Albert Camus

Scurtă biografie Albert Camus

Albert Camus s-a născut în data de 7 noiembrie 1913 într-un ținut sărac al Algeriei și este un cunoscut romancier, filozof și dramaturg de naționalitate franceză. Copilăria și adolescență i-au fost marcate de lipsuri materiale, iar acest aspect i-a influențat puternic personalitatea. Fiind preocupat să studieze, Camus a urmat studii de filozofie, obținând licența cu teza "Metafizica creștină și neoplatonismul", care prezintă raportul dintre elenism și creștinism la Plotin și Sfântul Augustin. În tot acest timp, A. Camus trăiește intens: se dedică pasiunii sportive, devine chiar fotbalist, însă la vârsta de 17 ani se confruntă cu primele simptome ale tuberculozei. Boala îi frânează ascensiunea și îl determină să aleagă o viață mai retrasă în locul uneia de boem. În 1941, el începe să lucreze la romanul "Ciuma", pe care îl termină cinci ani mai târziu. Opera lui cuprinde romane, povestiri, piese de teatru și eseuri, ilustrând în ansamblu raportul dintre solitar și solidar în umanitate. La vârsta de 44 de ani îi este decernat Premiul Nobel pentru literatură, însă după nici trei ani moare într-un stupid accident de mașină, în timp ce se întorcea la Paris dintr-o scurtă vacanță. Exegeții operei camusiene susțin că autorul francez poate fi considerat un filozof al absurdului și al revoltei, iar acest fapt se datorează celor două mituri conturate în eseuri: cel al asumării suferinței ("Mitul lui Sisif") și al salvării ("Omul revoltat").