Insula morţii este un thriller ce te îmbie spre mister. Cu fiecare pagină întoarsă, misterul se adânceşte atât de mult încât ajungi să te întrebi care-i miezul poveştii. Mergi întâi pe urmele a doi investigatori ai căror nume şi detalii personale nu le cunoşti pentru ca brusc să te trezeşti în viaţa şi povestea Annei Francis. Dar nici povestea ei nu-i mai puţin aventuroasă.
Asa Avdic ne poartă în paşi săltaţi prin povestea creionată. Un singur lucru îţi rămâne clar la finalul călătoriei: viitorul îţi poate pregăti o viaţă unde manipularea devine distracţie în lumea celor puternici. Insula morţii ne poartă într-un viitor ambiguu despre care nu este interesantă evoluţia la care a ajuns societatea ca şi parte materială, cât mai ales, de cât de mult s-au dezumanizat oamenii. De cât de puţin ajung ceilalţi să interacţioneze şi să comunice.
Suntem aruncaţi într-o lume a observaţiei, a manipulării şi a pierderii în decor. Când şi când, precum o pată de cafea, înregistrăm cu adevărat o persoană la periferia gândirii noastre. De parcă busc am trage aer în piept, ni se activează acele celule necesare dezvoltării contactului uman şi reuşim să vedem. Şi tot ni se taie filmul. Noi vedem, dar ceilalţi au uitat să respire. O vedere zadarnică, aş zice.
Anna Francis este cooptată într-un proiect de selecţionare ai celor mai buni membri pentru proiectul RAN. Un proiect misterios ce cuprinde şapte personalităţi distincte, aparent alese aleatorii, ce nu au nimic în comun. Poate doar viitoarea moarte a Annei Francis şi căutarea absurdă a vinovatului. Din acel punct totul ia o turnură haotică ce te poartă într-un labirint psihologic nebun.
Cine, ce, de ce? Sunt întrebări care-ţi vor lua cu asalt mintea şi care nu te vor părăsi nici când vei închide cartea. Insula morţii nu are parfum de basm şi nici de aventură. Asa Avdic combină cele mai dure sentimente ale omului: pustietatea cu moartea sufletească. Manipularea capătă valenţe de ucidere a spiritului, aducând omul până în pragul în care pustiul deşertului ţipă în propriul suflet.
Aveam senzaţia că mă aflam la un bal mascat şi toţi invitaţii îşi scoteau subit măştile doar ca să dezvăluie altele noi şi groteşti dedesubt. Lotte îl urmărea pe Henry? Henry mă urmărea pe mine? Sau era aşa cum spusese Jon, că cineva încerca să scape de noi? Şi dacă da, de ce?
Anna Francis este aruncată în proiectul RAN. Rolul ei este de a se preface moartă, în timp ce îi supraveghează pe ceilalţi candidaţi, urmărindu-le reacţia la aflarea morţii ei. În acelaşi grup experimental îl găsim şi pe Henry. Un coleg faţă de care, Anna ajunsese să nutrească sentimente, dar de care s-a rupt brusc, datorită lui. Părând singurele personaje ce par total nepotriviţi în grup, ajungem să ne întrebăm care este rolul lor cu adevărat. Adevărul sau realitatea subînţeleasă vine ca un duş rece ce te face să te întrebi cât din umanitate va mai prinde viitorul cu sentimentele intacte.
Cine este ucis şi cine moare de fapt? Aceasta este cea mai importantă întrebare în Insula morţii. Un thriller disponibil pe site-ul Editurii RAO şi în librăriile partenere.
Alte recenzii de la Asa Avdic:
