”Nostalgia pianului fără clape” este o lectură care îți transmite infinite stări pregătite să te ”lovească” în punctul cel mai sensibil al sufletului tău.
Avem parte de o acțiune alertă, personaje bine conturate și o iubire imposibilă care ne ridică în cele mai crunte momente și ne coboară atunci când credem că ”liniștea” apare în sfârșit în viața celor doi.
Ethan este tiparul protagonistului demn, mândru, orgolios, care îi privește pe cei din jur cu inferioritate, iar superficialitatea de care dă dovadă în diferite conjuncturi accentuează detașarea emoțională. Acesta nu se implică afectiv în nicio relație, fie că vorbim despre planul profesional sau personal.
Charlotte este femeia dură, rănită și matură care își folosește masca ”inocenței” pentru a trece neobservată de toți cei care se află în preajma sa. Nu dorește o relație stabilă, ci se dedică trup și suflet pianului.
Încă din momentul în care apar ca fiind doi concurenți ”obișnuiți” care participă la concursul Extaided, Ethan se remarcă prin siguranța de care dă dovadă, iar Charlotte radiază în postura ei de ”domnișoară” pregătită să înfrunte orice provocare.
”Nostalgia pianului fără clape” este o carte care evidențiază aparențele pe care le întâlnim la tot pasul. Atracția dintre cei doi este negată, ca mai apoi să fie mascată sub forma unei provocări.
Nu doar Ethan dă dovadă de răceală și orgoliu. Când Charlotte se ”dezbracă” de falsitatea creată în scopul apărării, jocul ia amploare, neștiind niciunul dintre ei pe ce cărări periculoase se îndreaptă.
Protagonistul continuă ”seducerea” tinerei pianiste, până când adevărul îl lovește din plin, negându-și sentimentele care cresc considerabil. Din tot acest joc bolnav, cea ”dărâmată” și ”neîncrezătoare” este nimeni altcineva decât Charlotte, tânăra care îndură ”loviturile” primite, atât de la viață, cât și de la cel care ar fi trebuit să o protejeze.
”Nu credea în iubire. Ce era acest sentiment? O stare, un cuvânt un concept? În mintea ei, dragostea nu era mai mult decât o plăsmuire.
De aceea nu credea în ei sau în sentimentele lor; oamenii erau guvernați doar de răutate și de egoism, de lucruri superficiale care nu amăgeau decât aparențele la care țineau atât.”






Multumesc tare mult pentru superba recenzie, pe care abia am descoperit-o, si ma bucur din suflet ca ti-a placut povestea celor doi piansti😘! Abia astept sa citesti si volumul doi!