Cei ce iubesc poezia îmi vor da dreptate: se naște în tine un anumit sentiment de emoție și entuziasm atunci când un poet îți oferă volumul său și îți așteaptă recenzia. Iar dacă se mai întâmplă să fie prima dată când citești un volum scris de acesta, e imposibil să nu te treacă o stare de nerăbdare și curiozitate.
Cu siguranță am trecut prin toate aceste stări când volumul Dacă vreodată ochii tăi vor plânge scris de Valy Grădinariu Plugar a ajuns în mâinile mele.
Autorul a mai scris și un roman de dragoste, despre care vă voi vorbi însă într-o altă recenzie. În ceea ce privește volumul său de poezii, deși titlul este foarte sugestiv, nu eram sigură la ce să mă aștept. Nu mai citisem niciun poem de al dânsului și nici nu pot spune că sunt o mare iubitoare a poeziilor de dragoste.
Cu toate acestea, volumul său mi-a captat atenția. În primul rând, este printre puținii poeți contemporani care încă mai respectă o structură clasică, ce implică rimă, catrene și figuri de stil melodioase.
Mă așteptam să întâlnesc în acest volum poezii dedicate celui mai nobil sentiment, iubirea, însă nu mă așteptam ca ea să fie descrisă sub toate formele ei:
iubire maternă
Anii când copil fiind,
Mă ierți mamă, c-am uitat,
Primi pași, ușor pășind,
Tu-n suflet îi porți cu drag!
iubire pasională
Steaua fericirii mele pâlpâind,
Din nou, pe cer a răsărit!
Adio îți spun și ultimul sărut,
Acum din lacrimi l-am oprit!
iubire melancolică
Mă întorc cu dor acasă,
În satu-n care am crescut.
Dar găsesc lacăt la poartă,
Că părinții mei s-au dus.
De asemenea, sub fiecare poem, poți citi data la care a fost scris. Acest mic detaliu, ce poate inițial părea neesențial și chiar neglijabil, poate oferi cititorului senzația unui jurnal și te poate crea o atmosferă aparte: parcă îmi și imaginez Picăturile din ploaia de iubire ce au avut loc pe la sfârșitul lui august 2014.




