Probabil v-am exasperat deja cu acest sport, însă pentru mine snooker-ul este sportul preferat, de care nu mă voi sătura niciodată să vorbesc. Datorită lui Ronnie sunt fana acestui sport din clasa a 8-a (!!!) și cine știe, poate pot convinge și alte persoane să se uite la snooker după ce vor citi această recenzie.
Dacă întrebați 1000 de oameni, toți vor spune fără echivoc faptul că Ronnie O”sullivan este cel mai bun jucător de snooker al tuturor timpurilor și acest lucru nu este subiectiv, este și statistic. De 7 ori Campion Mondial, cu peste 40 de trofee și numeroase alte distincții, printre care și cea de OBE, Ronnie este o adevărată dilemă, pentru că se află mereu în situații contradictorii, care-l scot în evidență.
Cartea „Invincibil„, deși destul de scurtă, ne arată parcursul sau plin de succes până la al 7-lea titlul de campion și ne poveste despre temerile cu care s-a confruntat și problemele pe care le-a avut pentru a avea constanță în viața sa. Ronnie nu a avut o viață ușoară, aceasta fiind marcată de depresie, consum de droguri și excese, precum și numeroase scandaluri. Este sincer, uneori prea sincer, însă consideră că nu mai are nimic de pierdut, pentru că fără el, snooker-ul nu ar mai fi atât de spectaculos și de privit. Doar dacă ne uităm la audiența pe care o atrage și ne putem da seama cât de mult înseamnă pentru sport și cum anume ajută la popularitatea sa.
În carte, Ronnie este foarte sincer în legătură cu fricile sale și ne povestește cum anume s-a folosit de ajutorul de specialitate în atingerea obiectivelor sale sportive, dar și pentru a-și face o familie liniștită. El oricum este destul de zbuciumat în tot ceea ce face, dar în ultimii ani este liniștit, implicat atât în snooker cât și în alte afaceri de succes, care îl împlinesc și-l fac o adevărată mașină de făcut bani. Practic, Ronnie întoarce privirile in orice sală intră, dar nu pentru că este înfumurat, ci pentru că este o persoană ca oricare alta, cu care poți avea dialog și care nu te privește cu superioritate. Evident, trebuie să existe anumite bariere între el și fanii săi, însă Ronnie nu se consideră un super star, ci o persoană obișnuită, cu un mare talent.
Liniștea pentru el este primordială și crede cu vehemență în magia snooker-ului, dar și în promovarea lui. A devenit un vizionar și a înțeles cum poate pune sportul în valoare, fără să există conflicte sau alte schimburi verbale. Deși cartea este scurtă, este un jurnal intim și apreciez modul personal în care Ronnie a ales să ni se destăinuie. Împarte cu noi și câte fotografii din arhiva personală, unde se vede cât de schimbat în bine este. Este un alt Ronnie, mai sensibil, mai conștient de calitățile sale și care a reușit să fie mai linsitit, pentru a-și duce misiunea la bun sfârșit. Să sperăm că va continua să joace până la 100 de ani.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Publica
