Matei Vișniec (născut la 29 ianuarie 1956, la Rădăuți) este un dramaturg, poet, romancier și jurnalist româno-francez, cunoscut pentru teatrul absurdului și pentru proza care explorează libertatea, puterea și identitatea. A studiat filosofia la București și a participat la Cenaclul de Luni, într-o perioadă în care literatura independentă era supravegheată de regimul comunist.
A debutat în reviste literare și a publicat primul volum de poezie, „La noapte va ninge”, în 1980. Piesele sale, influențate de autori precum Eugène Ionesco și Samuel Beckett, folosesc umorul negru și situațiile paradoxale pentru a critica mecanismele autoritare. Unele au fost interzise de cenzură. În 1987 s-a stabilit în Franța, unde a primit azil politic și a continuat să scrie în română și franceză.
Ca dramaturg, Vișniec a creat opere precum „Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal”, „Angajare de clovn” și „Teatrul descompus sau Omul-pubelă”. Piesele sale sunt montate în numeroase țări, iar textele pot fi citite atât ca literatură, cât și ca punct de plecare pentru spectacole. A lucrat și ca jurnalist la Radio France Internationale.
În proză, a publicat „Negustorul de începuturi de roman”, o carte despre puterea ficțiunii, precum și „Domnul K. eliberat”, care se joacă cu libertatea și limitele acesteia. Pentru copii există volume precum „Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele”, inclusiv ediții bilingve.
Pentru o primă lectură, începe cu „Negustorul de începuturi de roman” dacă preferi proza postmodernă, sau cu o selecție de piese scurte pentru a descoperi teatrul său. „Iubirile de tip pantof, iubirile de tip umbrelă” oferă o altă perspectivă asupra poeziei și sensibilității autorului.
