Întotdeauna îmi spun să nu încep să citesc serii decât atunci când sunt complete. De fiecare dată spun asta, însă uit mereu și uite ce se întâmplă… Seria „Blestemul Câștigătorului” este una dintre cele mai bune serii citite în 2018 și ultimul volum l-am așteptat cu sufletul la gură, pentru că știam că o să fie de 1000 de ori mai bun decât primele două la un loc. De obicei există o presiune pe autor ca atunci când lansează cărți de succes să termine seria cu stil, cu un BAM, dar să lase cititorul extrem de mulțumim de rezultat. Cred că în „Sărutul câștigătorului” de Marie Rutkoski au fost prezente toate elementele de care am avut nevoie pentru a termina lectura sfârșită de puteri, dar cu un mare zâmbet pe buze.
În volumul 2 am avut parte de un final destul de șocant și am avut nevoie ca de aer de ultimul volum pentru a afla, avidă după informații, ce o să se întâmple cu cuplul meu de aur, Kestrel și Arin. Aici avem parte într-un fel de „mărire și decădere”. Kestrel o să treacă printr-o mare provocare, unde o să aibă nevoie de toată dragostea și răbdarea lui Arin pentru a o depăși. Dezmoștenită și abandonată, Kestrel ajunge într-o stare deplorabilă, total opus de cum o știam în volumele precedente. Arin mi s-a părut că a evoluat super mult, fiind un personal extrem de curajos ca lider, pe câmpul de luptă, dar doar acolo. În schimb m-a enervat maxim în relația lui amoroasă, unde voiam să fie mai încrezător, mai curajos, să știe exact când să își exprime sentimentele. Judecă destul de aspru, lucru care trebuie neapărat corectat și trebuie să învețe din greșelile pe care le face.
Relația lor este pusă sub semnul evoluției, dar tot în acest volum este și cel mai greu încercată, pentru că din nou au un obstacol de depășit. Trecutul întotdeauna le este potrivnic, dar acum nici prezentul nu este favorabil, de fiecare dată se întâmplă ceva care nu îi lasă să fie împreună. Frustrant, știu:)
„Sărutul câștigătorului” de Marie Rutkoski s-a axat foarte mult pe legături de familie, pe lupta pentru teritoriu, pentru putere, supremație și libertate. A fost și de asemenea, un push and pull constant între cele două personaje, a cărei soartă le-a fost extrem de potrivnică, însă probabil, acest lucru te ține în fața cărții, sperând la un miracol. Personal, recomand serie cap coadă, pentru că are un conținut de calitate, extrem de bine documentat și relatat. Plus, personajele principale o să îți pună nervii greu la încercare.
Alte recenzii de la Marie Rutkoski :
