Un roman de dragoste, plin de emoții și descrieri cum numai un bărbat foarte îndrăgostit poate scrie. Gibran Kahlil scrie prin ochii unui poet, plin de sensibilitatea unui suflet care iubește o femeie ce reprezintă universul întreg.
Dragostea se naște din afinitate spirituală iar dacă ea nu apare din prima clipă între bărbat și femeie, ea nu va apărea niciodată, iar tot ce va fi între cei doi nu va fi adevărat, real, va fi ceva forțat împotriva naturii și a firii. Dar dragostea în cazul autorului a însemnar suferință, pentru că în Aripi frânte el este și personajul principal al romanului. Un tânăr care se îndrăgostește în urma unei vizite oarecare la un prieten vechi al tatălui său. O zi ca oricare alta care nu anunța nimic din fericirea dar și suferința care avea să le definească destinele celor doi.
Selma, personajul feminin este prototipul femeii orientale care trebuie să se supună cutumelor unei societăți tradiționaliste care nu acordă libertate femeii, iar soarta sa este cu atât mai nefericită cu cât ea este mai bogată. Victimă a averii tatălui său, Selma va deveni soția unui bărbat pentru care nu simte absolut nimic, o căsătorie aranjată care o va transforma într-o sclavă care va învăța din datorie să își iubească stăpânul.
În urma acestui aranjament Selma va deveni o pasăre cu aripile frânte de deznădejde și de frământări, care va continua totuși să se întâlnească pe ascuns cu bărbatul pe care îl iubește și care o adoră. Și tocmai din cauza acestei slăbiciuni. pentru că aripile frânte nu o mai lasă să zboare aproape de soare, ea va refuza propunerea iubitului ei de a fugi într-o altă țară unde să aibă un nou început departe de aceste locuri din Liban.
Destinul personajului feminin este într-adevăr unul foarte tragic, plin de lacrimi și tristețe mai mult decât zâmbete, destin care contrastează violent cu primele pagini ale romanului pline de speranță. Selma nu își va împlini nici vocația de mamă, copilul izbăvitor, care să o salveze va veni dar din nefericire pentru autor, tânărul îndrăgostit de ea, o va lua cu el în lume umbrelor reci, în moarte.
Aripi frânte are un final tragic cu o imagine dureroasă, într-un cimitir în care soțul nu regretă moartea soției sclave, iar iubitul ei cade îngenunchiat de durere lângă groapa celor doi, mamă și fiul născut de o zi.
Alte recenzii de la Gibran Kahlil:
