Roman pentru doamne este o poveste scrisă într-un mod pe cât de impecabil, pe atât de original de scriitorul ceh Michal Viewegh.
De ce-am început cu acest roman? Nu știu – poate coperta sau poate titlul m-au atras. Curioasă, am deschis cartea pentru o clipă și următoarea declarație a autorului m-a convins să-l citesc:
Mă tem pentru felul în care va fi primit romanul meu, întrucât nu se încadrează în norma literară a timpului nostru.
Într-adevăr, din punctul de vedere al poveștii prezentate Roman pentru doamne aduce cu un roman clasic de iubire. Laura se îndrăgostește de Oliver fără să știe că acesta și mama ei au un trecut comun. Însă până aici ajung asemănările cu poveștile de iubire întortocheate de altă dată.
Laura este redactor la o revistă pentru doamne și are o relație cu Rickie – un vânzător de telefoane mobile (asta după alte relații eșuate din varii motive). Mama Laurei, Jana e o femeie cosmopolită ce nutrește o ură profundă față de bărbații cehi. În peisaj apare și Ingrid, prietena libertină a Laurei. Datorită acestor peisaj feminine m-am tot dus cu gândul la Sex and the City în timp ce citeam cartea. Poveștile, sentimentele, gândurile, pasiunile lor par rupte din faimoasa carte a lui Candace Bushnell și transpuse-n superbul peisaj praghez. Cât despre Oliver… ce-aș putea să vă spun eu un creator de reclame pasionat și puțin excentric.
Considerat de critici drept succesorul lui Milan Kundera, Michal Viewegh ne surprinde cu un roman inteligent și ușor de citit. (Auto)ironia fină, lejeritatea frazelor, romantismul fac din cartea aceasta un adevărat deliciu.
Pe lângă poveste, ce mi-a plăcut cel mai mult la Roman pentru doamne a fost modul în care sunt prezentate diverse realități ale societății cehe post-comuniste și diverse obiceiuri. Aceste două aspecte dau poveștii un aer foarte familiar (aproape autohton) – căci putem găsi foarte ușor similitudini între modul de viață al românilor și cel al cehilor.
Compozițional vorbind, romanul are o structură interesantă. Debutează cu una din multele scrisori publice pe care Oliver i le adresează Laurei. Spun publice deoarece acestea apar în toate stațiile metroului praghez. Continuă apoi cu o scrisoare pe care naratoarea (Laura) o adresează cititoarelor sale – un fel de introducere în poveste. Apoi povestea se așterne lin, fiind întreruptă pe alocuri doar de scrisorile lui Oliver. Ce mi s-a mai părut extrem de original la compoziția romanului este faptul că fiecare capitol e împărțit în subcapitole de diverse lungimi. Unele subcapitole sunt atât de scurte încât par telegrame. De fapt, întreaga carte pare, mai de grabă, o serie de destăinuiri făcute unui prieten apropiat.
Însă aceste lucruri sunt doar detalii – povestea și modul în care e spusă contează.
Concluzia mea e una singură: Roman pentru doamne este de citit și recitit. E o carte bună de lecturat vara, pe plajă, dar o poți citi la fel de bine și toamna în compania unei ciocolate calde.
E un roman ce a „depășit de mult timp granițele literaturii” după cum observă Miroslav Balaštík. Și, mai ales, e o carte ce m-a făcut extrem de dornică să cunosc și alte scrieri ale lui Michal Viewegh.
Alte recenzii de la Michal Viewegh:
