Duffy sau cum se taie caşcavalul de Dan Kavanagh a ajuns să fie trecută pe lista de lectură datorită titlului. Era vorba de cuvântul “Duffy” care mă trimitea cu gândul la „Buffy” şi apoi partea „sau cum se taie caşcavalul” care mă ducea cu gândul la o poveste pentru copii. Creierul meu făcea întruna analogii şi compunea poveşti puerile şi comice.
Pentru cei aflaţi în situaţia mea, le spun din primele rânduri: îmi pare rău că vă dezamăgesc. Dan Kavanagh nu scrie nici despre ucigaşi de vampiri şi nici cărţi pentru copii.
Dan Kavanagh este pseudonimul ales de Julian Barnes pentru a semna seria „Duffy„, serie ce cuprinde patru volume: Duffy sau cum se taie caşcavalul, Duffy sau praf în ochi, Duffy sau stângu-n dreptu’ şi Duffy sau os de ros.
Un adolescent mai mult decât problematic, Dan Kavanagh şi-a petrecut ani din viaţă rătăcind de-a lungul şi de-a latul Americii şi câştigându-şi banii făcând tot felul de servicii: luptător cu tauri, chelner pe rotile, om de ordine într-un bar pentru homosexuali şi nu numai. În prezent este stabilit în North Islington şi în paralel cu ocupaţia de scriitor, mai are una despre care preferă să nu dea amănunte însă.
Volumul Duffy sau cum se taie caşcavalul se deschide cu un eveniment violent, cititorul asistând la mutilarea doamnei Rosie McKechnie. Doi indivizi dau buzna în casa familiei McKechnie cu intenţia clară de a lansa un avertisment, un avertisment după descifrarea căruia, cititorul va alerga pe întreaga durată a lecturii. După ce îi fac o tăietură ce va necesita treisprezece copci şi-i ucid pisica, cei doi indivizi dispar fără a lăsa nici o urmă.
Câteva zile mai târziu, domnul McKechnie este şantajat prin telefon, de un individ ce se recomandă drept Salvatore, ce îi cere suma modică de 25 de lire, crescând apoi la 50 după ce McKechnie denunţă şantajul la poliţie. O săpătămână mai târziu, acelaşi Salvatore îi solicită lui McKechnie o nouă plată, în valoare de 100 de lire. Sătul de această „afacere” şi dezamăgit de neimplicarea poliţiei, atât în cazul mutilării doamnei McKechnie, cât şi în cel al şantajului, domnul McKechnie decide să apeleze la un ajutor exterior. Aşa ajunge în legătură cu Duffy.
Nick Duffy, fost poliţist la Moravuri, este consilier de securitate şi îşi are propria firmă, Duffy Security, o firmă de pe urma căreia a reuşit să scoată, abia banii necesari supravieţuirii. Acceptând să preia cazul lui McKechnie, Duffy intră, din nou, pe firele vechii sale meserii şi redeschide vechi răni.
Vom păşi în cartiere unde mafia face legea, în lumea prostituţiei, a sforilor trase de cei puternici, dar şi a şpăgarilor din rândurile poliţiei. Duffy va sta în calea lui Sullivan, comandantul poliţiei din West Central, dar se va afla şi pe urmele celor care în urmă cu patru ani au reuşit să-l destituie din rândurile poliţiei.
Cine şi de ce îl şantajează pe McKechnie? Cum şi de ce a fost Duffy destituit din poliţie? Şi, mai ales, cum va reuşi Duffy să scape din buclucul în care ajunge fără să mai piardă şi puţinul pe care îl are?
-Cred c-o să-l omor pe curistu’ ăsta, a zis Jeggo fără nici o inflexiune în glas. Duffy s-a gândit să-l mai zgândărească puţin.
-Atunci să sperăm că te pricepi mai bine la asta decât să faci mesagerie. Deocamdată, nu te-aş lăsa nici măcar să lingi timbrele.
-E gabor, a zis Jeggo, pute a gabor.
-Nu, a spus Georgiou, e prea deştept ca să fie poliţai. Pute de deştept ce e, ce să mai zic.
În Duffy sau cum se taie caşcavalul, cititorul iese din limbajul frumos obişnuit, din poveştile eroice cu poliţişti, făcând cunoştinţă cu dedesubturile, cu păsuirea micilor infractori pentru iluzia prinderii capilor mafiei. Dan Kavanagh creionează lumea dură, de dincolo de lege, unde mafia drogurilor şi a prostituţiei merge mână-n mână cu poliţia şi unde cinstea şi dorinţa de a face dreptate îţi pot distruge întreaga existenţă.
Duffy sau cum se taie caşcavalul este volumul numai bun de citit de cei care doresc să aibă parte de acţiune în stare brută, de un limbaj uşor vulgar şi de personaje lipsite de eticheta de „Făt-Frumos cu stea în frunte”.
Alte recenzii de la Dan Kavanagh:
O carte politista mai atipica datorita limbajului 🙂 , cel putin asta integ eu 🙂
Exact 🙂 Bine punctat 🙂