Romanul Cristinei Andone m-a fericit extraordinar de tare într-o perioadă (mult prea) încărcată și m-a scos, totodată, dintr-un reading slump. M-am apucat de ea în ideea că îmi pare încă de la început o carte asemenea unei satire, așa că am presupus că m-a binedispune. Nu m-am înșelat deloc!
Sunt ușor sceptică atunci când vine vorba de genul acesta de cărți, despre care nu știu prea multe; simt că alunec cumva pe un teritoriu necunoscut și uneori prefer să rămân la genurile pe care le cunosc și stăpânesc. Am zis că e timpul să încerc ceva nou și Plec a picat la țanc.
În roman este derulată povestea a patru publicitari. În aparență, sunt complet diferiți, dar ajung să fie legați de ceva inedit: repatrierea unui…măgar! cu cetățenie română. Tema este extrasă din panoplia ”celor mai interesante subiecte pe care o carte le poate aborda”. Chit că repatrierea unui măgar vă poate suna halucinantă ori absurdă, pentru că și eu m-am întrebat, la început Ce e cu asta?, în Plec nu se vorbește de călătoria unui măgar, ci despre călătoria a patru oameni diferiți către ei înșiși.
Patru oameni. Patru caractere. Patru temeri (sau mai multe). Patru vieți care-și caută sensul. Despre asta ne povestește Cristina Andone în Plec. Și despre o singură călătorie. Către măgar și către sinele fiecăruia. 😊
Marta, Vera, Dimuleanu și Mishu sunt eroii poveștii. De departe, preferata mea a fost Vera. O mamă (aproape singură) care se împarte între viața de carieră și cea de părinte și soție. Și mai trebuie și să treacă peste trădarea soțului. Vera mi-a plăcut cel mai tare pentru că încearcă cu disperare să facă ce trebuie, să fie ce trebuie și unde trebuie. Deși se simte neîmplinită, a reușit să mă facă să o văd puternică. Nu știu dacă doar eu am simțit asta, însă am găsit-o pe Vera puternică, în spatele sentimentului de frică, vinovăție și neîmplinire.
Celelalte personaje au fiecare câte-o poveste la fel de interesantă, spre exemplu Dimuleanu, pentru care viața nu era decât un buton de search pe care-l apasă continuu, în speranța că și-ar putea găsi mama. Autoarea excelează la creionarea personajelor, pe care le însuflețește cu o sensibilitate ieșită din tipare.
Plec de Cristina Andone a fost un deliciu de carte, pe parcursul căreia m-am amuzat de-a binelea, am învățat și am suspinat alături de personajele care mi-au ajuns așa de dragi (bine, în special Vera, recunosc). O lectură amuzantă și caldă, plină de peripeții, frici, corporatiști fâșneți și…un măgar.
Alte recenzii de la Cristina Andone:
