Pe Bohumil Hrabal încercasem să îl întâlnesc pe „teren propriu”, într-o librărie din Praga; în acel loc minunat ca aspect şi organizare, nu am reuşit, spre surprinderea mea, să găsesc şi recomandările căutate.
Aviz celor pentru care afară e doar „mumă”, iar România doar “ciumă”.
Asistăm, în anul 1945, la retragerea, din Cehoslovacia a trupelor germane, care nu mai stăpâneau nici măcar spaţiul aerian de deasupra orăşelului.
Debutul degajă un aer dulce-amar: un avion german se prăbuşeşte şi aproape imediat iscusiţii locuitori îl dezmembrează, aducând bucăţilor utilităţi ingenioase sau doar amuzante.
Îl cunoaştem imediat pe protagonist cu a sa genealogie masculină, încropită rapid: străbunicul Lukas, apoi bunicul hipnotizator la circ şi tatăl i-au lăsat “moştenire” oprobriul general.
Trenuri cu prioritate nu este un titlu metaforic, aşa cum crezusem, ci chiar o realitate.
Cu ele se transportau, după caz, cele prioritare armatei germane: soldaţi, arme, muniţii, spitale mobile, în defavoarea celorlalte trenuri, care aveau, fireşte, întârzieri repetate şi prelungite. Paginile lui Hrabal au un farmec şi o savoare minunate.
În mijlocul realităţii dure a războiului, el reuşeşte să surprindă o oarecare deprindere cu răul a oamenilor nevoiţi să supravieţuiască până la încheierea lui. Asistăm la scene teribile cu imagini tulburătoare, dar şi la destule multe momente de un comic savuros.
Poate că alăturarea război – momente ilare pare ciudată ori deplasată, dar în Trenuri cu prioritate ai face bine să urci cu o doză consistentă de simt al umorului, fie el şi negru.
Sensibilul elev – impiegat la căile ferate Miloš traversează drumul dificil al maturizării: el cunoaşte acut un sentiment al dezrădăcinării, prin mutarea, de la periferie în oraş, unde se simte sufocat şi mereu urmărit.
Timid şi introvertit, înregistrează eşecul primei experienţe sexuale cu proporţii sporite, specifice tinereţii; în mijlocul grozăviilor văzute în gară, reuşeşte totuşi să viseze, să simtă compasiune sau admiraţie.
În ceea ce mă priveşte , după Kafka şi Kundera, eram sincer curioasă să văd unde se situează acest reprezentant literar al Pragăi. Iar după Trenuri cu prioritate, lectura lui Hrabal intră direct pe poziţia întâi. Cu el am cunoscut încă un protagonist masculin care, cu toată ciudăţenia lui, îmi e simpatic.
Şi eu sunt nebun, dar pe spinarea mea, pe când nemţii mereu pe spinarea altora.
Notă: 9 / 10
Alte recenzii de la Bohumil Hrabal:
