Este greu atunci când realizezi că propriul copil nu citeşte, nu este familiarizat cu o carte, în ciuda faptului că are o vârstă destul de mare. Când pur şi simplu copilul nu este atras de cărţi. Aşa cum am scris şi în articolul Despre prietenia copilului tău cu cărţile şi importanţa lecturilor de vară, acesta trebuie, pe parcusul creşterii, să conştientizeze importaţa cărţilor în viaţa sa.
Îţi vin în ajutor cu doar câţiva paşi uşor de urmat atunci când îţi doreşti ca pruncul tău să citească şi să iubească lectura. 🙂
Pasul 1. Citeşte-i de la o vârstă fragedă. Fie că este vorba despre o carte cu poveşti, benzi desenate, basme, orice. Doar citeşte-i. El se va obişnui cu lectura, cu plăcerea de a descoperi poveşti şi personaje noi.
Pasul 2. Obişnuieşte-l cu orice mijloc care promovează cititul. Lasă-l să descopere, să fie curios, să pună intrebări, iar tu să-i răspunzi sau să descopere singur răspunsul.
Pasul 3. Oferă-i cărţi cadou. Profită de orice situaţie, ocazie specială pentru a-i dărui cărţi. Scrie-i pe prima pagină un mesaj frumos, iar această amintire va rămâne veşnic. La rândul lui, o să-i facă o placere să ofere o carte cadou.
Pasul 4. Învaţă copilul să iubească şi să respecte cărţile. Dacă îi povesteşti cum o carte este prietenul lui cel mai bun, va înţelege că trebuie să îl respecte.
Pasul 5. Petrece timp cu el în biblioteci/librării ca o activitate care face parte dintr-o ieşiere în oraş. Permite-i să aleagă el cărţi care, desigur, se încadrează ca şi conţinut în lecturile specifice perioadei.
Pasul 6. Citeşte tu, iar copilul tău te va imita! Pentru mine, o regulă de aur. Îţi educi copilul făcând lucrurile pe care le astepţi de la el. Înspiră-l.
Pasul 7. Nu pune presiune asupra copilului. Când el nu este interesat de o anumită carte, nu-l forţa. Găseşte calea de mijloc. Oferă-i alte variante.
Tu cum procedezi când copilul nu manifestă interes faţă de cărţi? 🙂
Eu nu mai am metode, pentru că ei îi plăcea să citească până a fost obligată la școală să citească o anumită carte, care nu i-a plăcut și de atunci am pierdut-o. Ne vede pe noi citind și nu are niciun efect asupra ei. Mie îmi spune că sunt nebună cu cărțile, nu înțelege cum putem citi atâta și îi spun că și ea făcea asta înainte și că mi-ar plăcea să facă și acum la fel. Dar din păcate…
Nu e o veste prea bună. Dar, totuși situația are nevoie de timp și de multe explicații. Fetița trebuie să înțeleagă că există o diferență între lecturile obligatorii de la scoală, pe care nu le putem alege și cititul oricărei cărți în timpul liber. 🙂