Cu siguranță că, la momentul apariției sale, în anul 1941, când scriitorul italian Alberto Moravia devenise un aprig contestatar al fascismului, romanul ”Mascarada” a fost ca un soi de pamflet adresat lui Mussolini.
În ciuda alegeri unei imaginare țări latino-americane, satira și maestra lovitură de spadă aplicată în pieptul țanțoș al regimului autoritar al acelor tulburi vremuri, este evidentă.
Tereso, dictatorul și Fausta, cocota-pretendentă, sunt personajele cheie ale acestei creații, în care abundă persiflarea comico-tragică, cu numeroase pilde cu iz filozofic, prin intermediul cărora sistemul utopic creat de Moravia își găsește numeroase corespondențe în realitatea tulburătorilor ani ai celei de a doua conflagrații mondiale.
Pigmentată cu nenumărate răsturnări de situații, care de care mai surpinzătoare, cartea lui Moravia are un stil fluent, ba chiar tumultos pe alocuri, biciuind cu sălbăticie fățărnicia și ipocrizia îndoielnicelor caractere ale unor oameni care, printr-un inexplicabil și sadic capriciu al istoriei, au ajuns să decidă soarta întregii omeniri.
Zeflemeaua care ostracizează bufonii care se cred regi incontestabili, este glazurată cu acide remarci, polemici și verdicte, toate oarecum voalate sub protectoratul imaginarului literar.
O carte excelentă!
Lectură plăcută!
