Urmează o recenzie pe care o să o iubiți, sau o să o urâți, depinde totul de preferințele voastre. Mi s-a întâmplat de multe ori să dau o a doua șansă unei serii. Nu mi-a plăcut prima carte însă am fost atât de curioasă de evenimentele viitoare, încât am decis că merită să continui. Exact așa am făcut cu această serie. După o recenzie mai puțin „înălțătoare” pentru „Amantul”, uite-mă aici după terminarea cărții „În brațele lui” de Jodi Ellen Malpas, continuarea primului volum. Verdictul? Din păcate, același 🙁
Nu știu exact unde este problema… Poate sunt eu, poate este cartea, poate este autoarea, însă nu mi-a făcut plăcere să o lecturez, chiar am abandonat-o de câteva ori pentru că mă enerva teribil. Sinceră să fiu, am început prost din prima. Primele capitole mi-au pus capac și cred că am pornit cu o stare proastă de atunci. În urma evenimentelor din „Amantul” am crezut că o să văd o Ava mai matură, mai hotărâtă să îl învețe pe Jesse o lecție de comportament, marea lui problema. Din păcate, ce am citit a fost departe m-a dezamăgit total, pentru că nu am observat nicio evoluție, nimic care să îmi arate că acest cuplu a învățat din greșeli și că poate continua într-o relație normală, sănătoasă.
După ce am scris aceste rânduri, mi-am dat seama că problema sunt clar și eu:) Am principii destul de bine fixate și pretenții mai ales pentru eroi. Eroinele tind să fie diverse, însă eroii pentru mine trebuie creionați după anumite tipare, care să îmi placă. Jesse nu mi-a plăcut… Mi s-a părut posesiv, obsesiv și cu o dorința imensă de control. Din punctul meu de vedere un bărbat cu aceste caracteristici nu poate avea o relație, indiferent cât de mult iubește. Nu spun că nu o iubește pe Ava, dar MODUL lui de acțiune nu mi-a plăcut. Dacă cineva ar avea aceste probleme de comportament cu mine, nu cred că aș rezistă atât de mult ca Ava și pentru acest lucru o admir.
Nu este prima carte pe care o citesc de la Jodi și cred că o parte din problema mea îi aparține și ei. Am observat că acest simt exagerat de a creiona trăsăturile personajului masculin îl are peste tot. Toți eroii ei sunt augmentați, sunt peste măsură de protectori și fac lucruri ieșite din comun, pe care un „om de rând” nu le-ar face. Nu spun că dragostea nu te îndeamnă să faci lucruri extreme pentru iubita ta, dar se simte din când în când aerul de ficțiune exagerat și îmi este greu să continui o poveste care pornește în acel sens.
Nu știu dacă am făcut bine ce am făcut, poate mulți dintre voi au citit această carte cu entuziasm și le-a plăcut, însă eu nu am avut acest sentiment. Culmea știți care este? Momentan citesc „The Protector”, scris tot de Jodi, pentru că am văzut că îl vor ecraniza. Eroul este la fel ca Jesse în multe aspecte, însă momentan am trecut, greu ce-i drept, de 60% și cred că o să am spor să termin cartea. Insuccesul meu este cauzat de un cumul de factori personali și externi, dar sper că voi să nu aveți ghinionul meu.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Alte recenzii de la Jodi Ellen Malpas :
