…care durere era mai mare: să renunți la ceva prețios sau să vezi cum îți este luat?
Blestemul Câștigătorului l-am citit lipsită fiind de volumul doi. Privirea pierdută și gândul plecat în viitoarele aventuri ale lui Kestrel m-au ținut departe de cărți pentru vreo două săptămâni. Nu puteam nicicum să-mi rup mintea de la povestea începută de Marie Rutkoski. Când am pus mâna pe Trădarea Câștigătorului, era de așteptat că voi reciti cu aceeași patimă primul volum, pentru a reînsufleți sentimentul de nerăbdare insuflat de această trilogie.
Amintirile erau ciudate, ca o rețea de urme de bici, suprapunându-se una peste cealaltă, lăsând dâre arzătoare care poate că ar fi semănat cu un model rațional dacă nu ar fi fost atât de evident că fuseseră lăsate de o mână sălbatică, ce nu cunoștea măsura. Urmele erau aprinse de emoții.
Arin ardea, înțepat de mii de ace.
Cu emoțiile renăscute am păși în lumea Tădarea Câștigătorului. Speram ca odată câștigată independența Herranului, viața lui Kestrel să fie mai ușoară, iar titlul de ambasador imperial pe teritoriu să aducă mai multe întâlniri cu Arin. Însă nu a fost deloc așa cum mă așteptam. Ba mai mult, întâlnirile dintre Kestrel și Arin se pot număra pe degetele de la o mână, iar viața lui Kestrel aduce cu viața unui simplu pion pe tabla de șah.
Kestrel crezuse că știa care avea să fie prețul alegerilor ei, însă când o sărutase prințul înțelesese brusc că avea să plătească pentru tot restul vieții.
Împăratul este cu mult mai viclean decât anticipează Kestrel, iar sentimentele ei pentru Arin par a fi cunoscute de toată lumea. Un motiv în plus ca împăratul să-și dorească să strivească poporul herran până la ultimul. Kestrel pare a merge pe cioburi, fiecare expresie facială fiindu-i monitorizată și fiecare semn de slăbiciune, taxată în cel mai crud mod. Exemplu: o primă întâlnire cu Arin, îi aduce acestuia o tentativă de omor din care scapă cu o jumătate de față desfigurată. Avertismentul nu este pentru herrani cât pentru Kestrel.
-Se pare că ăsta e un obicei al tău, să apari acolo unde nu ai fost invitat.
-Iar tu te-ai obișnuit să pui oamenii la locurile lor. Însă oamenii nu sunt niște piese de joc. Nu îi poți aranja ca să-ți convină ție.
Dragostea o izolează pe Kestrel. Cea mai bună prietenă a ei, Jess, o părăsește când viața îi este mai singuratică, iar Ronan se înrolează în armată. Totul se prăbușește în jurul ei. La asta se adaugă disprețul din privirea lui Arin, și sfaturile date regelui care-i aduc și mai multă moarte pe conștiință. Lucruri ce accentuează dorința de a salva lumea de forța valorienilor și, mai ales, de a salva poporul herran. Nu este o surpriză că acceptă să devină spion.
Totul se potrivea de minune. Uită-te la ea acum. Uniforma de servitoare. Haina. Ceva misterios în ochii ei. Oh, da. Kestrel ar fi un spion minunat. (…)
Oare nu-i stătea în fire lui Kestrel să se supună la riscuri?
Pentru ce? Pentru Herran?
Pentru el?
Zei ai nebuniei și ai minciunilor. Arin era nebun.
Râse cu voce tare.
În timp ce Kestrel devine Molia cu riscul de a fi descoperită și supusă la cele mai atroce torturi de către împărat, Arin, ținut departe de acest rol al sufletului său pereche, pornește în lume în căutare de aliați. Poporul herran nu mai poate plăti tributul cerut de valorieni fără a-și pierde viața. Așa că renunță la Kestrel și pornește în a-și salva poporul.
-Uneori, crezi că îți dorești ceva, îi zise Arin, când, de fapt, tot ce e nevoie să faci e să-i dai drumul.
Trădarea Câștigătorului este crunt de tristă și de imposibilă. Kestrel se aruncă într-o luptă cu împăratul, asta în timp ce-l îndepărtează pe Arin lăsându-l să creadă ceea ce e mai rău despre ea. În același timp, Arin îi atribuie toate lucrurile bune lui Kestrel, chiar dacă le pune pe baza dragostei lui pentru ea. Când într-un sfârșit ea vrea sa-i oferea adevărul, iar el îi reconsideră acțiunile văzându-le în lumina adevărului, totul se răsucește, adâncindu-le și mai mult minciuna în inimă și ura în privire.
Adevărul, începea ea să înțeleagă, are o greutate pe care oamenii o simt.
Frustrant. Așa pot numi volumul doi din Trilogia Câștigătorului. Kestrel este prinsă într-o cușcă din care nu poate scăpa, iar împăratul îi suflă tot mai tare în ceafă fiind cu un pas în ai afla șiretlicurile. Ceea ce o așteaptă când adevărul iese la lumină este de o dramă totală. În cealaltă parte, Arin este rupt de dorința de a o smulge pe Kestrel din mâinile valorienilor și dorința de a-și salva poporul. Când va decide cine e pe primul loc în inima lui, totul i se va prăbuși sub tălpi.
Putea să-l distrugă pe Verex la fel cum îl distrusese tatăl lui.
Așa cum Kestrel își distrusese propria inimă. Fata simți deodată piesele acelea sparte ale inimii ei, de parcă iubirea ar fi fost un obiect, ceva la fel de fragil ca un ou cu coaja de un roz imposibil de gingaș. Văzu înauntru gălbenușului sângeriu zdruncinat. Simți așchiile cojii înțepându-i gâtlejul și plămânii.
Trădarea Câștigătorului este o poveste despre ițele încurcate ale destinului, despre neputință, despre înfrângerea imposibilului și despre a vedea adevărul în firele încurcate ale minciunii. Este despre iubirea de a-l ști pe celălalt în siguranță cu prețul propriei vieți și de a nu-ți pierde speranța. Marie Rutkoski scrie o poveste excepțională ce continuă să te uimească și să-ți facă inima să sângereze.
Dar cum era posibil să-i iubească chipul și mai mult pentru că era distrus? Ce fel de persoană vedea suferința altuia și-și simțea inima deschizându-se încă și mai larg și mai cald decât înainte?
Alte recenzii de la Marie Rutkoski:
