Mi-am făcut un obicei de a scrie recenzii, la unele lecturi, înainte de culminația procesului. Poate e blamabilă situația, dar nu regret acest fapt, din simplul motiv că așa ideile așternute sunt volatile, proaspete, dincolo de șabloane sau prejudecăți.
Romanul lui Dostoievski ”Demonii” este în primul rând un soi de provocare pentru mine, un angajament pe care mi l-am asumat cu destoinicie și pasiune. Poate că va suna oarecum exaltant, dar credeți-mă este dificil să citești clasica rusească.
Prima cauză, și probabil cea mai evidentă, volumul. Le place rușilor să scrie mult, complicat și extrem de explicit. Unele scene au durat câteva capitole, altele au fost rezumate la simple fulminații spontane.
A doua – construcția personajelor. Dostoievski are febrilitatea unui parapsiholog, subliniind nu doar trăsăturile statice, ci și metamorfozele comportamentale ale eroilor. Meticulozitatea și satira cu care descrie portretul personajelor este demn de talentul unui veritabil critic al dramatismului uman.
A treia și cea mai dificilă, din punctul meu de vedere, este îmbinarea prozei cursive cu dramatismul existențial al medului rusesc. Unele pasaje sunt rupte parcă din voluptatea unei piese teatrale, altele sunt reci și dure, aidoma unor adevăruri existențiale.
În ciuda tuturor acestor ”dificultăți”, Dostoievski este incontestabil un părinte al prozei clasice, un pamfletist al eroziunii umane și a păcatelor, camuflate în imaginea demonilor vicioși. Lectura romanului este un deliciu pentru cititorii versați, găsind în roman descrieri atente, studii umane și moralitate de calibru înalt.
Lecturi frumoase!
Demonii a fost al doilea roman al lui Dostoievski pe care l-am citit. Eram clasa a IX-a si mi-aduc aminte ca operele lui mi-au schimbat definitiv perceptia asupra literaturii si, intr-o buna masura, asupra vietii. Dupa ce am citit Crima si pedeapsa, devorand frenetic partea in care Raskolnikov traieste acel delir (am trait alaturi de el cu o intensitate greu de suportat pentru un adolescent de doar 15 ani), i-am cautat toate operele si le-am citit visceral, cu o foame turbata in mine. Imi aduc aminte foarte bine ca am devorat Fratii Karamazov in doar 4 zile si jumatate. Acum,… Read more »
Sunteți cu adevărat un exemplu de succes în raport cu literatura lui Dostoievski, care pe cât de dificil este de digerat, pe atât de interesantă și fulminantă este. Atenția lui pentru detalii, pentru descoperirea latentă a umanului îl face, din punctul meu de vedere, un autor extrem de important pentru cultura generală a oricărui cititor. La el descoperim arhetipuri umane diverse, dar care ne captează atenția prin viciile și sobrietatea lor.