Mor Jokai este un autor maghiar cu o activitate literară extraordinară desfășurată între anii 1835-1907. Romanul a cărui recenzie o veți citi mai jos, este singurul roman pe care eu l-am citit până acum scris de el. Dar după lectura lui am decis cu mare drag să mai citesc cel puțin încă două Voievodul Țiganilor și Omul de aur.
Și pentru că experinețele cititului trebuie musai împărtășite între noi, devoratorii de carte, vă avertizez că – dar asta numai ca să vă fac pe voi să nu renunțați de la primele capitole – că începutul romanului Diamantele negre poate părea greoi, pe alocuri plictisitor, mult prea romantic în descrieri și cu o introducere în intrigă mult prea lungă. Partea bună a unui astfel de inizio este că ce a urmat după, a fost o surpriză foarte plăcută. O întreagă galerie de personaje pitorești pe care le îndrăgești și cu care te amuzi.
Personajele din Diamantele negre sunt stăpânii de azi ai unei lumi de ieri. În fapt noi toți am moștenit o lume de la niște strămoși care au încercat să salveze ce a fost mai bun de la înaintașii lor, și toți într-un fel sau altul lăsăm o urmă și un schelet în acest pământ care ascunde bogății râvnite generație de generație și pentru care s-a vărsat sânge.
Mor Jokai nu ne lasă să cădem în capcana dramei și creează pagină cu pagină, capitol cu capitol un roman plin de umor cu personaje expresive și foarte sugestive indiferent de clasa socială din care fac parte. De la contese și prinți din nobilimea maghiară, ca de exemplu contesa Theudelinda și prințul Bondavary, la țărani, muncitori în mină, cameriste și servitoare.
Talentul autorului dă viață la cel puțin cinci personaje, care sunt foarte bine închegate și descrise cititorului, toate diferite, cu destine paralele sau intersectate, fac din roman o lectură mai mult decât interesantă.
Contesa Theudelinda care s-a retras din lume la castelul ei pentru că nu și-a găsit idealul, bărbatul cu fața rasă și foarte multe calități care se întind pe cel puțin jumătate de pagină, alege să trăiască fără nici un bărbat în preajma ei, oricine de sex masculin fiind interzis la castel. Deși va exista o excepție, o față bisericescă, Abatele Samuel, duhovnicul ei. Această decizie a contesei va creea cea mai mare confuzie și nebunie pe care și-ar fi imaginat-o vreodată, apariția unor zgomote îngrozitoare plus diverse figuri de strămoși căreia contesa le va atribui o origine diavolească, considerându-le fantome în toată regula. Dar se va descoperi cu ajutorul abatelui că lucrurile nu stăteau chiar așa și că tămbălăul din subsolul castelului era iscat din alte pricini pe care vă las pe voi să le descoperiți.
Maniera romantică în care este scris romanul are așadar toate elementele necesare, fantome, chiar dacă nu 100% autentice, importanța implicării unui membru al Bisericii Catolice, dueluri între soți și admiratori, fete bogate și frumoase dar fără noroc în dragoste (marchiza Angela, verișoara contesei Theudelinda), fete sărace frumoase căsătorite cu bancheri ambițioși care în loc să fie iubite sunt luate drept sclave (Evelin) și eroi de geniu, inteligenți plini de mândrie, neînduplecați în fața farmecelor unei femei, care luptă pentru idealul lor personal de autodepășire (Ivan). În plus ar mai fi capitole cu morți înscenate dar și sicrie îngropate la cererea morților care simbolizează sfârșitul unei suferinți pe această lume și regretul unei clipe de fericire ratată din mult prea mult orgoliu.
Diamantele negre, fie că sunt ochii scânteiotori ai Angelei sau Evelinei, fie că sunt cărbunii pentru care trăiește Ivan în mina lui, reprezintă tot atâtea motive pentru care un personaj romatic alege să dedice fiecare minut al existenței sale pentru a-și împlini destinul spre recunoaștere, pe care el consideră că este îndreptățit să o primească de la contemporani.
Alte recenzii de la Mor Jokai:
Mie mi se pare destul de greuta cartea, sunt niste dedesubturi pe care autorul nu le explica, le lasă la intelegerea cititorului. Eu una nu am înțeles cum a funcționat jocul lui Kaulman pt a pune mâna pe mina Bondavar, partea cu bursa, acțiunile și altele chestii capitaliste. Dar personajul Ivan e super interesant! Fie chiar și numai pt zugrăvirea lui, cartea merita citita!