„Cum poţi schiţa figura unui om, una dintre multele lui figuri, din câteva linii şi adjective uzate? Cum să-i desenez chipul aşa cum l-am văzut atunci, la prima privire, încă tainică? Din infinitatea de perechi de ochi căprui existenţi, cum să-i evidenţiez pe aceştia doi, blânzi, sinceri, cu privirea deschisă, atentă şi uşor sfioasă, mirată? Cum să-i desenez buzele, nasul, sprâncenele, un chip pe un serveţel de cafenea…”
De aici începe povestea lor… O întâlnire oarecare şi întâmplătoare într-o cafenea din New York face ca vieţile lor să se preschimbe într-una. De la o simplă privire…
Viaţa dincolo de graniţă de Dorit Rabinyan ne introduce în pulsul lumii newyorkeze şi ne face cunoştinţă cu protagoniştii săi, Liat şi Hilmi, doi tineri străini societăţii americane, dar adoptaţi de aceasta prin multiculturalitatea sa.
Liat, o studentă venită din Israel se îndrăgosteşte de Hilmi, un pictor de origine palestiniană, iar marele oraş american devine refugiul celor doi într-o relaţie nepermisă şi limitată, departe de prejudecăţile semenilor şi confruntările permanente de zeci de ani dintre cele două naţii, de la înfiinţarea statului Israel. Totuşi, aventura lor nu este scutită de neplăceri odată ce ies la iveală, ocazional, cicatricele dobândite din urma conflictului, chiar şi dinainte de a se naşte fiecare.
„− Cum puteţi?
− Ce să putem?
− Să vă iubiţi atât de mult unul pe altul, să vă iubiţi ştiind tot timpul că n-o să dureze…
Cuvintele ei mi-au provocat durere, dar ea era agitată, i se părea important să înţeleagă.
− … să iubeşti cu termen limită, cu opritor…”
De asemenea, povestea celor doi, atrage mai mult atenţia prin faptul că volumul, ce se prezintă a fi autobiografic, a fost interzis de oficialităţile israeliene la dorinţa unora de a fi predat în şcoli, din cauză că o astfel de relaţie ar ameninţa identitatea lor naţională.
Este un roman psihologic, în care sufletul fiecărui personaj este accesibil oricărei persoane străine încă de la primele pagini.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Dorit Rabinyan:
