Golem, în folclorul evreiesc este o ființă vie antropomorfă, creată în întregime din materie neînsuflețită.
Pornind de la acest lucru scriitorul austriac Gystav Meyrnick creează o minunată capodoperă care împletește ocultismul și paranormalul într-o redefinire a ”celuilalt eu”, unul total diferit de definiția deja matrițată a alter ego-ului, pentru că celălalt eu, întunecat și malițios, nu este dependent de eul luminat, cel pe care, de obicei, îl întâlnim în viața cotidiană în interacțiunea cu ceilalți.
”Golem” are un stil aparte, insinuant și biciuitor, cu un pregnant iz de spaimă și suspans. Plasată într-un cartier sărăcăcios dim Praga, povestea lui Meyrnick emană o tenebroasă încrengătură în care personajele se pierd și se regăsesc într-o lume aparte, una a confuziei și a dezintegrării în miliarde de particule care rătăcesc în alte existențe într-o teribilă dezagregare care face din nodul gordian al rătăcirilor o pâcloasă modelare a precarității lăuntrice, aflată mai mereu în căutare de altceva plin de adrenalină.
Aron Wassertum, Rosina, Luisa, Zwakh, Charusek, cu toții par doar biete păpuși de câlți aflate la discreția Marelui Păpușar.
Oscilația dintre onirism și reverie este glazurată cu tot felul de viziuni prin intermediul cărora irealul înlocuiește realul, creând astfel un univers paralel pe care omul, în lașitatea sa, se străduiește să-l ascundă, considerându-l o pată caustică, un malefic lipsit de umanitate, care contorsionează siguranța de sine, transformând oamenii în animale. Alunecarea în fanta abisală dintre rațional și senzorial nasc hoardele ființelor lipsite de scrupule.
Există un altfel de neliniștire în Golem de Gustav Meyrnick, unde simbolismul și ezoterismul zugrăvesc epicul unui expresionism straniu care parcă încercă să încremenească timpul într-un subconștient împovărat de obsesii, bizarerii și viziuni care extrapolează hipnotizant.
O carte monumentală, cu influențe din Kafka, Jung și Freud, dar și cu un extraordinar și fin spirit erudit al lumii.
Lectură plăcută!





