” Bestiar” este o carte incandescentă, care frige prin fiecare cuvânt, apelând la o anatemizare oscilantă, oarecum interpretativă, cu precădere prin comparație cu viața și crezurile politice ale scriitorului argentinian Julio Cortazar.
Mustind tentacular sub suculența unei efervescențe dominatoare, textele din Bestiar au o muzicalitate aparte, oscilând între anodin și maiestuos, încercând parcă, cu o ușoară tentă de lăuntrică disperare, să dibuiască sensul potrivit al estetizării unor vremuri extrem de tulburi.
După nenumărate critici aduse regimului peron, care l-a ”răsplătit” cu o perioadă de detenție, Cortazar publică în anul 1951 Bestiar, oarecum ca un răspuns, pe alocuri voalat și totuși incisiv, la tot ceea ce se întâmplă în jurul neîndurătorului general de la Buenos Aires.
Deți textele sale nu au efectul picăturii chinezești și nici nu sunt poleite de vreun avânt revoluționar, totuși inovatoarea abordare a vulcanicelor simțiri reușește să pătrundă în miezul mărunțișurilor, cu precădere prin sablarea clipelor mărunte cu o atroce clarviziune, atât literară cât și filosofico-estetizantă.
Cufundată într-o extrapolare complexă, fără a fi exhaustivă, literatura lui Julio Cortazar, simțită și asumată pe de-a întregul, crestează punți de legătură indestructibilă între scriitor și cititorii săi prin intermediul onestității și limpezimii cusute cu borangicul unei viziuni trecute prin sita simțirii netrunchiate, nu ca o încercare de purificare, ci ca o probă a ancorării în realitate, în palpabilul unor trăiri și evenimente situate între plafonare și expansivitate.
Într-un univers în care clipa devine terifiant de repede o amintire, indiferent de nivelul intensității sale, litearatura scriitorului sud-american, care și-a găsit o aparentă liniște pe străzișe și-n cafenele bucolicului Paris, vine ca o nouă arhitectură a unei distopice literaturi care nu mai este încorsetată în chenarul regimului dictatorial.
Textele sale, deși pe alocuri îmbălsămate în reminiscențele dadaismului sfidător,au o altfel de conotație, nu una indestructibilă, de nedemontat de către exegeți, ci una a strigătului care încă își răstignește pe pridvorul așteptărilor aripile zborului halucinant.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Julio Cortazar:
