Dan Lungu se prezintă a fi un scriitor din generația literaturii contemporane, care exploatează cu generozitate natura umană, fapt care dă naștere unor lucrări migălos și atent construite.
Până nu demult acest autor era doar pe lista așteptărilor mele literare și îl evitam, desconcentrată de fundalul actual al literaturii moderne române. I-am procurat două cele mai renumite romane, implicit cel analizat acum și celălalt ”Sunt o babă comunistă” la stricta și plăcuta recomandare a prietenilor. Și iată că a sosit vremea unui rendez vous cu acest autor.
Istoria romanului este veche de când lumea. O dragoste eșuată, o iubită fugară și un bărbat rămas perplex, care încearcă să își descifreze amintirile în speranța găsirii unui răspuns veridic. Maniera în care personajul principal își descrie iubita, felul cum aruncă istorisirea în extremele propriului confort este demn de scriitura unui roman psihologic. Avant-scena creată de autor și anturajul descris în cele mai vii culori au adus un plus valoare narațiunii, care alocuri mi s-a părut uscată.
Romanul nu este o creație prea elevată, deoarece descrie o existență dizgrațioasă a unui jurnalist deznădăjduit, obosit de propriul trai, de apatia în care s-a scufundat benevol. Stilul aparte în care Lungu descrie relațiile personajului principal, aruncându-l dintr-o iubire nevinovată într-un vârtej alcoolic fetid, este oarecum similar unor dizgrații a la Bukowski.
Și ca în orice altă recenzie, țin să punctez câteva puncte forte și slabe ale lucrării, căci acest lucru mi se pare extrem de important pentru motivarea întregii lecturi. Mi-a plăcut lucrarea, deoarece:
- avem de a face cu un personaj de o coloristică amplă, cu metehne și valori dubioase
- descrierile ample au făcut deliciul pentru perfecționista din mine
- subiectul deși este un pic tatonat, mi s-a părut bine elaborat și analizat
Ce nu mi-a plăcut în roman:
- unele scene extrem de seci, pe care autorul le-a lăsat în stare suspendată
- atitudinea eroinei principale și naivitatea lui mă iritau uneori
În concluzie, pot spune că romanul ”Cum să uiți o femeie” merită atenția, mai ales pentru doza de emotivitate pe care o transmite și ca reprezentant al curentului modern românesc de scriere, Dan Lungu a reușit să creeze un tablou al stărilor omenești, rănite din iubire.
Alte recenzii de la Dan Lungu:
