceea ce priveste dorinta de-a ma razbuna din nou, dar fac iarasi juramant si-l intaresc o data mai mult, cu hotararea de a-mi duce viata cum am spus, pana in ziua in care voi putea lua cu de-a sila alt coif la fel, si tot atat de bun ca si acesta, de la vreun cavaler. Si sa nu-ti treaca prin gand, Sancho, ca spun asta de florile marului, fiindca eu am pe cine imita in privinta asta, caci intocmai asa s-a intamplat, fara sa schimb o iota, cu coiful lui Mambrino, care l-a costat asa de scump pe Sacripante." cele mai bune cărți editura polirom

Sotul etern descrie intalnirea aproape suprarealista intre un vaduv incornorat si amantul sotiei sale moarte. Intr-o vara inabusitoare petrecuta la Sankt-Petersburg, bogatul mosier Velceaninov este bantuit de chipul unui barbat pe care il tot intalneste pe strada. Cand acesta ii face o vizita-surpriza, isi da seama ca este un vechi prieten, Trusotki, a carui raposata sotie, Natalia Vasilievna, ii fusese amanta. In momentul in care cei doi barbati reinnoada prietenia, Velceaninov are revelatia ca fiica lui Trusotki este, de fapt, propria lui fiica. De atunci inainte, destinele celor doi vechi prieteni se impletesc pe masura ce acestia se avanta - scarbiti si atrasi pe rand unul de celalalt - intr-un joc de-a soarecele si pisica extrem de periculos, care ii va conduce in final spre o infruntare dramatica. Extraordinar de captivant si incarcat de un umor negru irezistibil, Sotul etern dezvaluie cititorilor un Dostoievski la apogeul creatiei sale. Traducere din limba rusa de Emil Iordache. cele mai bune cărți editura polirom

Un barbat si o femeie se intilnesc pe peronul unei gari pustii. El este profesor si a fugit din orasul in care locuia, terorizat de imblinzitorii de cobre. Ea se numeste Eleonora si si-a parasit la rindul ei orasul de teama dresorilor de ciini. Gara in care cei doi asteapta pare rupta de lume: ceasul nu functioneaza, iar pe un panou sint notate orele sosirilor si plecarilor, insa nu si destinatiile trenurilor. In apropiere nu se afla decit o mlastina, iar dincolo de ea – desertul. Profesorul si Eleonora sint convinsi ca pot incepe aici o viata noua, pina in ziua cind din pustiu isi fac aparitia imblinzitorii de cobre, dind tircoale refugiului lor. top 10 polirom

• Autor distins cu  Premiul Strega  pentru literatura in 2017 Un fenomen editorial vindut in 32 de tari. Editia franceza a romanului a obtinut Premiul Medicis etranger 2017.   Pietro e un baietel de la oras, solitar si cam morocanos. Mama munceste intr-un centru de consultanta familiala de la periferie si talentul ei este sa le poarte de grija celorlalti. Tatal este chimist, un barbat irascibil si fascinant, care se intoarce acasa in fiecare seara de la serviciu plin de furie. Pe parintii lui Pietro ii uneste o pasiune comuna: muntele. Cind descopera satucul Grana, la poalele masivului Monte Rosa, simt ca au gasit locul potrivit: Pietro va petrece toate verile in locul acela "inchis in sus de creste grisfer si in jos de o stinca abrupta care impiedica accesul", dar traversat de un torent care il ademeneste din prima clipa. Si acolo, asteptindu-l, se afla Bruno, cu parul lui blond cinepiu si gitul ars de soare: de aceeasi virsta cu el, dar, in loc sa fie in vacanta, duce vacile la pascut. Incep astfel veri de explorari si descoperiri, printre casele abandonate, moara si cararile mai aspre. Sint si anii in care Pietro incepe sa faca drumetii cu tatal lui. Pentru ca muntele inseamna cunoastere, un adevarat mod de a respira, si va fi legatul lui testamentar cel mai autentic. O mostenire care, dupa multi ani, il va reapropia de Bruno.   Un roman cu suflul puternic al unei carti clasice, care apare in universul nostru literar ca un meteorit dintr-o epoca demult apusa, intr-o vreme cind intrebarile majore se pun prea rar. - La Repubblica   O poveste extraordinara despre prietenie si despre ce inseamna sa devii barbat. In traditia lui Jack London, Mark Twain, Ernest Hemingway si a felului in care zugravesc ei natura. - Vanity Fair   Recurgind la un limbaj esentializat, dar extraordinar de evocator si de puternic, Cognetti construieste un roman pe care multi il considera deja un clasic si in care rasuna ecoul maestrilor ce l-au format, al lecturilor considerabile, al experientei montane. - CriticaLetteraria   Cognetti si-a pus in valoare pasiunea pentru scriitorii pe care ii evoca nemijlocit - Stevenson, Twain, London, Hemingway - si isi gaseste vocea autentica pentru a spune povestea formarii unui caracter. - La Stampa top 10 polirom

Franz Kafka, reprezentant marcant al prozei moderne, a influentat puternic multi scriitori, de la existentialistii francezi la Salinger sau Saramago.   Editia de fata reuneste cele mai cunoscute si mai reprezentative povestiri ale lui Franz Kafka. Personajele sale, victime ale unui univers ostil, absurd, traiesc drama imposibilitatii unei evadari, atit din propria conditie, cit si dintr-un spatiu concentrationar exterior. Fie ca sint incatusate in corpul unei ginganii inspaimintatoare, fie ca sint victime ale unui sistem opresiv, aceste personaje au in comun o vina tragica, la radacinile careia nu pot ajunge. Carte recomandata de  Cosmin Năstasă in cadrul proiectului Libris, " Oameni si carti ". editura polirom

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura in 1957 Chinuit de gelozie, Patrice Mersault hotaraste sa accepte invitatia iubitei sale, Marthe, de a-l cunoaste pe primul barbat din viata ei, pe care ea il mai viziteaza din cand in cand, din mila. Bogat, inteligent si excentric, insa acum infirm si tintuit intr-un scaun cu rotile, Roland Zagreus considera ca fericirea trebuie sa fie scopul vietii oricarui om si discuta indelung cu Mersault despre ce merita sa faci pentru asta... poate chiar sa ucizi? Moartea fericita este primul roman al lui Camus. Scriitorul a lucrat la el intre anii 1936 si 1938, insa cartea a fost publicata postum, abia in 1971. Autobiografic, bogat in descrieri luxuriante si punctat de reflectii profunde, care au devenit marca stilului camusian, romanul exploreaza tema cautarii asidue a fericirii, pentru atingerea careia nici un pret nu este considerat prea mare. Traducere din limba franceza si note de Daniel Nicolescu.

Aparitie pe scena mondiala: in Filip Florian poate fi descoperit un mare povestitor, iar romanul sau, Toate bufnitele, este o carte coplesitoare, una dedicata consolarii si disperarii in totalitarismul romanesc. Acesta este mirajul cartilor triste ale lui Filip Florian, exista priviri asupra realitatii care fac ca ea sa fie suportabila, exista sansa ca, macar in fictiune, la celalalt capat al tunelului inghetat sa se afle o fata zambitoare. - Die Welt   Odata intrat in lumea acelui orasel de munte in care se intalnesc destinele celor doi eroi, odata prins in panza de paianjen a acestui scriitor de o finete si o maiestrie exceptionale (da, maiestrie, stiu ca urati termenul, insa cateodata nu poate fi inlocuit cu erzat teoretic), lectura se infasoara in jurul tau, se strange, te sufoca fara a accepta impotrivire: empatizezi atat de puternic, alternativ, cu fiecare personaj, incat te irita trecerea in planul celuilalt. Cam vreo doua randuri, dupa care te strecori sub pielea lui. - Bogdan-Alexandru Stanescu   In decembrie 2016, cotidianul Die Welt a inclus romanul Toate bufnitele in topul celor mai bune zece carti din literatura internationala ale anului. top 10 polirom

Autoarea bestsellerului international Bastarda istambulului   Un baiat pirpiriu, numai ochi si par zburlit, coboara de pe corabie la Istanbul sa duca un dar fara seaman la seraiul sultanului: un elefant cu totul si cu totul alb. Cei doi sint repede prinsi intr-o inlantuire de istorii tainice, in care se amesteca iubiri fara speranta, viziri plini de cruzime, cadine si sultane viclene, vrajitoare si uneltiri de curte. Nedespartit de prietenul lui, elefantul, baiatul ajunge in scurta vreme ucenicul lui Mimar Sinan, unul dintre cei mai faimosi arhitecti din Imperiul Otoman, alaturi de care ridica, ani in sir, moschee dupa moschee. Nominalizat, chiar in anul aparitiei, la Walter Scott Historical Novel Prize, romanul Ucenicul arhitectului e o poveste plina de culori si lumina, care se desfasoara in neuitata vreme a sultanului Soliman Magnificul. Fragment din cartea "Ucenicul arhitectului" de Elif Shafak "- Ssst, nu vorbi prostii si nu striga. Cum ai intrat? Nu era vreme de lamuriri. Zgomote de pasi rasunau pe coridor, lovindu-se de tavanele inalte si de peretii ornamentati. Jahan se ridica si se apropie incet de mester, nadajduind sa se faca nevazut. In clipa urmatoare, Murad al III-lea intra in incapere insotit de oamenii lui. Nu foarte inalt, destul de indesat, avea un nas acvilin, o barba lunga si aproape balaie si ochi caprui, indrazneti sub sprancenele arcuite. Se opri, gandindu-se in ce fel sa vorbeasca: cu blandete, cu asprime, cu cea mai mare asprime? Sinan isi veni in fire numaidecat, sarutandul poala caftanului. Ucenicul lui facu o plecaciune adanca, apoi incremeni, neflind in stare sa ridice ochii la Umbra lui Allah pe parnant. Jahan era uluit nu atat de sultan, cat de faptul ca se gasea dinaintea lui. Caci acum Murad era intr-adevar sultan. Tatal lui, Selim cel Betiv, alunecase pe marmura uda la hamam si cazuse, afrandu-si moartea - beat crita, sopteau gurile rele, desi se caise pentru proastele sale naravuri si jurase sa nu mai puna vreodata vin pe limba. Chiar inainte de lasarea intunericului, in urale si linguseli, jerbe de scantei, dairele si trambite, Murad fusese incins cu sabia strabunului sau Osman si inscaunat sultan. Afara, in departare, marea fremata si ofta. Neindraznind sa se miste, Jahan astepta intr-o tacere de mormant, cu fruntea brobonita de sudoare. Asculta tacerea ce ii apasa umerii, impingandu-i buzele atat de aproape de podea, incat ar fi putut s-o sarute ca pe-o iubita rece. - De ce sunt lesurile aici? intreba sultanul de cum arunca o privire la sacii de pe jos. N-aveti nici o rusine? Unul dintre insotitorii sai raspunse indata: - Iertaciune, stapane, ne-am gandit c-ai vrea sa le mai vezi o data. O sa le ducem in cripta si o sa ne incredintam ca primesc toata cinstirea cuvenita. Sultanul nu spuse nimic. Apoi se intoarse catre oamenii ingenuncheati dinaintea lui." top 10 polirom

Romanul Kafka pe malul marii este povestea plina de fantezie a aventurilor unui adolescent care pleaca de acasa in cautarea mamei si a surorii disparute cu mult timp in urma, dar si o relatare a sirului de coincidente care-l leaga de un vagabond pe nume Nakata, ce sufera de pe urma unei traume din timpul razboiului. Atractia irezistibila dintre aceste doua personaje care par sa nu aiba nimic in comun nu este singurul detaliu inexplicabil din cuprinsul romanului: in universul construit de Murakami, pisicile vorbesc, pestii cad din cer, iar spiritele isi parasesc trupul, minate de nevoia de dragoste sau de singe. cele mai bune cărți editura polirom

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Oare prima experienta erotica poate sa ne hotarasca intreaga viata? Sau destinul ne este trasat doar de forta istoriei si a legendelor?   In noaptea aceea am facut pentru prima oara dragoste cu o femeie. A fost teribil de rascolitor si la fel de minunat. Toate ideile pe care le nutream inainte cu privire la viata, la femei si la mine insumi s-au schimbat intr-o clipa: Femeia cu Parul Rosu m-a invatat sa ma cunosc si m-a invatat, totodata, sensul fericirii… - Orhan Pamuk   Aceasta este o carte a paradoxurilor, cu simplitatea si dificultatile ei, cu seninatatile si grosolaniile ei. Totul are rezonanta, totul are intelesuri. - The Washington Post top 10 polirom

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Dupa ce-si ucide fratele intr-un moment de frustrare, Cain ajunge la o intelegere cu Dumnezeu si scapa cu viata, condamnat la vesnica pribegie, cu un sac de merinde si avind drept tovaras un magar. Cutreierind lumea si timpurile, calatorul fara virsta perturba povestile unei intregi distributii de personaje familiare – Noe, Moise, Isaac –, schimbind pentru totdeauna cursul legendelor in drumul sau pe tarimul biblic. Cu caracterul sau nevolnic si cu desavirsire uman, Cain se straduieste sa inteleaga ideea credintei, socotelile si faptele unui Dumnezeudenepatruns. editura polirom

Cred ca cea mai buna carte a mea de povestiri e ultima pe care am scris-o, Cartea de nisip; in ea nu exista nici un cuvint care sa-l incurce pe cititor. Povestirile sint spuse simplu, desi ele nu sint deloc simple; pentru ca nu exista lucruri simple in univers; totul este complex. Eu le deghizez in povestiri simple. - Jorge Luis Borges

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura • Distins cu IMPAC Dublin Literary Award 2003   Ma numesc Rosu, despre care Orhan Pamuk spune ca este „cel mai plin de culoare, mai optimist” roman al lui, acopera noua zile potopite de ninsoare in Istanbulul anului 1591. Miniaturistul Delicat Efendi e tocmit sa ilustreze o carte spre gloria maritului sultan. Nu peste multa vreme insa, isi sfirseste zilele pe fundul unui put, iar imprejurarile mortii lui sint, pe masura ce trece timpul, din ce in ce mai greu de lamurit, creind toate premisele unui policier medieval. Dupa disparitia lui Delicat Efendi, cu cit firul romanului se desfasoara, apar tot mai multe personaje, fiecare cu povestea lui, cu drama neimpacata sau cu fericirea lui inca nemarturisita, cu furia picurind din virful penitei sau cu incintarea ramasa muta in fata minunatei arte a miniaturii.

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Kemal o iubeste pe Fusun. Fusun il iubeste si ea pe Kemal, dar iubirea lor nu se poate implini. Lui Kemal nu-i ramane, prin urmare, decit sa o priveasca de departe pe Fusun, sa o viziteze de sarbatori, ca o ruda corecta ce este, si sa se inconjoare, pe furis, de lucruri care i-au apartinut cindva. Asa se naste un induiosator muzeu al iubirii, umplut vreme de zece ani cu rujuri si cercei ai fetei, catei-bibelou, pahare de apa si servetele furate de la masa. Doar sufletul obiectelor ramine sa ii aminteasca barbatului de marea lui dragoste – ele, dar si povestea insasi, pentru scrierea careia in roman apare, indatoritor, un personaj numit (tot) Orhan Pamuk. Ca peste tot in romanele scriitorului turc, marile teme (iubire, traditie, destin) se desfasoara pe fundalul unei Turcii mereu in schimbare. Aici, revoltele anilor 1970 si modernizarea uluitoare a orasului Istanbul in acel deceniu alcatuiesc, la rindul lor, un muzeu aparte, in care se amesteca nume de strazi si de actori ai vremii, emisiuni la televizor si marci de bauturi de mult uitate. top 10 polirom

Kinderland a fost distins cu Premiul Radio Romania Cultural, sectiunea Proza (editia 2014), si cu Premiul Crystal la Festivalul International de la Vilenica (Slovenia) si a fost nominalizat la Premiul National de Proza al Ziarului de Iasi si la Premiul literar "Augustin Fratila". Este de asemenea tradus in germana si in slovena.   La doisprezece ani, Cristina este nevoita sa devina "mama" celor doi frati mai mici atunci cind parintii pleaca la munca in strainatate, dupa "bani lungi". Prin ochii fetitei descoperim universul unui sat moldovenesc contemporan, populat in majoritate de copii si batrini. Aici copiii invata singuri sa supravietuiasca, in timp ce asteapta sa li se implineasca cel mai frumos vis: intoarcerea parintilor acasa. Dar acestia nu se lasa induplecati nici atunci cind sint invocati prin ritualuri magice, pagine. Parasiti, copiii se alina cu amintirile vagi ale unei vieti normale de familie, imitind, inainte de vreme, gesturile adultilor. Cristina povesteste despre cruzime si tandrete, despre durere si mingiiere, disperare si speranta - despre tara copiilor maturi, ale caror glasuri nu sint ascultate de nimeni.   Fragment din romanul "Kinderland" de Liliana Corobca: "Cineva respira adanc sub pat. Mama, cineva urias e sub pat si doarme adanc! Mi-e atat de frica, incat vreau sa strig! Respiratia inceteaza cand un frate intra si vorbeste ori cand deschid televizorul. O aud doar cand e liniste. Uneori se opreste, ca si cum acel urias ar deschide un ochi, m-ar privi, l-ar inchide inapoi si ar adormi la loc. Stiu ca acolo sub pat nu e nimeni, dar simt intens o prezenta. Odata am simtit aceeasi rasuflare uriasa la scoala, cand am intrat in clasa si nu era nimeni, ajunsesem prima, sala era deschisa, am pus geanta pe banca si am ascultat un pic linistea. Si am auzit. Poate pamantul asa respira, cand m-am dus la vie intr-o zi, singura, mergeam prin trifoi desculta si ma gadila la talpi iarba moale, am simtit pamantul ca pe un animal bland si iubitor, care ma mangaie cu tot ce are el, imi daruieste bunatati si ma iubeste ca un bunic sau ca o mama care tine copilul la piept. Am ascultat parnantul si el respira. Atunci pe drum nu ma temeam de nimic. Daca vreun fir de iarba m-ar fi intrebat ceva, i-as fi raspuns, fara sa ma sperii. Ma gandesc daca in casa noastra tot pamantul se aude respirand sau e altcineva. Nu vreau sa ma mai tem." cele mai bune cărți editura polirom

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Celebra Evanghelie dupa Isus Cristos, cel mai polemic roman al lui Jose Saramago, reconstruieste o viata apocrifa a lui Isus si alege drept teme de studiu vina si responsabilitatea. Desi fusese instiintat ca se pregatea masacrul pruncilor, Iosif isi salveaza doar propriul copil, devenind, prin omisiune, complicele crimei lui Irod. Inseparabil de diavol, umbra si acolitul sau, Dumnezeu nu ezita sa-si condamne la moarte unicul fiu pentru a-si satisface nemarginita sete de putere care, dupa sacrificiul lui Isus, va cere noi si noi varsari de singe. cele mai bune cărți editura polirom

Premiul liceenilor pentru cea mai indragita carte, FILIT 2021   Premiul Sofia Nadejde pentru Literatura Scrisa de Femei, categoria Debut-Proza, editia 2021   Volum nominalizat la Premiile revistei Observator cultural, Premiile Uniunii Scriitorilor din Romania si la Premiul National de proza Ziarul de Iasi, editia 2021   Cu aceste remarcabile proze de debut, Simona Gosu nu datoreaza nimic traditiei literare de la noi. Subiectele ei sunt pe cat de actuale, pe atat de inedite, subsumate temei vulnerabilitatii fara sa faca vreo concesie asteptarilor sau sensibilitatii cititorilor: familii monoparentale depasite de situatie, maternitate nedorita sau frici neintelese, copii lasati la cheremul instinctelor sau al hazardului... Dramatismul situatiilor fiind egalat doar de finetea cu care se desfasoara, caci sunt mult calm in asteptarea cruzimii si multa subtilitate in preajma raului. Cat despre limbaj, rareori cineva a reusit sa "taie" atat de adanc, lasand urme atat de putin vizibile. Uimire, placere si admiratie - asta am simtit citind, recitind si povestind si altora aceste povestiri, printre cele mai bune scrise la noi in ultimii ani. Un debut memorabil, care - cred - va marca proza scurta romaneasca. - Marius Chivu

Intr-un oras obisnuit isi face aparitia un om onorabil, „de conditie buna“, dornic sa cucereasca inimile noilor sai concetateni. Scopurile lui sunt, in aparenta, celebritatea si bogatia. Putini stiu insa ca personajul cu pricina, Cicikov, are o pasiune stranie: el nu umbla prin lume pentru a tezauriza bunuri lumesti, ci o marfa aparte-suflete moarte. Carte recomandata de Cristian Teodorescu in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".

Omul este o enigma. Ea trebuie dezlegata si, chiar daca ai consacra o viata intreaga spre a o dezlega, sa nu spui ca ai pierdut vremea fara rost. Eu ma ocup de aceasta enigma, deoarece vreau sa fiu om. A studia viata si oamenii reprezinta prinipalul meu tel si unica mea preocupare.   Dezvaluirile facute in \'subterana\' determina destinul lui Raskolnikov, al lui Stavroghin si al lui Karamazov. Incepe pelerinajul de mucenic al omului pe caile libertatii arbitrare. Acest pelerinaj il va duce la ultimile limite ale dedublarii. Dialectica dintre om si destinul sau se intrevede in Insemnarile din subterana si se va contura in marile romane dostoievskiene.   Sub fascinatia marilor romane ale lui Dostoievski, opera lui de tinerete este trecuta uneori pe lista lecturilor neobligatorii. Dar pentru orice cititor atent si reponsabil este clar ca scrieri precum Nopti albe sau  Satul Stepancikovo au valoare in sine, nu numai ca "trepte" spre Crima si pedeapsa sau Fratii Karamazov. Regasim in ele motive dostoievskiene constante, cum ar fi dragostea neimpartasita, dar patimasa, universul sufletului de copil chinuit, "ideologia" devoratoare a unor personaje. Autor recomandat de George Banu in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". top 10 polirom

Premiul revistei Observator cultural pentru Proza, editia 2020   Dupa ce, timp de decenii, s-a implicat in viata teatrala din Romania, impunindu-se ca una dintre figurile de prim-plan ale domeniului, Alina Nelega revine la literatura cu un roman coplesitor. Contrar titlului (foarte subtil, de altfel), aici se deruleaza multe intimplari care, adesea, te tin cu sufletul la gura, fiind menite sa puna in evidenta biografia accidentata a unei fete si, mai apoi, a unei tinere din Ardeal in intunecatii ani \'80, aflata asadar intr-o dictatura care invadeaza, fara scapare, maruntele vieti si intr-o societate patriarhala, in care aspiratiei feminine i se opune, intii de toate, familia proprie, care traieste inca in preistorie. Tocmai de aceea, feminitatea (in ipostaze diverse si sub aspecte variate, de la avint la mutilare, cu dragostea, maternitatea si sexualitatea incluse) este tema dominanta a cartii. Desigur, mai exista citeva teme la fel de incitante, pe care cititorul le va descoperi in acest roman puternic si necrutator, pe care il recomand cu caldura si cu incredere. - Sanda Cordos cele mai bune cărți editura polirom

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Romanul Eseu despre luciditate debuteaza cu un scrutin general in capitala unei tari imaginare, dar perfect obisnuite. La sfirsitul zilei, se numara voturile si reiese ca aproximativ saptezeci la suta dintre electori nu alesesera pe cineva. Duminica urmatoare oamenii sint din nou chemati sa voteze si, de data aceasta, numarul de voturi fara optiune depaseste optzeci la suta. Membrii guvernului intra in panica, o molima pare sa le submineze demersurile politice si, daca este asa, atunci aceasta trebuie anihilata. Incercind sa afle care ar putea fi explicatia unui asemenea fenomen, ei incep o vasta operatiune politieneasca, culminind, in lipsa de rezultate, cu instaurarea starii de asediu si retragerea guvernului din capitala – provizoriu, sustin mai-marii, pina cind populatia capitalei va reveni la sentimente mai bune in ceea ce priveste puterea politica, cea despre care se presupune ca ar trebui sa-i reprezinte. Izolati si lipsiti de indrumare, cetatenii capitalei au reactii dintre cele mai imprevizibile. Fragment din cartea "Eseu despre luciditate" de Jose Saramago "Ministrului apararii, un civil care nu facuse armata, nu i se paruse destul declararea starii exceptionale, ceea ce dorea el era o stare de asediu serioasa, din cele autentice, o stare exceptionala in cea mai stricta acceptiune a cuvantului, dura, fara fisuri de nici un fel, ca un zid in miscare capabil sa izoleze razmerita, pentru ca apoi s-o zdrobeasca intr-un contraatac fulminant, inainte ca pestilenta si cangrena sa se intinda in partea inca sanatoasa a tarii, avertiza el. Prim-ministrul recunoscu ca gravitatea situatiei era extrema, ca patria fusese victima unui infam atentat impotriva fundamentelor esentiale ale democratiei reprezentative, Eu as numi-o mai degraba o torpila lansata impotriva sistemului, isi permise ministrul apararii sa nu fie de acord, Asa este, dar cred, si seful statului este de acord cu punctul meu de vedere, ca, fara sa pierdem vreodata din vedere pericolele conjuncturii imediate, in scopul varierii mijloacelor si obiectivelor actiunii in orice moment care ar justifica-o, ar fi de preferat sa incepem prin a ne folosi de metode discrete, mai putin ostentative, dar poate mai eficiente decat sa trimitem armata sa ocupe strazile, sa inchidem aeroportul si sa instalam bariere la intrarile in oras, Si ce metode ar fi acestea, intreba ministrul militarilor fara sa faca cel mai mic efort pentru a-si ascunde contrarietatea, Nimic ce nu cunoasteti deja, va amintesc ca fortele armate au si ele propriile lor servicii de spionaj, Pe ale noastre le numim contraspionaj, E acelasi lucru, Da, inteleg unde vreti sa ajungeti, Stiam ca aveati sa intelegeti, spuse prim-ministrul facandu-i un semn ministrului de interne." cele mai bune cărți editura polirom

Romanul Padurea norvegiana, care-si imprumuta titlul de la un hit al formatiei Beatles, Norwegian Wood, are ca fond atmosfera social-politica agitata a anilor ’60. Naratiunea opune acestui laitmotiv dur momente de o intimitate emotionala rascolitoare. Povestea lui Toru Watanabe urmareste firul implicatiilor psihologice nascute din dragostea imposibila pentru iubita prietenului mort. Totul se petrece pe fundalul unor episoade marcate la tot pasul de scene erotice in camere sordide de camin studentesc, de afise si discuri cu Jim Morrison, Miles Davis sau Bach, de lecturi din clasicii literaturii universale.    Carte recomandata de  Ioana Chicet Macoveiciuc  in cadrul proiectului Libris, " Oameni si cart i ". Fragment din cartea "Padurea norvegiana" de Haruki Murakami: "- Aici e problema, a raspuns Midori, privind fumul si cazand un pic pe ganduri. Am asteptat prea mult... in cautarea perfectiunii... de aceea mi-e greu. - Cauti dragostea perfecta? - Nu chiar. Nici vorba sa tintesc la asa ceva. Pe mine ma fascineaza egoismul. Egoismul perfect. De exemplu, eu iti spun acum ca vreau sa mananc niste tarte cu capsune si tu lasi totul balta si dai fuga sa-mi cumperi. Te-ntorci cu ele, gafaind, si mi le intinzi, dar in clipa aceea eu iti spun ca nu mai am chef de ele si le arunc pe fereastra. Asa ceva caut eu. - Ce legatura are asta cu dragostea? am intrebat eu, teribil de uimit.  - Are. Habar n-ai tu. Sunt momente in viata unei fete cand asemenea gesturi sunt extrem de importante. - Adica ce gest? Aruncatul pe fereastra? - Exact. Si in clipa aceea as vrea ca baiatul sa-mi spuna: ,,A, am inteles, Midori. Te rog sa ma scuzi. Trebuia sa ghicesc ca nu o sa le mai vrei. Sunt un rahat de magar, un insensibil. Plec sa-ti iau altceva, ca sa ma ierti. Sarlota sau placinta cu branza?" - Si tu cum ai reactiona? - I-as da toata dragostea mea. - Esti absurda! - Ei bine, asta inseamna dragoste in acceptiunea mea. Nimeni nu ma intelege. Midori si-a frecat usor capul de umarul meu. Pentru anumite persoane, dragostea incepe de la un fleac, de la un moft... sau nu incepe deloc. - N-am mai cunoscut vreo fata care sa aiba asemenea opinii. - Multa lume e de aceeasi parere, spuse ea jucandu-se cu degetele. Eu nu pot gandi altfel, vorbesc serios, dar macar sunt cinstita. Niciodata nu mi-a dat prin cap ca modul meu de a privi lucrurile difera de al altora. Cand vorbesc serios, toata lumea crede ca glumesc sau fac pe nebuna si atunci ma simt foarte stingherita. - Si acum vrei sa mori cuprinsa de flacari? - Acum e vorba de curiozitate, pur si simplu. - Adica ce fel de curiozitate? Vrei sa experimentezi niste flacari pe pielea ta? - Nu, spuse Midori. Voiam doar sa vad cum reactionezi. Nu mi-e frica de moartea in sine. Zau ca nu. In cazul de fata, m-ar invalui fumul, mi-as pierde cunostinta si as muri cat ai zice peste. Acest tip de moarte nu ma sperie deloc daca o compar cu chinurile iadului prin care au trecut mama... si alte rude. Toate rudele mele au murit din pricina vreunei boli cumplite. E in sange, presupun. Dura mult pana isi dadeau duhul si ajungeam chiar sa ma intreb daca mai traiesc sau au murit, atat de lent era procesul. Si in urma lor nu ramanea decat durere si suferinta." editura polirom

Viata Ellei Rubinstein – o mama casnica si o sotie nefericita din suburbiile Bostonului zilelor noastre – se schimba din temelii cind, la aproape patruzeci de ani, se angajeaza la o agentie literara unde i se cere sa scrie un referat despre romanul unui autor necunoscut. Astfel descopera povestea fascinantei legaturi spirituale dintre faimosul poet persan Rumi si dervisul sufit Shams din Tabrīz, astfel cunoaste forta eliberatoare a iubirii care a schimbat destinele celor doi prieteni si care il va schimba curind si pe al ei: intre Ella si Aziz Zahara, autorul romanului, incepe un schimb epistolar, apoi se infiripa o minunata poveste de dragoste. O apologie a iubirii, privita in multiplele sale ipostaze, romanul Cele patruzeci de legi ale iubirii puncteaza cu subtilitate diferentele dintre religie si spiritualitate, dintre datorie si iubire. Fragment din cartea "Cele patruzeci de legi ale iubirii" de Elif Shafak: " Shams  Bagdad, 30 septembrie 1243  Biciuit de vant, am plecat in goana calului, la prima geana de lumina. O singura data m-am oprit sa ma uit in urma. Locasul dervisilor semana cu un cuib de pasare ascuns printre duzi si tufisuri. O vreme, chipul istovit al lui Baba Zaman mi-a aparut intruna in minte. Stiam ca-si facea griji pentru mine. Dar nu vedeam nici un temei pentru asta. Pornisem intr-o calatorie launtrica a Iubirii. Ce rau putea sa iasa de-aici? Era cea de-a zecea mea lege: Soare-rasare, soare-apune, miazazi ori miazanoapte, nu are nici o insemnatate. Oriincotro te-ai indrepta, ingrijeste-te doar sa prefaci fiecare calatorie intr-una launtrica. Daca vei calatori inlauntrul tau, vei putea colinda intreaga lume, cat e de intinsa, si dincolo de ea.  Cu toate ca intrezaream multe greutati in cale, asta nu ma nelinistea prea tare. Orice soarta m-ar fi asteptat in Konya, o intampinam cu bratele deschise. Ca sufit, am fost invatat sa primesc ghimpele impreuna cu trandafirul, greutatile impreuna cu bucuriile vietii. Din asta urma o alta lege: Moasa stie ca atunci cand nu sunt dureri, calea copilului nu poate fi deschisa si mama nu poate da nastere. La fel, pentru ca un nou Eu sa se nasca, e nevoie de greutati.  Asa cum lutul trebuie sa treaca prin vapaie ca sa ajunga mai trainic, Iubirea nu poate fi desavarsita decat prin durere.  In noaptea de dinainte de-a parasi locasul dervisilor, am deschis toate ferestrele odaii mele ca sa las zgomotele, mirosurile si intunericul sa se strecoare inauntru. La lumina palpaitoare a unei lumanari, mi-am taiat parul lung. Suvitele groase au cazut pe podea. Apoi mi-am dat jos barba si mustata si mi-am scurtat sprancenele. Cand am ispravit, mi-am cercetat chipul in oglinda, acum mai luminos si mai intinerit. Fara fir de par, fata mea era eliberata de orice nume, varsta, parte barbateasca sau femeiasca. Nu avea nici trecut, nici viitor, inchisa pe vecie in aceasta clipa.  - Calatoria asta te schimba deja, a zis invatatorul cand m-am dus in chilia lui sa-mi iau ramas-bun. Si nici n-a inceput inca.  - Da, am bagat de seama, am spus incet. E inca una dintre cele patruzeci de legl: Cautarea Iubirii te schimba. Nu e nici un cautator printre cei ce pornesc in cautarea Iubirii care sa nu se coaca la minte pe drum. In clipa in care pornesti cautarea Iubirii, incepi sa te schimbi pe dinauntru si pe dinafara.  Cu un zambet usor, Baba Zaman a scos o cutie imbracata in catifea si mi-a intins-o. inauntru am gasit trei lucruri: o oglinda de argint, o naframa de matase si un sip cu unsoare. - Lucrurile astea o sa te-ajute in calatorie. Slujeste-te de ele cand ai nevoie. Daca iti pierzi vreodata pretuirea de sine, oglinda iti va arata frumusetea ta launtrica. Daca numele iti este patat, naframa iti va aminti cat de curata ti-e inima. Cat despre balsam, iti va tamadui ranile, cele dinlauntru si cele din afara.  Am mangaiat fiecare lucru, am inchis cutia si i-am multumit lui Baba Zaman. Apoi n-a mai ramas nimic de zis. Pe cand pasarile ciripeau si stropii marunti de roua atarnau pe crengi la prima geana de lumina a diminetii, am incalecat. Am pornit spre Konya. nestfind la ce sa ma astept, dar avand incredere in soarta pe care mi-o harazise Allah." editura polirom

Devenit deja un roman clasic al literaturii comice, Conjuratia imbecililor este povestea lui Ignatius J. Reilly, un medievist in virsta de 30 de ani, un soi de pierde-vara care isi scrie „marea opera“ pe foi rupte din blocnotes (pe care apoi le baga sub pat!) si isi terorizeaza mama. Viata i se schimba radical cind, in urma unor intimplari nefericite, aproape aruncat in strada, Ignatius se vede nevoit sa-si caute o slujba. Aventurile abia acum incep si Ignatius e prins intr-un cerc de personaje care de care mai ciudate: o stripteuza, o secretara septuagenara ce incearca in zadar sa se pensioneze, homosexualul Dorian Greene, sinistra domnisoara Lee, proprietara clubului Night of Joy, si Myrna Minkoff, fata pe care o iubeste pina la ura. Carte recomandata de Radu Paraschivescu in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".

• Autor distins cu  Premiul Strega  pentru literatura in 1981 Romanul Numele trandafirului a fost tradus in peste 35 de limbi si ecranizat de Jean-Jacques Annaud in 1986, cu Sean Connery, Christian Slater si F. Murray Abraham in rolurile principale.   In anul 1327, intr-o manastire izolata de lume, calugarii sint pe cale de-a fi invinuiti de erezie. Singura lor speranta este ajutorul dat de un faimos franciscan, fratele Guglielmo. Cind lucrurile par sa se limpezeasca intre zidurile misterioasei abatii, calugarii incep sa moara unul dupa altul. Ca sa descopere asasinul, inteleptul calugar, alaturi de ajutorul sau, Adso, se afunda ca un adevarat detectiv in simboluri secrete si manuscrise codificate si aproape isi pierde viata pe culoarele labirintice ale manastirii. top 10 polirom

„O carte neobisnuita, socanta, provocatoare, de factura singulara in literatura romana. Despre Gellu Naum, poetul extraordinar al avangardei romanesti, nu s-a scris niciodata cu atita competenta ca in Zenobia.” (Lucian Raicu)   „In afara de dicteul automat – caruia, de altminteri, suprarealistii nu i-au fost totdeauna credinciosi –, toate refuzurile, implinirile si idiosincraziile suprarealismului pot fi regasite in acest roman sau, daca prefera autorul, in acest Pohem de iubire care este Zenobia.” (Monica Lovinescu) cele mai bune cărți editura polirom

Sint o baba comunista a fost ecranizat in regia lui Stere Gulea. In 2010, a avut loc premiera piesei de teatru Baba comunista pe scena Teatrului Bouwkunde din Deventer, Olanda; in 2013, a avut loc premiera maghiara la Teatrul "Katona Jozsef" din Budapesta, iar la Ateneul Tatarasi din Iasi a avut loc premiera nationala a piesei, cu un text adaptat si in regia lui Lucian Dan Teodorovici. In mai 2015, a avut loc la Teatrul de Balet din Sibiu premiera spectacolului de dans-teatru Sint o baba comunista!, iar in 2016 spectacolul a fost pus in scena la Teatrul National "Radu Stanca" din acelasi oras. Versiunea franceza a cartii a fost dublu nominalizata la Premiile Europene Jean Monnet (Franta, 2008), iar versiunea poloneza a fost nominalizata la premiul pentru literatura central-europeana "Angelus" in 2011. Sint o baba comunista! este una dintre cele mai traduse carti romanesti de dupa 1989.    Dan Lungu are marele talent de a utiliza cu maiestrie stilul oral pentru a prezenta situatiile cu mult umor subversiv. El se situeaza in traditia marelui umorist ceh Jaroslav Hasek, creatorul bravului soldat Svejk. Este un autor de mare valoare al Romaniei postsocialiste, continuind timpurile de aur ale literaturii interbelice. - Berliner Zeitung   Ne aflam la aproape zece ani de la caderea dictaturii ceausiste, cu putin timp inaintea alegerilor electorale. Emilia Apostoae, pensionara, care si-a trait cea mai mare parte a vietii sub regimul "puterii populare", primeste un telefon de la Alice, fiica sa, emigrata in Canada, prin care este indemnata "sa nu voteze cu fostii comunisti". Acest telefon, urmat de alte discutii in contradictoriu, o arunca pe Emilia intr-o adevarata criza identitara, din care incearca sa se salveze rememorind trecutul si cautindu-si justificari, in ochii ei si ai fiicei, pentru propriile nostalgii. Insotiti mereu de umor si (auto)ironie, ne intoarcem spre copilaria si adolescenta Emiliei, intram in miezul nostalgiei paradoxale dupa dictatura, pulsam in ritmurile vietii cotidiene si intelegem din interior problemele epocii.   Satirist savuros, Dan Lungu nu inceteaza sa exploreze nevrozele tarii sale. Reprezentind noua generatie romaneasca de scriitori, autorul ne-a cucerit deja cu romanul Raiul gainilor. Dulce-amar si adesea provocind risul, romanul Sint o baba comunista! foloseste umorul pentru a surprinde cu acuitate transformarile societatii romanesti. - Livres Hebdo   Dan Lungu a scris un roman inteligent despre contradictia dintre politica si experienta personala. O carte plina de umor care nu rareori stirneste hohote de ris. - Literaturen   Lungu descrie cu subtila ironie viata cotidiana a oamenilor in timpurile postrevolutionare. - Freitag   Dan Lungu ne arata cum capitalismul - nu numai in Romania, ci si in Polonia - nu s-a dovedit o bagheta magica, iar politicienii nu au devenit peste noapte niste altruisti care doresc bunastarea generala. Ca libertatea nu ne aduce inapoi tineretea. - Polityka top 10 polirom

Viata linistita a lui Hajime, proprietarul unui bar din Tokyo, este tulburata de amintirea unei povesti de dragoste din tinerete. Ceea ce il obsedeaza pe erou nu e neaparat imaginea iubitei din trecut, ci caracterul unic si irepetabil al relatiei dintre doi oameni si convingerea ca destinul uman e o problema de optiune. Reintilnirea cu una dintre iubite echivaleaza cu o incercare disperata de a recupera timpul pierdut, fie si cu riscul ruperii legaturilor cu prezentul. O poveste aproape ireala despre dragoste si despre moarte, ca mai toate povestile lui Murakami, invaluita in acordurile melodiei lui Nat King Cole „South of the Border”.     Fragment din romanul "La sud de granita, la vest de soare" de Haruki Murakami: “— Hajime, nu crezi ca unele sentimente sunt dureroase tocmai pentru ca nu ne parasesc? Saxofonistul a venit la mine sa-mi multumeasca pentru tratatie, iar eu l-am felicita pentru concert. — In ultima vreme cantaretii de jazz a devenit foarte politicosi, i-am spus eu lui Shimamoto. Pe vremea cand eram student, nu se intampla asa ceva. Majoritatea se drogau si erau niste terchea-berchea. Cu toate acestea, din cand in cand mai dadeau concerte extraordinare. Mergeam deseori la clubul din Shinjuku si ascultam jazz si de fiecare data ma simteam tulburat. — Am impresia ca-ti plac asemenea tipi, nu? — Cred ca da. Probabil ca nu exista oameni pe care sa nu-i atraga lucrurile iesite din comun. Chiar daca noua din zece cazuri fac exceptie, tot ramane unul prin care se tinteste la o experienta sublima si tocmai faptul acesta pune lumea in miscare. Dupa parerea mea aceasta inseamna arta adevarata. Mi-am privit mainile care se odihneau in poala si apoi am ridicat ochii spre chipul ei. Astepta sa continuu. — Acum lucrurile nu mai stau asa. Am un bar si treaba mea este sa investesc si sa obtin profit. Nu sunt artist sau o persoana care sa creeze ceva. Nici macar nu promovez arta. Ca-mi place sau nu, trebuie sa recunosc acesta nu e un loc care sa tinda spre asa ceva. Pentru un manager, important este sa aiba o mana de oameni politicosi si distinsi pe care sa-i manipuleze cu usurinta. Asta e, n-am ce face. Mai bine asa decat o adunatura de Charlie Parkeri. Shimamoto a mai comandat un cocteil si a mai fumat o tigara. Am tacut amandoi o vreme. Ea parea dusa pe ganduri. Eu l-am ascultat pe basist interpretand solo-ul din „Embraceable You". Pianistul il mai acompania din cand in cand, iar tobosarul isi stergea sudoarea de pe frunte si mai lua cate o inghititura de bautura." cele mai bune cărți editura polirom

Romanul lui Mika Waltari este o impresionanta punere in scena a Egiptului din secolul al XIV-lea i.Chr., cind prabusirea unuia dintre cele mai mari imperii din istorie era iminenta. Naratiunea isi poarta cititorul prin intreaga lume cunoscuta atunci – din Babilon in Creta si din Teba la Ierusalim –, pivotind in jurul unei figuri memorabile: Sinuhe, personaj cu origine misterioasa, care devine medicul faraonului Akhenaton.

Intors la Sankt Petersburg dupa un lung tratament la un sanatoriu din Elvetia, printul Lev Nikolaevici Miskin este luat in ris de inalta societatea a orasului, care il socoteste sarac cu duhul. Miskin se poarta mereu cu o sinceritate stingace, luata de majoritatea oamenilor drept prostie sau perfidie. In puritatea lui, Miskin se simte atras, din motive diferite, de doua femei de situatii opuse: Aglaia Ivanovna, femeia „cinstita”, de familie buna, de care e indragostit, si Nastasia Filippovna, femeia „compromisa”, de care printul se simte legat poate chiar mai profund, prin compasiunea pe care i-o inspira. Idiotul este romanul unei perpetue surprize, al nehotaririi si al reactiei convulsive a umanului fata de faptele unei societati violente care, in lipsa ratiunii, se conduce dupa instinct si patimi. Desi nemarginirea ei te va coplesi, desi te vei rataci nu doar o data, desi aterizarea va fi incinsa de atmosfera densa pe care o vei strabate, vei stii, dupa ce ai petrecut o vreme acolo, de ce merita, macar o data pe an sa poposesti si sa traiesti experiente incofundabile pe planetele lui Dostoievski. (blog.libris.ro)   Carte recomandata de Cristian Teodorescu,  Ioana Chicet Macoveiciuc si George Banu in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". Fragment din cartea "Idiotul" de F.M. Dostoievski "- Indiscutabil, nu exista nici un motiv si, desigur, nu avem prea multe in comun. Pentru ca, daca eu sint printul Miskin, iar sotia dumneavoastra se trage din stirpea noastra, asta, se intelege, nu este un motiv. Inteleg foarte bine. Insa, totusi, este singurul motiv. Am lipsit din Rusia mai bine de patru ani; de fapt, in ce hal am plecat: aproape ca nu eram in toate mintile! Nici atunci nu stiam nimic, iar acum cu atit mai putin. Am nevoie de oameni cumsecade, chiar si o problema as avea, dar nu stiu unde sa ma duc. Inca de la Berlin mi-am zis: „imi sint aproape rude, voi incepe cu ei; poate ca ne vom fi de folos unii altora, ei mie, eu lor, daca sint oameni cumsecade". Si am auzit ca sinteti oameni cumsecade. - Va sint foarte recunoscator, facu generalul surprins. Dati-mi voie sa. va. intreb: unde ati tras? - Deocamdata n-am tras nicaieri. - Deci de la gara ati venit direct la mine? Cu toate... bagajele? - Bagaje n-am aproape deloc, doar o legaturica cu rufarie, pe care o duc de obicei in mina. O camera la hotel pot gasi si diseara. - Deci, aveti de gind, totusi, sa va luati o camera la un hotel? - Sigur ca da. - Judecind dupa cuvintele dumneavoastra, am crezut ca ati vrut sa ramineti la mine. - Asta s-ar fi putut, dar numai la invitatia dumneavoastra. insa, recunosc, n-as ramine nici invitat si nu pentru ca as avea un motiv, ci... pentru ca asa-i firea mea. - Inseamna ca am facut foarte bine ca nu v-am invitat si nu va invit. Dati-mi voie, printe, sa le lamuresc pe toate dintr-odata.: intrucit acum citeva clipe am cazut amindoi de acord ca nici nu poate fi vorba de vreo legatura de rudenie intre noi, desi aceasta ar fi fost, fireste, foarte magulitoare pentru mine, rezulta ca..." cele mai bune cărți editura polirom

In anii de inceput ai celui de-al Doilea Razboi Mondial, la bordul unui pachebot ce se indreapta spre Buenos Aires, calatorii descopera ca printre ei se afla un campion mondial la sah pe nume Czentovic. Talentul de sahist al jucatorului, fiu al unui luntras sarac dintr-un satuc slav, e dublat de o lipsa de educatie apropiata de grosolanie. Printr-un anume concurs de imprejurari, Czentovic ajunge sa se infrunte pe tabla de sah cu un grup de calatori de pe vas, pe care ii invinge cu usurinta. Atunci insa intra in scena, cu totul surprinzator, un personaj straniu, al carui trecut recent este legat de jocul de sah intr-un mod tulburator si sumbru, ce implica o confruntare cu anchetatorii gestapovisti ai Reichului nazist. Ideea de „joc al mintii” capata astfel o semnificatie mult mai ampla, iar infruntarea ce se prefigureaza pe pachebot e doar ecoul alteia, una teribila. Fragment din cartea "Jucatorul de sah" de Stefan Zweig: "McConnor il asculta. La urmatoarele mutari intre cei doi a inceput un du-te-vino pe care noi, ceilalti, nu-l intelegeam - deveniseram de mai multa vreme niste simpli observatori. Dupa vreo sapte mutari si un timp mai lung de gandire, Czentovic a ridicat privi-rea si a declarat: - Remiza. O clipa tacerea a fost deplina. Dintr-odata se puteau auzi vuietul valurilor si muzica de jazz de la radioul din salon, fiecare pas de pe punte si suierul usor, discret, al vantului care patrundea pe la imbinarile ferestrelor. Nici unul dintre noi nu respira: totul se intamplase prea brusc si eram cu totii de-a dreptul speriati de situatia incredibila, de faptul ca acel necunoscut reusise sa-si impuna vointa in fata campionului intr-o partida deja pe jumatate pierduta. McConnor se lasa pe spate cu o smucitura si respiratia tinuta pana atunci tasni de pe buzele lui intr-un ,Ah!" fericit. Eu, in schimb, il studiam pe Czentovic. Inca de la ultimele mutari mi se paruse ca fata lui palise. Dar stia sa se stapaneasca. Isi pastra rigiditatea aparent nepasatoare si, in timp ce a inlaturat cu o mana calma piesele de pe tabla, a intrebat, ca intr-o doara: - Domnii doresc si o a treia partida?" cele mai bune cărți editura polirom

In cautarea oii fantastice este romanul care i-a adus lui Murakami faima internationala. Intr-o buna zi, un tinar agent publicitar din Tokyo primeste de la un vechi prieten o fotografie a unui peisaj muntos, cu pasuni intinse si turme de oi. Tinarul se hotaraste sa insereze fotografia, aparent inofensiva, in paginile unui buletin publicitar. Din acel moment, viata lui, pina atunci obisnuita si anosta, se va transforma intr-o adevarata aventura: un barbat misterios isi face aparitia si il obliga sa porneasca in cautarea unei oi inzestrate cu puteri supranaturale. Aventura il va purta pina in muntii inzapeziti din nordul indepartat al Japoniei, iar cautarea oii va deveni, in acelasi timp, si cautarea sinelui.

In Cazacii, inspirat din tineretea sa furtunoasa, Tolstoi spune povestea lui Olenin, un tanar nobil idealist care, satul de superficialitatea elitei mondene a Moscovei, incearca sa gaseasca un sens vietii inrolandu-se in armata in timpul razboiului din 1817-1864. Trimis intr-un sat din Caucaz, ajunge sa se bucure de autenticitatea traiului satenilor "simpli", cunoaste iubirea in care nu credea pana atunci si devine si el in cele din urma "cazac". In Doi husari, doua generatii traverseaza secolul al XIX-lea. Prima este intruchipata de Turbin, un ofiter nobil care ajunge intr-un targ de provincie, unde o seduce pe o frumoasa vaduva, petrece o noapte de dezmat si salveaza un tanar de la dezonoare restituindu-i banii castigati la joc. Douazeci de ani mai tarziu, in oras ajunge un alt ofiter, fiul lui Turbin. Dar lucrurile s-au schimbat, noua generatie este cu totul altfel, iar onoarea si generozitatea nu mai inseamna nimic... cele mai bune cărți editura polirom

Romanul Musashi a inspirat sapte ecranizari celebre, doua seriale de televiziune si numeroase puneri in scena.   Romanul Musashi, povestea lui Miyamoto Musashi, cel mai faimos samurai din istoria civilizatiei nipone, este o saga in buna traditie a literaturii japoneze. O poveste vie, subtila si imaginativa, pusa in scena prin personaje memorabile, multe dintre ele cunoscute figuri istorice. editura polirom

Romanul Copiii din miez de noapte este povestea celor 1001 copii nascuti la miezul noptii dintre 14 si 15 august 1947, cand India isi proclama independenta fata de Marea Britanie. Toti acesti copii sunt inzestrati cu puteri supranaturale, iar povestea urmareste indeaproape vietile a doi dintre ei: Saleem, fiul nelegitim al unei femei hinduse sarace, si Shiva, singurul mostenitor al unei familii musulmane instarite; cele doua destine se incruciseaza in chip straniu in clipa in care copiii sunt schimbati la nastere. Traducere din limba engleza de Radu Paraschivescu. editura polirom

Cuprins de entuziasmul de a deveni soldat, Paul Baumer vrea sa lupte alaturi de prietenii sai pe frontul Primului Razboi Mondial. Pentru generatia lor, razboiul e glorie, e scoala vietii unde baietii devin barbati, e eroism. Odata cu inceputul infruntarii si cu intrarea in transeele mortii, iluziile tinerilor se destrama. Pe masura ce razboiul se prelungeste, vazindu-si apropiatii doboriti de gloante unul cite unul, Paul incearca sa supravietuiasca imboldit de un singur gind: trebuie sa lupte impotriva unui principiu distructiv, care conduce la moarte tineri de aceeasi virsta, imbracati in uniformele unor armate potrivnice. Publicata in Germania in anul 1929 (cu titlul Im Westen nichts Neues), Pe frontul de vest nimic nou va deveni „fara indoiala, cea mai buna poveste despre Primul Razboi Mondial”. In numai un an, romanul se vinde in peste un milion de exemplare, fiind tradus aproape imediat in douasprezece limbi si inspirind in 1930 un film de succes, cistigator a doua Premii Oscar. Dupa nici trei ani, cartea si filmul sint interzise de regimul nazist, sub pretextul ca ar aduce prejudicii natiunii germane. top 10 polirom

Romanul O mie noua sute optzeci si patru a inspirat o celebra ecranizare, in anul 1984, avindu-i in distributie pe John Hurt, Richard Burton si Suzanna Hamilton.   Winston Smith este un personaj obisnuit: el uraste, iubeste si munceste ca oricare alt om. Ceea ce-l face deosebit este faptul ca traieste intr-o lume infernala, in care a uri, a iubi sau a munci sint ginduri venite dintr-un efort supraomenesc al fiecarei clipe. Romanul O mie noua sute optzeci si patru descrie tabloul apocaliptic al unei Londre din era postatomica, locul de nastere al unui regim totalitar in care orice logica pare sa fi fost abolita. Executiile fara rost, disparitiile peste noapte au devenit firesti. Trecutul este rescris mereu pentru a legitima crimele prezentului, iar instrumentul propagandei este odioasa „neolimba”, o limba robotizata, ce completeaza imaginea de lume ordonata „stiintific” dupa vointa Fratelui cel Mare, care spune ca „razboiul este pace, libertatea este sclavie, ignoranta este putere”. Carte recomandata de  Cosmin Năstasă   in cadrul proiectului Libris, " Oameni si carti ". Fragment din romanul "O mie noua sute optzeci si patru" de George Orwell:   "Tele-ecranul debiteaza in continuare statistici absurde: in comparatie cu anul trecut, exista mal multa mincare, mai multe case, mai multe haine, mai multa mobila, mai multe cratite, mai mult gaz lampant, mai multe vapoare, mai multe elicoptere, mai multe carti, mai multi copii - mai mult din orisice, afara de boli, crime si dementa. An de an si clipa de clipa, toti si toate merg zbirniind in sus, Asa cum facea si Syme mai devreme, Winston isi ia si el lingura si incepe sa deseneze figuri cu ea prin zeama incolora care s-a scurs pe masa, lasind un model in balta lunguiata. Sta si mediteaza cu dusmanie la esenta fizica a vietii. Oare intotdeauna a fost asa? Mincarea a avut intotdeauna gustul asta? isi arunca privirile peste sala. Cantina aglomerata, cu tavanul jos, peretii jegositi de frecarea sutelor de corpuri; mesele de fier, cu tablia indoita si scaunele atit de inghesuite, de te lovesti in coate de cel de-alaturi; lingurile indoite, tavile ciobite, canile albe si grosolane; orice suprafata - unsuroasa; mizerie in orice crapatura; si un miros amestecat, mai mult acru, de gin prost, de cafea proasta, de tocana cu gust metalic si de haine murdare. Tot timpul duci cu tine in burta si pe piele un fel de protest, sentimentul ca ti s-a luat ceva la care aveai dreptul. Este la fel de adevarat ca nu-si aminteste de nimic cu mult diferit. Din ce mai tine el minte exact, niciodata nu a avut destul de mancare, nimeni nu a avut vreodata ciorapii si chilotii altfel decit pIini de gauri, mobila a fost intotdeauna ciocnita si subreda, camerele - neincalzite, metrourile - aglomerate, casele - darapanate, piinea - neagra, ceaiul - o raritate, cafeaua - cu gust de jeg, tigarile - prea putine, nimic ieftin si din plin - afara, poate, de ginul obtinut pe cale sintetica. Si totusi, desi este evident din ce in ce mai rau, pe masura ce imbatranesti, daca inima ti se revolta de lipsa de confort, de murdarie, de lipsuri in general, de iernile interminabile, de ciorapii care ti se lipesc de talpi, de lifturile care niciodata nu merg, de apa rece, de sapunul grunjos, de tigarile care ti se dezmembreaza intre degete, de mincarea asta cu gustul ei ciudat si gretos, nu este, oare, un semn ca nu asta este ordinea fireasca a lucrurilor? De ce sa simti ca nu mai  poti suporta, daca nu ai, cumva, un fel de amintire ancestrala ca lucrurile au stat, odata, altminteri? Se uita din nou peste cantina. Aproape toti sint uriti, si tot uriti ar fi, chiar imbracati cu altceva decit cu salopeta albastra de uniforma. In fundul salii, la o masa, sta singur un individ mic, cu o lautra ciudata, ca de gindac, si cu ochii tot mici si bea o cafea, aruncind priviri suspicioase intr-o parte si intr-alta. Cit de usor este, se gindeste Winston, daca te uiti in jur, sa crezi ca modelul fizic desemnat de Partid ca fiind ideal - baieti inalti si musculosi si fete cu sinii mari, si unii si ceilalti blonzi, plini de viata, cu fetele arse de soare, fara griji -, ca modelul asta exista si chiar predomina. De fapt, din cite stie si vede el, majoritatea locuitorilor Aero-bazei Unu sint mici, tuciurii la fata si dizgratiosi. Ciudat cum prolifereaza tipul asta de oameni prin Ministere: marunti, bondoci, care se ingrasa de tineri, cu picioare scurte, cu miscari bruste si mereu pe fuga, cu fetele unsuroase si imobile si cu ochii foarte mici. Se pare ca este tipul de oameni care se dezvolta cel mai bine sub conducerea Partidului." top 10 polirom

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura   Soareci si oameni, unul dintre romanele clasice ale literaturii secolului trecut, este o poveste cu nuante parabolice despre prietenie si destin. Personajele centrale sint doi lucratori sezonieri, George Milton, un tinar inteligent si inimos, si Lennie Small, un urias naiv, cu o forta incontrolabila si o intirziere mentala ce il face sa semene cu un copil mare. Cei doi barbati, a caror induiosatoare relatie de prietenie ajunge sa semene a dependenta, se angajeaza ca lucratori la o ferma. Ei au un vis, un ideal, sa stringa bani din care sa-si cumpere un loc al lor, unde sa traiasca „din belsugu’ pamintului”. Insa o serie de intimplari tragice, provocate de naivitatea lui Lennie, de neputinta lui de a distinge raul de bine, le naruie sperantele. Fragment din cartea "Soareci si oameni" de John Steinbeck   "Desi in ferestrele baracii lucea deja lumina serii, inauntru era aproape intuneric. Prin usa deschisa se auzeau bufnetele si zanganiturile razlete ale unei partide de potcoave, iar din cind in cind zgomotul vocilor ce se inaltau, aprobator sau batjocoritor. Slim si George intrara impreuna in incaperea ce se invaluia in intuneric. Slim se intinse deasupra mesei de joc si aprinse becul cu abajur de tabla. Masa se lumina imediat, dar conul abajurului isi arunca stralucirea direct in jos, lasind ungherele baracii in semiintuneric. Slim se aseza pe o ladita si George ocupa locul din fata lui. - N-o fost mare lucru, zise Slim. Probabil c-ar fi trebuit sa-i inec aproape pe toti. N-ai de ce sa-mi multumesti pentru asta. - N-o fi fost mare lucru pentru tine, spuse George, da\' o insemnat a dracu\' de mult pentru el. Doamne Dumnezeule, nici nu stiu cum o sa-l facem sa doarma aicea, inauntru! O sa vrea sa doarma-n grajd, cu ei. O sa fie greu sa-l tinem sa nu se suie in cutie, cu puii. - N-o fost mare lucru, repeta Slim. Da\' auzi, chiar c-ai avut dreptate cu el. N-o fi destept, da\' asa lucrator n-am vazut de cind is. Mai ca-l ornori pe ala cu care-o facut pereche la orz. Nu exista om care sa tie pasu\' cu el. Doamne Dumnezeule, asa barbat puternic io n-am mai vazut! George raspunse mindru: - Lu\' Lennie numa\' sa-i spui ee sa faca si el face daca nu trebe sa-si bata prea tare capu\'. Singur nu se poate gindi ce sa faca, da\' ordinele le-asculta ca nimeni altu\'. Afara se auzira zanganitul unei potcoave ce se lovi de tarusul de fier si un mic cor de urale. Slim se trase un pic in spate, cit sa nu-i cada lumina pe fata."

• Autor distins cu  Premiul Nobel  pentru literatura in 1957 Strainul este primul roman al lui Albert Camus. Romanul a fost adaptat pentru marele ecran in 1967, de regizorul Luchino Visconti, intr-o productie cu Marcello Mastroianni in rolul principal. La doar citeva luni dupa ce nu manifestase nici o umbra de sentiment la inmormintarea mamei lui, protagonistul romanului Strainul, Meursault, ucide un arab. Este momentul cind povestea se desparte. Mai intii ne poarta spre trecut, unde asistam la viata relativ banala a unui functionar din Alger: moartea mamei, prietenia cu vecinul Raymond, relatia cu o fosta colega de serviciu, ajutorul dat lui Raymond ca sa se razbune pe o iubita presupus infidela. De aici insa lucrurile devin tot mai tensionate, caci iubita lui Raymond e algeriana, iar fratele ei ii va urmari pe francezi ca sa-i razbune onoarea. Meursault il intilneste la un moment dat pe plaja si il impusca, intr-o clipa de inexplicabila dezorientare. Romanul a fost descris in multe feluri: portretul unui sociopat, o critica a societatii care nu accepta in rindurile ei insi aparent lipsiti de orice umanitate sau, dintr-o alta perspectiva, o poveste postcoloniala. Traducere de Daniel Nicolescu. Carte recomandata de  Mihaela Bilic si Tudor Chirilă in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". top 10 polirom