Se spune că de ceea ce te temi cel mai tare în viaţă nu scapi şi că te loveşte atunci când te aştepţi cel mai puţin. Iar asta ne face să ne întrebăm care este rostul nostru în lume. De ce suntem lăsaţi să ne desfăşurăm tiparul pe care ni-l formăm de-a lungul vieţii pentru a putea convieţui în societate alături de ceilalţi? Iar la un moment dat apare ceva mărunt, neînsemnat, care ne tulbură liniştea noastră atât exterioară, cât şi interioară. OARE DE CE?
În încercarea de a putea desluşi acest mister, autorul german Patrick Suskind vine cu romanul ,,Porumbelul” în 1987, o parabolă emoţionantă şi neliniştitoare despre condiţia omului modern zgduit şi susţinut din punct de vedere psihologic de la început până la sfârşit.
,,O zi din viaţa lui Jonathan Noel.” Acesta ar putea fi titlul alternativ al romanului lui Suskind. Însă nu e o zi oarecare, înscrisă într-o succesiune mai mult sau mai puţin previzibilă, ci ziua ,,Z”, în care existenţa umilului gardian de bancă parizian este răvăşită de ,,întălnirea” cu porumbelul. O pasăre inifensivă pentru ceilalţi, dar terifiantă pentru personaj, fiindcă simpla ei prezenţă rupe ritmul cotidian ordonat, mereu acelaşi, simbol al monotoniei şi al anonimatului atât de dragi lui Jonathan Noel.
Amintind de Kafka prin atmosfera de vulnerabilitate şi de angoasă a banalului, Suskind descrie prăbuşirea ,,construcţiei” interioare al lui Noel, în clipa apariţiei funestre a unui lucru destul de neînsemnat…un porumbel.
,,Porumbelul” refectă un stil mlădios şi seducător al prozei lui Suskind, neafectând nicio clipă limpezimea faptelor lui Noel şi a exprimării cântecului banalului zdruncinat de neaşteptat, de încăpăţănarea de a avea mintea dechisă spre nou.
Lectura lui Patrick Suskind mi-a demonstrat că trăim într-un mare ,,cimitir” al existenţialui monoton, pe care marea masă îl respectă cu sfinţenie asemeni lui J. Noel. Suntem actori pe o imensă scenă pe care intrăm prin partea dreaptă, ne jucăm numărul până când ceva sau cineva apare într-un moment surpriză în viaţa noastră, iar la finalul prestaţiei plecăm prin dreapta, alături de un tovarăş destul de controversat… dar şi întunecat.
Alte recenzii de la Patrick Suskind:
Un om minunat cu o minte minunata!! Tine-o tot asa!